>
All posts by Andrada
>Hai, ca a fost buna
>Am primit astazi un e-mail, de la o domnisoara suparata.
salut.o sa te intreb ceva despre xxxx cu care vorbesti,adica xxxxxx.tu stii ca xxxx cu care vorbesti are iubita de patru ani? ti-a zis asta?. multumesc ca ai citit mailul.
N-o sa dau aici nume, ca n-are rost. A fost amuzant. Sa va explic – xxxx cu care vorbesc eu este un pusti cu vreo 4-5 ani mai mic decat mine, care sta in Cluj. Prin iunie mi-a lasat un comentariu in care ma ruga frumos sa ii trimit pe mail o fotografie cu un poster Kafka, din Praga. I-am trimis-o, am mai schimbat cateva vorbe si apoi am vorbit putin pe messenger.
Mi-a povestit despre prietena lui, printre altele.
Anyways, partea amuzanta e alta. Ca imi dau seama cum e sa ai doar a side of the story. Si de cate ori mi-am facut eu filme prinzand din zbor franturi de informatie…
Chiar a fost amuzant pentru mine. E-mailul.
Later edit: apparently, nu era prietena, ci un prieten comun, care le vrea binele. Touching… NOT. :)) Mi se pare chiar si mai stupid… 😀
>La ce o sa se ajunga in curand… :)
>De la Dragos.
>Pacatosi din lumea intreaga, uniti-va!
>A fost mult prea tare. Trebuie sa povestesc, ca altfel o iau razna. De ras, nu de alta!
Azi, in semidepresie, am decis sa ies in oras. Am fost la un concert, apoi cu ceva amici intr-un … loc. De unde, doamnelor si domnilor, am subtilizat o scrumiera. RECUNOSC!!AM FURAT!! Pe principiu “na, ca pot” si “na, ca am tupeu”, am subtilizat-o. Am izolat-o, am acoperit-o si apoi am bagat-o in geanta. Faza cea mai tare e ca nu era pentru mine, ci pentru una dintre insotitoare. Bon. De acolo, contrar asteptarilor mele depresive, am plecat in Expirat. Unde am mai consumat ce am mai consumat, dupa care… pe la 6 si un sfert… hai sa plecam. Eu si insotitoarea cu scrumiera, care imi mai e si vecina.
Mai intai ne-am deplasat pana la Petromul cel de langa Expirat, am luat niste mancare toxica si apa. Dupa care eu am sunat la taxi. Am stat pe o bordura balotand chipsuri pana a venit taxi-ul.
Dupa ce ne-am suit, eu am scos grandomania de scrumiera pe care o carasem eroic pana atunci si am inmanat-o insotitoarei. Ea tinea scrumiera in brate. Taxiul mergea. Si mergea. Pana ne-am prins ca nenea asculta un post religios. Si era, taica, un preot furios la radio, care tinea o prelegere “Pacatosule! A venit vremea sa te caiesti! In curand vom fi cu totii in locuri cu verdeata si atunci veti sti cuvantul Domnului! Pacatosule! A venit clipa!”. etc etc etc. Am dat intr-o criza de ras de genul … celor din liceu. De la meditatiile de economie cand imi imaginam ca sprancenele impreunate ale profului creeaza un corn ca de rinocer. E greu de imaginat… Radeam cu lacrimi, mai bagam un chips, o auzeam pe insotitoare cum pufneste langa mine si nu stiam ce sa fac.
Eram la semafor la opera si radeam cu lacrimi, in tacere. Ma uitam pe geam, incercand sa ma gandesc la copiii din Somalia si la incalzirea globala si – degeaba. Radeam rau de tot. Ma uit la masina din dreapta – un taxi. O domnisoara dormea in dreapta, cu capul sprijinit de geam, baluta la gura, totul regulamentar. Eu radeam de ma cutremuram. Taximetristul din masina de alaturi se uita furios la mine. Si popa tot vorbea in boxe si eu tot nu stiam unde sa ma mai bag sa pot sa rad in voie. Lacrimi, spasme, chitaituri, tot tacamul.
In fine.
Trebuia sa povestesc.
Dar ar fi trebuit sa fiti acolo…
Inspre final, am dat-o pe cantecele religioase. Ne-am mai calmat, dar tot radeam.
Doamne, ce am ras. Ca niste pacatoase ce suntem. Cu scrumiera cu tot.
>Peste ce am dat eu…
>Am dat un play in Launch Cast. Mi-am setat profilul acum 3-4 ani, cand eram in Propaganda. Si peste ce dau…
bad company – feel like makin' love
Asculta mai multe audio Muzica »
Kings of Convenience – Know How
Asculta mai multe audio Muzica »
QUEEN – LET ME LIVE
Asculta mai multe audio Muzica »
Eric Clapton-Tears in Heaven
Asculta mai multe audio Muzica »
Bat din palme de incantare!
>Razbunarea lui Acer
>
Dupa atata Asus, Asus Asus, a venit vremea ca Acer sa dea lovitura de gratie. Pe acest blog, fireste. E mic si albastru si m-am trezit cu el pe pres, cerand sa i se faca dreptate. Pe moment, n-am vazut foarte clar ce se intampla. Se auzeau niste bubuituri in usa, m-am uitat pe vizor… Nimic.
