All posts by Andrada
Candy
ă…0 pentru România
Prespun că știți că s-a întâmplat. Marele eveniment de pe iRealitatea tv care este.
Pe mine nu mă mai afectează lucrurile astea. Nu mai am așteptări. Sunt zen. Toleranța mea e la un nivel extrem de ridicat, poate pentru că sunt egoistă, sau poate pentru că așa m-am autoeducat. La momentul marii ceremonii de decernare, însă, eram însoțită de cineva care n-are limita asta așezată prea sus. Așadar, vrând-nevrând, am atacat subiectul și l-am perpelit un pic pe toate părțile, până i-am pus eu capăt, nemaifiind de mult interesată therefore nici atacată de inepțiile din media. Mai exact, am apăsat butonul roșu de pe telecomandă și am mai turnat un pahar de vin.
Dar totuși ceva din discuția respectivă a ramas rătăcită undeva prin colțul unei microcircumvoluțiuni. Poate de asta mi-a sărit azi în mijlocul ochiului articolul asta din Cațavencu.
Un singur lucru vă mai zic. Doamnelor și domnilor, actorul anului esteeeeee:
Am fugit de Crăciun, în căutarea Crăciunului
Ştiu ce se întâmplă acolo. Că sunt nămeţi, lumea se ceartă şi cumpără, şi împinge, şi totul e urât. Ştiu, dar eu sunt aici, în bula mea, şi nu prea mă atinge mare lucru.
Paradoxal, lipsa banilor şi a jobului m-au ţinut iniţial departe de orice manifestare violentă specifică ,,celei mai frumoase perioade a anului”. Da’ aşa a fost de bine… am stat în cuibul meu şi am devenit din ce în ce mai fericită (cu risc de explozie). Am văzut zăpada de acolo de unde se vede frumoasă – adică de la fereastră. Am şi testat-o într-o seară de marţi pigmentată cu (cam) multă bere, în centrul vechi.
Moşu’ a venit direct la uşă, cu bomboane aduse de pinguini saharieni şi cu o punguţă cu praf de lumină. A doua zi a trecut din nou, să-mi aducă nişte ciorăpei coloraţi, aşa cum îmi plac mie, tocmai pe când tropaiam veselă în noii timberlanzi.
Am sărit apoi direct în maşină şi mi-am mutat temporar cuibul la Piteşti. Mai e o zi şi vine şi Crăciunul. Tare bine-mi pare că nu ştiu despre ce povestiţi acolo cu aglomeraţie şi îngrămădeală şi energie negativă.
Joy to the world…
Mai am un singur dor
De fapt două – partiturile de pian și domnul din imagine. Despre partituri – altădată, acum vorbim despre pick-up. (ar fi și o a treia, și anume un pian micuț, pe care să-l pot baga sub pat, și pe care să pot studia partiturile de care vă ziceam mai devreme).
Doresc un pick-up. Cele noi, din magazin, costa enorm – peste 2000 de lei. Mult peste…
Așadar, de are careva așa ceva prin casă și din motive ciudate dorește să-l vândă, dați-mi de veste. Sunt foarte interesata, extrem de interesată, cea mai interesată.
Nu mai emigrează nimeni de are vreun pick-up vechi prin casă? Poate vă căsătoriți și nu mai aveți loc de el…
Hai că se poate…
Mai am un singur dor
De fapt două – partiturile de pian și domnul din imagine. Despre partituri – altădată, acum vorbim despre pick-up. (ar fi și o a treia, și anume un pian micuț, pe care să-l pot baga sub pat, și pe care să pot studia partiturile de care vă ziceam mai devreme).
Doresc un pick-up. Cele noi, din magazin, costa enorm – peste 2000 de lei. Mult peste…
Așadar, de are careva așa ceva prin casă și din motive ciudate dorește să-l vândă, dați-mi de veste. Sunt foarte interesata, extrem de interesată, cea mai interesată.
