All posts by Andrada

>Leapsa despre mine si-ale mele… in… engleza

>Yourself: impulsive, always confused
Your Spouse: not yet existent
Your Hair: getting shorter and shorter
Your Mother: concerned
Your Father: fix-it-all
Your Favorite Item: phone
Your Dream Last Night: I guess it was a non-sense
Your Favorite Drink: screwdriver
Your Dream Car: Mini Cooper
The Room You Are In: Chaos
Your Ex: which one? 🙂
Your Fear: being rejected
What You Want To Be In Ten Years: powerful
Who You Hung Out With Last Night: him
What You’re Not: patient, responsible
Muffins: good from time to time
One of Your Wish List Items: a MacBook
Time: 11.30 in the morning
The Last Thing You Did: sent an sms
What You Are Wearing: pyjamas
Your Favorite Weather: april-may
Your Favorite Book: hard one
The Last Thing You Ate: grapes
Your Life: confusing
Your Mood: grumpy
Your Best Friend: she knows who she is
What Your Thinking About Right Now: I have a headache
Your Car: none, so far
What You Are Doing At The Moment: nothing. sweet nothing.
Your Summer: just passed.
Your Relationship Status: confusing.
What Is On Your TV: judging Amy
What Is The Weather Like: cloudy
When Was The Last Time You Laughed: yesterday evening

Leapsa merge catre…. grr… nush. Cine vrea si are chef.

>Dac-ar fi sa am un vis cu adevarat dubios

>
Asta ar fi un cosmar legat de-un laptop roz. 

As fi mica, la gradinita. Mama m-ar lasa cuminte, la masa, sa mananc, si s-ar duce sa o verifice pe verisoara mea, care sta la acelasi etaj. M-as duce sa arunc sandwich-urile pe geam, si un laptop mic mic si roz Asus – despre care n-as sti la momentul respectiv ca este un laptop, mi-ar tine calea ranjind fioros. Eu as rade, pentru ca fiind roz – nu poate sa fie fioros – dar in acelasi timp m-as speria, pentru ca as fi un copil de 5 ani care se confrunta cu un fenomen paranormal. 
Timpul ar trece apoi, ca in visele alea foarte dubioase, si as avea brusc 15 ani. As fi in curtea liceului, in clasa a 9-a. As chiuli de la ore. As fi in curtea interioara, cea cu fantani, si m-as pregati sa evadez, cand toate usile s-ar deschide si din ele ar iesi femei de serviciu cu laptopuri mici si roz in maini – ca cel care imi pazea mic-dejunul atunci cand eram mica – s-ar apropia amenintator de mine, ca niste roboti. Cea mai aproape de mine este cea care iese de la laboratorul de chimie. Intoarce mecanic laptopul cu monitorul catre mine si imi vad poza mare, pe jumatate de ecran – langa ea scrie intr-un ecran fosforescent care palpaie- chiul, ora de istorie.  O rup la fuga catre primul gang, cand simt o mana care ma apuca zdravan de gluga. Ma intorc panicata – este paznicul liceului, care scoate si el un Asus mic si roz si imi spune ranjind si aratand inspre masinarie – “Intel inside, mhm” – si da din cap satisfacut. 
Reusesc sa evadez, iar gangul se comporta ca o poarta a timpului. Sunt la facultate. Sunt in mijlocul unui examen. Cel mai nasol examen – ala de Succesiuni. Il dau pentru a 4-a oara si stiu ca daca il pic si acum o sa fiu data afara. Stiu ca sunt cam pe dinafara. Calculez disperata cote-parti si rubedenii, rezerve si alte minuni, cand profu’ se apropie hotarat. Zice – “domnisoara, ce aveti acolo?”. Eu – reticenta, pentru ca visez si nu stiu exact ce am acolo bagui un – “nu stiu la ce va referiti…“. Profu’ smulge din pupitru un laptop mic Asus, roz. Incepe sa rada isteric dupa care zbiara: “NU STITI CE SA MAI INVENTATI!!! AUZI, LAPTOP DE 7 INCI!! 900 DE GRAME SI 900 DE MEGAHERTI LA PROCESOR!!! DRAGA, MACAR DACA LUAI UNU’ DE O CULOARE MAI NEUTRA, CA P-ASTA ROZ L-AM GINIT DE LA O POSTA!!!”.
Lesin. Totul se face negru. Visez ca ma trezesc si ma duc catre laptopul meu Asus si observ cu stupoare ca s-a micsorat si s-a transformat in Asus-ul mic si roz din cosmar. Ma apuc sa scriu pe el cosmarul pe care l-am avut, ca sa-l inscriu la concursul ala de la PCNEWS de care v-am mai zis. 