Bubuiturile se repeta, deschid usa – si ce sa vezi, dracovenia dracului. Mini laptop albastru pe pres. Ma gandesc: “hait, da cu bomba, m-au luat vecinii la ochi si vor sa ma extermine”. Nu de alta, dar aparatura de care zic era mica-mica si albastra. Adica arata a laptop, dar … chiar sa fie laptop? Hm.
Credula cum sunt am zis ca n-o fi dracu’ asa negru si nu mi s-or intampla doar lucruri rele. Asa ca am bagat “spionul” in casa, la o cafea. Laptopul meu deja dardaia pe masuta cand a vazut inamicul in hol.
Am vorbit un pic, mi-a povestit de una-de alta. Cum mai e la munca, cu cine-a mai iesit la o bauta…
Intr-un punct a trebuit sa dau ascultare naturii si m-am dus pana la toaleta, lasand musafirul singur. La intoarcere – stupefactie. Aratarea mica si albastra disparuse in neant, lasand doar o carte de vizita pe care scria
Model procesor Inte Atom N270
Frecventa procesor (Mhz) 1600
Memorie ram standard (Mb) 512
Memorie ram maxima (Mb) 1536
Diagonala lcd (inch) 8.9
Rezolutie maxima (pixeli) 1024 x 600
Mi-am scuipat in san. Laptopul meu n-a putut sa-mi spuna mai multe, pentru ca era lesinat si cand si-a revenit nu-si mai amintea nimic, nici macar de faptul ca Acer-ul fusese in casa.
Ce sa zic… zic sa scriu si eu treaba asta pentru concursul PC News si sa imi vad de ale mele. Poate scap.
>Me and my apple
>
Prima tangenta cu … marul… a fost la Tempo, cand in loc de PC mi se repartizase un …mar. Panica totala. Mi-a luat juma’ de ora sa aflu cum se deschide cd-rom-ul. Plus ca bulinele din stanga in loc de casutele din dreapta windows-ului m-au debusolat foarte mult timp. Cel mai mult am suferit pentru yahoo messenger. Pentru ca aveam un sistem de operare destul de vechi si nu puteam instala cel mai nou messenger pentru macintosh. Groaznic.
Acum lucrurile sunt mult mai ok. Sunt fericita detinatoare a unui iMac de 20”. . Ne intelegem bine, ne distram impreuna. El imi face mie poze cu camera, eu lipesc post-it-uri amuzante pe partea de jos a … lui (era sa zic – a monitorului, dar e impropriu spus, atata vreme cat monitorul este… el).
Imi place ca se aude muzica ok din el. fara boxe, i mean. Inca invat cum e cu shortcut-urile marului… Cand tastez, ma simt ca untr-un film sf, pentru ca are tastatura aia cu taste subtiri si fine in cadru metalic. Iar cu vazutul filmelor pe el… e ceva… de vis.
Daca castig banii aia de la pcnews, ca tot scriu de scriu de scriu de scriu despre maretul concurs si maretele premii, imi iau un iMac si acasa. Ca pe asta de la munca nu pot sa-l tarasc dupa mine…
>BitDefender si ai lui
>Cu antivirusul n-am stiut niciodata. Mi se pare o chestie inutila, care blocheaza tot si iti ingreuneaza viata in loc sa o simplifice. Imi pare ca antibioticul luat la gripa. Sigur, iti da impresia ca ajuta, dar de fapt gripa trece la fel si fara, iar organismul tau va fi mai putin rezistent dupa aia. In plus am o experienta neplacuta cu un antivirus pe care nu l-am dezinstalat cum trebuie, peste care am instalat un bitdefender. Si a murit tot. A fost foarte, foarte greu sa intru in safe mode si sa rezolv problema. M-am descurcat singurica, cum fac mai mereu…
Am testat recent ultimul BitDefender. Ce sa zic… user-friendly. Imi place logo-ul lor. Faza care m-a secat cel, dar cel mai tare, a fost ca am programat niste scanari zilnice care ma scoteau din minti, efectiv, papand tot ram-ul cand aveam mai mare nevoie de el. Si ca niciodata n-aveam rabdare sa scaneze tot tot tot.
De gasit n-a gasit nimic, ceea ce e foarte bizar avand in vedere ca n-am folosit alt antivirus… Sa zicem ca asa o fi… Asta inseamna ca sunt norocoasa. Nu?
Si ca sa termin cu subiectul, partea cea mai amuzanta e ca aveam la master o colega care lucra la BitDefender. Si careia i se spunea BitDefender. Cred ca ar fi si mai amuzant daca ati sti personajul. Poate ca ea imi evalueaza articolul. Sa speram ca nu. Nu de alta, dar a fost scris pentru concursul PC News, si treaba asta e pe bani.
>And yes, I do love myself
>Open on petrecere. De la client. Lume mai mult sau mai putin cunoscuta. Eu – incercand sa-mi asasinez ura in diverse pahare. Detalii fine, chestie de D.O.P. In fine. Fade-in.
La toaleta – oglinda. Stop-cadru. Close-up. Moment in care imi dau seama ca de fapt ma plac foarte tare.
Time-lapse.
La iesirea din toaleta – doua domnisoare de plastic. Intrau. Una spune – “Fa, te-ai trezit, sau nu?”. Cealalta – “In p..a mea, ca m-am trezit”. Radeau. Am iesit repede.
Super: “O, da, ma iubesc!”
Packshot.
Fade out.
>Am spus asta mai demult
>Sunt satula de oameni mici care spun cuvinte mari. Pricepi?