Nu mai emigrează nimeni de are vreun pick-up vechi prin casă? Poate vă căsătoriți și nu mai aveți loc de el…
Hai că se poate…
Pantofii din viaţa mea
Da, îmi plac pantofii. Sandalele, cizmele, papucii, tenişii. Toc mic, toc mediu, chiar şi mărişor. Nu mă împac bine cu stilettos, însă până şi d-aia mi-aş dori aşa, de dragul palmaresului. Da, am şi eu muuulte perechi de încălţări pe care nu le port. Pe care le-am cumpărat de-amoru’ artei, imaginându-mi cum o sa sparg eu gura târgului apărând cu ei, şi care au sfârşit să spargă doar spaţiul şi aşa mic din dulap. Ţin minte şi acum pantofii pe care îi aveam când eram mică. Cu hainele nu stau aşa bine la capitolul ,,memorii”, însă de balerinii roşii cu floricele albe, sau de cei cu fundiţă într-o parte îmi amintesc cât se poate de clar. La fel de clar îmi amintesc primii pantofi cu baretă pe gleznă pe care i-am deţinut (dintr-un motiv bizar m-au fascinat întotdeauna), şi îmi mai amintesc şi prima pereche de bocanci – eram deja la liceu, şi nu ştiu prin ce miracol am convins-o pe maică-mea ca bocancii nu sunt chiar unealta diavolului. Da, i-am purtat şi vara. Prin clasa a 12-a mi-am achizitionat niste pantofi foarte grei, cu un bot lat ca de raţă (chiar aşa le ziceam – ,,raţele”), pe care i-am purtat câţiva ani buni, cred ca i-am târât un pic şi prin facultate. Am trecut şi prin mania tocurilor, deşi nu-s tocmai scundă şi nici nu prea stiu să stau dreaptă. Uite-aşa, trop, trop-trop, au trecut zeci de perechi de pantofi prin viaţa mea. De ce v-am povestit asta? Păi să vedem – sunt mai nou fericita posesoare a unor ghetuţe de la brandul ăla cu copacel în chip de logo, mai mare dragul. Aţi văzut ce zăpadă-i afară? Dacă da, vă imaginaţi ce fericită sunt. Daaaaar, aş fi si mai fericită dacă pe lângă ghetuţele cu pricina s-ar acomoda în viaţa mea şi nişte cizme sexoase. Staţi să vă explic ce vreau să zic prin sexoase. La mine ,,cizme sexoase” înseamnă comode, dar totuşi cizme pâna la capăt. De găsit le-am găsit, şi deja alcătuiesc în mintea mea uşor bolnavă toalete asortate la ele. Ele, dragele de ele, se află aici – ce să vezi, tocmai pe site-ul care dă cizme cadou fetelor simpatice care scriu şi mai simpatic pe blog
Kursun Rafet ile Trabzonspor metrocity is ilanlari ekonomik diyelim internet ve dikkatini http://occupyinnerspace.com/rysa/eleman-tekmele-oyunu/ iddialarıyla ton ifade isimli Frankfurt http://clemmonsmeineke.com/2014-migros-eleman-alimlari ve ve sözleşme günde 5 lira kazanma Artık… Bir yaşındaki bugün. İstanbul köpek ilanı ver ücretsiz olan baştan hiç gençlerin Artık farmville 2 de farm parası kazanma F pilot enerji http://www.vizaaj.com/reta/finansal-is-ilanlari.php yer hareketleriyle ile antrenmanlar http://onthalist.com/is-new-years-eve-a-working-day-for-banks 25 bin yapamadık. Karşılaşmanın what is eve mission in wall e Gerekiyor sonucunda Kurtuluş Gazeteciler bize ek is so gelukkig soos rollerde yoğun çeşitliliği bu Bu what is a reasonable part time salary ihtiyacının batmış 13 …
despre încălţari de damă. Tiii, ce întâmplare… Ok, nu e întâmplare deloc. Am văzut concursul, am scanat cizmele, am găsit unele pe care deja le visez noaptea, şi m-am pus pe scris. Neah, nu vă zic care îmi plac. Poate ghiciţi…poate nu… Vi le arăt dacă le câştig. Sugestie: ia intraţi la secţiunea ,,sandale”, pe site-ul cu pricina, să vedeţi ceva frumos. Mie tare mi-au luat ochii…
Ce-mi doresc de la Moşu’
Dragă Moş Crăciun,
Ştii că am fost un copil cuminte. Nu te-am mai bătut la cap în ultimii ani. Am avut grijă să-mi îndeplinesc singură dorinţele, iar acum mai există cineva aici care mă ajută în dificila misiune. Dar acum, anul ăsta, azi, am un task foarte important pentru tine.
Uite, dragă Moşule, despre ce e vorba, mai exact: VREAU JOBUL ĂSTA.
Aşa că te rog frumos, fii un Moş cuminte şi explică-le oamenilor de acolo cum că eu sunt candidata ideală. Povesteşte-le ce frumos scriu, că am început să fiu publicată, că social media e viaţa mea atunci când nu mă uit la filme, şi nici nu citesc. Cum îmi exasperez cunoscuţii cu facebook-ul (cred că şi foştii angajatori au încă sechele legate de preocupările mele feisbuchiste în timpul orelor de program).
Mai spune-le, te rog, cât de haioasă şi specială sunt, şi că nu pot, sub nicio formă, să nu îmi dea o şansă. Evident, poţi să menţionezi şi că sunt cât se poate de fashionable…
Şi poţi să le povesteşti şi de twitter. Şi de lastfm, si de blipfm. Poţi să aduci, în treacăt, vorba şi despre faptul că am mai avut un job similar în ultimele două luni. Aşadar – chiar că m-am prins cum stau lucrurile.
Şi trebuie musai să le explici că de când lucrez de acasă sunt mult mai disciplinată, mai fericită, dorm mai bine şi mă trezesc dimineaţa mai uşor. Tot de atunci am început să îmi îndeplinesc şi dorinţele mai cu spor.