>La locul meu

>N-am fost vreodata “la locul meu”. Mai degraba insistenta, smucita, nehotarata, impulsiva. Cuminte cand ar fi trebuit sa actionez si isterica cand ar fi fost bine sa am rabdare. Adica fix pe dos, si ne-“la locul meu”. 

Dar ieri a fost o zi foarte la locul ei. Am mancat regulamentar, mi-am programat o ora de sofat, am plecat acasa si drumul s-a hotarat de la sine. Adica 205 pana la gara + 62 pana acasa, desi lucrez la piata Domenii si casa e in Militari. Totul a mers ca uns – am plecat, am ajuns in statie, a venit 205 liber, m-am suit (mecanic) am mers pana la capat, am facut 2-3 pasi, am ajuns in cealalta statie, a venit 62 (gol) care a alunecat usor pana acasa, fara sa se poticneasca prea tare in traficul din Cotroceni. Cu o coloana sonora potrivita – manusa, singura exceptie fiind in fata garii de nord cand a inceput “You Sexy thing” – “I believe in miracles/ Since you came along/ You sexy thing” – si in fata mi-a aparut un porumbel strivit. Dar am zis ca aia e poanta zilei si am ramas la locul meu. 
Seara am stat tot la locul meu, am fost mai putin recalcitranta decat de obicei si am urmarit “Guess Who’s Coming to Dinner”. Cel cu Sidney Poitier. Un film la locul lui. 
Si am dormit foarte la locul meu. 

>Dac-am intrat in hora, trebe sa si joc…

>… este vorba de concursul care va face toata blogosfera sa scrie advertoriale. Fiecare cum poate, pe principiul no PR is bad PR.

Cum eu fac advertoriale on a regular basis, what’s another day… sau what’s another product placement?

Daca tot am de ales, astazi vom vorbi despre Megastar. Trebuie sa recunosc ca dintre toate emisiunile care produc staruri la microunde sau storc lacrimi nemeritate gospodinelor din intreaga Romanie, asta mi-a placut cel mai mult. De ce? Pentru ca desi uneori n-as vrea sa recunosc, am sange romanesc calitatea I. Imi place sa vad cum se face misto de concurenti, imi place sa vad hoarde de pitipoance facandu-se de ras live si macar nu vad copii bolnavi si caini cu trei picioare expusi in vitrina pentru stoarcerea de sms-uri. Desi in mare mecanismul e acelasi – adica ala de pe vremea gladiatorilor. Toata lumea degetele mari in sus sau in jos. Circ si paine. Doar ca circul asta e pe bani.

In ultimul sezon am si votat. L-am votat pe baiatul ala care a castigat. Andrei, ar trebui sa-mi multumesti!! (asa il chema?). EU am decis ca tu vei fi megastar.

>Impresii din 41

>

Syntax – Pride
Asculta mai multe audio Muzica »
In seara asta am vazut un apus cum n-am mai vazut de taaare mult timp in Bucuresti. Eram in 41, ascultam ce se vede mai sus (si ce va recomand si voua sa ascultati, e foarte tare) si ma uitam cum toate blocurile din Crangasi par ca au luat foc, si cum sclipeau toate caroseriile masinilor alora cu faruri aprinse imbulzite pe strada si cum arata oamenii de pe digul de langa Lacul Morii in lumina aia extraordinara.

Ma tineam de bara si ma uitam pe geam si ascultam muzica si ma simteam bine. Lucru rar in 41.

>Domnu’ Nicu si domnisoara Andromeda

>Domnu’ Nicu este barbatul care locuieste singur in garsoniera de deasupra mea. Are in jur de 50 de ani si sunt absolut convinsa ca este gay. Este funny. Nu cunosc nicio o persoana gay de varsta asta in afara de el.

Domnisoara Andromeda sunt eu. Sau asa crede el ca ma cheama. Am incetat sa incerc sa-l conving ca nu e asa.

Cand m-am mutat, domnu’ Nicu a fost primul care a rasarit pe scara in timp ce imi mutam lucrurile si a intrebat pretios: “cine se muta aici?”. Prietenul meu de pe atunci i-a raspuns sec : “o fata”. A parut oarecum lezat de raspunsul laconic si s-a retras nemultumit in vastele apartamente. Adica in garsoniera.