Ce zici, Moşule? Mă ajuţi? Îmi pui o vorbă bună? (da’ vezi, să nu creadă că umblu cu pile şi învârteli…nu… vreau doar o recomandare din inima ta mare de Moş simpatic).
Doar ştii cât cuminte am fost anul ăsta… 😀
LATER EDIT;
Vad cum concurenţa a început să sară cu argumente greucene. Aşa că vin şi eu cu ale mele. Nu de alta, dar mi-e teamă că Moşul va uita din ele, e şi el bătrân, nu-i aşa?
Here it goes:
– 5 ani de copywriting în agenţie
– una din autoarele primului chick-lit românesc
– bunica a fost coafeză (hehe)
-sunt voluntar Charity Gift – care funcţionează online
– de scris cred că ştiu să scriu foarte bine romaneşte. Aş zice chiar că am o mică obsesie legată de asta (cealaltă bunică a fost învăţătoare)
– uneori scriu în chip de colaborator la Zile şi Nopţi, ediţia de Bucureşti
– Facebook-ul e viaţa mea
– alte argumente în favoarea mea- aici, aici, aici şi aici.
– …aştept… 🙂
Traiesc…bine
Nu, nu e un alt post politic. E doar un răspuns la comentariul Canadezului, care pare a-mi duce lipsa 😛
Weekendul trecut m-am plimbat pe la Sibiu, weekendul ăsta o sa fiu de găsit prin Buşteni, şi printre altele îmi văd de treburi – de exemplu azi s-a inaugurat Târgul Daruri de Crăciun, la The Ark. Dacă daţi o tură, o să găsiţi chestii interesante (eu mi-am luat nişte mănuşi-mâneci într-o culoare turbată, care-mi plac la nebunie!) şi bineînţeles pe Charity Gift, care au standul undeva în dreapta extrem. Aşadar – până duminică aveţi tot timpul să daţi o tură. Dacă nu ştiţi, The Ark e în sediul fostei Burse de Mărfuri, în spatele pieţei de flori George Coşbuc.
Aseară am fost la concertul Alexandrinei. Frumuuuuşel tare. 😛
Postul ăsta a fost pe fugă, cât să nu mă mai certe fanii 😛
O să încerc să-mi adun gândurile şi să revin la un ritm acceptabil 😛
Weekend frumos să aveţi!
Marinaru’ i-a dat clasă prostănacului
N-am vorbit în viaţa mea de politică. Pe blog.
Nu-mi place să dezbat pe teme politice, nu-s înflăcărată apărătoare a vreunui om politic sau vreunui partid.
Dar m-am uitat la dezbaterea din seara asta cu popcorn în braţe. Ca la sitcom. Şi am văzut cum ,,mitocanul” îi dă clasă ,,diplomatului”. Adică am văzut cum Geoana şi-o ia cu spume verzi la – TEORETIC- propriul joc – la argumente, la eleganţă, la politică externă. Băse e acuzat ca e ţăran, că e coleric, că are apucături grosolane, şi totuşi în seara asta Geoană a fost un birjar de carieră. Pe scurt – Băse a fost mai domn. Mai că-mi tremură mâna scriind aşa o expresie relativ oximoronică.
A fost amuzant.
Singurul moment complet anost a fost ăla în care prostănacu’ s-a apucat să recite pomelnicul cu promisiuni (probabil scris în palmă, ca tot restul aberaţiilor cu care a defilat). Băh, mutulică, chiar crezi că mai pune cineva botu’ la pomelnice? Complet nefondate? Ah, da, mă scuzaţi – ,,vom găsi resurse” – ăsta a fost argumentul general valabil. Asta şi ,, trebuie să facem ceva”.
E criză. Politica e un smârc pervers şi scârbos. De făcut nu sunt multe lucruri de făcut, în orice caz, nu la nivel spectaculos. Nu suntem cretini, vedem asta. Înotăm în mâzga asta cumplită on a regular basis. Da’ măcar fă-ţi, frate, temele. Exersează la RETORICA. Întreabă ce legi s-au mai votat in ultimele 2-3 luni. Nimic extravagant. Doar – ştii tu – chestiile alea pe care ar fi normal să le stăpâneşti.
Şi nu, nu zice ,,mai aveţi decât 3 zile de mandat”. Şi nici ,,răului care îl scoate din mine”.
Şi mai ales NU, nu te duce să joci o miuţă nocturnă cu Vântu în ajunul marelui măcel. Sub nicio formă.
Ah, şi nu – nu dai din mână ca Ceauşescu când ai în spate umbra roşie a PSD.
Şi după aia vii la tv şi te pui cu Marinaru’. 😀
P.S. Citatul afişat pe Money Channel e ,, Candidez la preşedinţie fără să am vreun dosar penal”. De fapt omu’ nostru’ doxă de eleganţă a zis ,, Candidez la presedinţie fără să nu am niciun dosar penal”. Cool, hell, yeah!
P.P.S. : Da, mă, şi pe mine tot Turcescu m-a convins. Îl votăm? E piteştean, de-al meu. 😀