Domnu’ Nicu a fost cu siguranta artist. Asculta mereu opera si seara canta romante.

Domnu’ Nicu e suparat de faptul ca folosesc odorizante de camera. Mi-a tinut o intreaga teorie intr-o dimineata despre efectul nociv al chimicalelor pe care le inhalez. De asemenea, domnu’ Nicu imi da sfaturi despre cum sa port gentile. Cum ma prinde pe scara, cum ma mai loveste cu un sfat. Domnu’ Nicu merge ceva mai leganat decat mine, este foarte curios si intr-o zi m-a luat la intrebari – “domnisoara Andromeda, pot sa va pun si eu o intrebare? De ce nu va platiti intretinerea?” . “Nu am timp”. “Cum adica nu aveti timp?”. “Adica daca ar exista un cont in care sa pot pune banii, sau daca ar exista o caserie non-stop, as plati. In conditiile in care ea functioneaza acum, nu am timp. Locuiesc singura, deci e exclus sa trimit pe altcineva.”. “Dar nu se poate asa ceva, trebuie sa platiti in fiecare luna”. “Well… platesc cand pot. Altceva?”. A dat putin ochii peste cap si a plecat.

In concluzie, si persoanele gay sunt la fel de carcotase odata cu varsta. Si eu care aveam pretentii…

>Comunicat pentru tara: Concert unplugged byron- 10 octombrie la Palatul Copiilor

>

 recomandă:

Vineri, 10 octombrie, orele 20:00 la Palatul Copiilor

BYRON
Concert unplugged care deschide turneul de promovare a dvd-ului Acoustic Drama.
O experienţă complet acustică asigurata de pian, contrabas, chitare acustice şi tobe, acompaniate de viori, violă şi violoncel .

Invitaţi speciali :
ALEXANDRU ANDRIEŞ şi PAULA SELING.

www.byronmusic.ro


www.myspace.com/byronmusicspace

Biletele se pun în vânzare din 16 Septembrie 2008 prin reţeaua magazinelor Diverta, la magazinul Muzica, precum şi online prin www.ticketpoint.ro, www.bilete.ro, www.myticket.ro şi www.blt.ro . Preţul unui bilet este de 45 ron.

Un eveniment organizat de Kompas Events
www.kompasevents.ro




Tot pentru tara: daca doriti sa sprijiniti evenimentul, un copy-paste la comunicat, pls. Il pot trimite si sub forma de document word, if needed.

>Hainele pastreaza amintiri

>

waldeck – make my day
Asculta mai multe audio Muzica »


Play. Music on. Sa vedem. Poate nu va place ca s-a facut frig. Mie- da Imi place cum se aude ploaia, imi place ca am de ce sa ma cuibaresc in patura cea noua si colorata, imi place ca imi place sa vegetez in casa si sa dorm mult.

Partea cea mai buna e “dezgropatul” hainelor de toamna/ primavara, despre care aproape uitasem ca exista. Esarfa cu buline mov. Sosetele cu pisici. Bag mainile in buzunare – in dreapta, un pachet de guma inceput. Reiau povestea de unde a ramas in suspans prin aprilie. In celalalt buzunar, un cercel pe care il credeam pierdut imi aduce aminte ce s-a intamplat in ziua in care l-am purtat ultima oara. Nu e o amintire frumoasa, dar imi da o senzatie nostalgica. Trag aer in piept si ies din casa.

Mersul pe trotuar cu mainile in buzunare, imaginea partii inferioare a pardesiului in timp ce pasesc pe langa baltoace imi aduce din nou aminte din nou de aprilie, de iluzii si de gust amar. Doar ca acum, de la distanta, imi pare totul destul de amuzant. Chiar e amuzant! Asa incepe saptamana asta. Cu un aer distrat generat de amintiri despre propria-mi naivitate. 

O sa fie o toamna frumoasa.

>Vreau sa fiu pa trend!!

>Am inteles ca aceste injuraturi sunt foarte la moda. Vreau si eu sa fiu la moda!! Vreau!! Vreau!!

Uite:

Ce puii mei? – What my chickens?

du-te-n pisicii ma-tii – go into your mother’s cats

ce pusca mea? – what my gun?

pana mea – my feather

ce basca mea? – What my hat?

e cu capu! – he is with his head

da-te-n sange – go into blood

nu ma freca la icre – don’t rub my fish eggs

plimba ursul – go walk the bear

ma doare-n paispe – it hurts in my fourteen

Repetati dupa mine: DON’T RUB MY FISH EGGS.