All posts by Andrada

>Inca o noapte fara somn

>
…sper doar sa nu fie asa pana la capat.

De ce problemele par intotdeauna mai mari decat in realitate atunci cand le etalezi? De ce in loc sa te usurezi esti si mai nefericit atunci cand cineva iti plange de mila? De ce pui intrebari daca nu astepti raspunsuri?

Am ajuns la concluzia ca am atins din nou un punct in care nu ma mai suport. Exact. Eu pe mine. Nu am niciun principiu, niciun respect de sine, in fine – cum s-ar zice popular, n-am niciun dumnezeu. O lalai asa, aiurea, de pe-o zi pe alta asteptand sa-mi pice mura-n gura raspunsurile la toate dilemele pe care mi le provoc din prea multa plictiseala. Nu-mi mai place de mine din niciun punct de vedere. Si nu vreau sa detaliez, ca se aplica treaba cu problemele care devin monstruos de mari atunci cand le pui pe tapet.

Ma sufoc, ma dau dintr-un perete in altul, sunt agorafoba si claustrofoba in acelasi timp, mi-e frica de oameni, de lumina, de mine, nu stiu ce vreau, nu stiu ce caut, nu stiu ce anume ar putea sa ma calmeze. Incep totul si nu termin nimic, nu mai pot sa mai aleg binele de rau si in general imi este foarte frica. Sunt rea, sunt invidioasa, sunt geloasa, sunt paranoica, sufar de mania persecutiei, nu mai am niciun soi de sentiment pozitiv in mine.

Am eu cu mine o relatie love-hate care tocmai a dat intr-una din extreme.

Haide maa, ce naiba.

>Cine si de ce vrea sa demoleze Pasajul Victoria in articolul din Gardianul, asa cum a fost el scris

>Daca aveti de gand sa faceti ceva in sensul asta, intrati aici si aici , copy paste, trimis mailuri si batut obraz. Daca aveti idei mai bune, feel free to share.

Copiat de aici

” Considerate a fi monument istoric, doua cladiri de la intrarea in Pasajul Victoria, din centrul Capitalei, se afla in pericol de fi demolate de catre detinatorii unei firme off-shore, inregistrata in Liechtenstein. Una dintre acestea, fostul Hotel Muntenia, arata deja ca dupa razboi, fiind distrusa cu buna-stiinta la interior. Desi cladirea este incadrata oficial la gradul de risc seismic III, nicidecum I, proprietarii off-shore-ului au atårnat buline rosii, cu de la ei putere, pe zidurile fostului hotel. Acestea anunta iminenta prabusire. Miza o constituie insa ridicarea pe locul a peste jumatate din ceea ce inca este Pasajul Victoria a unui building cu 17 etaje. In spatele firmei off-shore se afla nume ce amintesc de scandalul “Posta Romåna”, in care au fost implicati fostii ministri Tudor Chiuariu si Nagy Szolt.

Prin mai multe manevre iscusite, societatea Ronkifi Anstalt, cu sediul in Vaduz, Liechtenstein, a ajuns sa detina, in proportie de 93 %, fosta societate Muntenia International S.A. , transformata ulterior in SRL. Cele doua cladiri pe care Muntenia International SRL le detine in prezent la intrarea in Pasajul Victoria, dinspre strada Academiei, au un regim de inaltime de patru, respectiv cinci etaje. Intentia investitorilor de a demola respectivele cladiri a fost clara imediat dupa preluarea acestora, atunci cand au solicitat Primariei Sectorului 1 autorizatia de demolare (facsimil 1). In adresa este precizat foarte clar ca s-a solicitat autorizatia de demolare, dar ca “in afara de dezafectarea camerelor de hotel, nu s-a intreprins nici o actiune de demolare”. Cei care se ascund in spatele firmei din Vaduz au uitat insa ca la parter si subsol exista alti proprietari pe respectivele spatii. Trei dintre acestia declara ca au fost supusi unui adevarat maraton al controalelor de tot felul, al intimidarilor si al incercarilor de santaj pentru a vinde pe nimic spatiile lor firmei din Liechtenstein. Si, cum nu poti demola etajele si sa lasi in picioare doar parterul si subsolul, lucrurile au luat o intorsatura aproape hilara.

Bulina care da dureri de cap
Astfel, in data de 30 iulie 2008, doi alpinisti utilitari au pus pe fatadele celor doua cladiri niste buline mai rosii si parca mai mari decat cele folosite de oficialii de la Primaria Capitalei. Cand au fost intrebati de proprietarii spatiilor de la parter si subsol daca sunt autorizati si in ce baza pun respectivele buline rosii pe cladiri, cei doi alpinisti s-au refugiat in fostul hotel, de unde i-a scos numai un echipaj de la Sectia 1 Politie. Agentii i-au legitimat pe cei doi alpinisti cu greu, dupa care acestia s-au urcat rapid intr-un Ford rosu, cu numarul de inmatriculare PH-48-SSS, si dusi au fost, caci politistii au uitat sa-i mai intrebe ulterior “de sanatate”. Intamplarea nu este deloc lipsita de importanta, intrucat cele doua cladiri sunt incadrate oficial in clasa III de risc seismic. O dovedeste adresa 1673/12.05.2008, eliberata de Primaria Capitalei si semnata inclusiv de seful Serviciului de consolidari al municipalitatii, Aurelia Radu. Ceea ce inseamna ca cele doua imobile nu prezinta deloc pericol de prabusire iminenta, asa cum mare sta scris acum pe pancartele fixate la vedere, pe strada Academiei. Tot circul are scopul de a-i alunga pe cei care inca rezista in spatiile de sub cladiri, angajati si patroni deopotriva.

Hotel Muntenia este cladire de patrimoniu
Un alt aspect de care nu au tinut cont cei care au preluat Hotel Muntenia este acela ca imobilul este clasat pe lista Monumentelor Istorice din Bucuresti inca din anul 1992. O dovedeste adresa numarul 345/13.11.2001, eliberata de Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural a Municipiului Bucuresti expediata catre ocupantul subsolului, care solicitase aviz pentru renovare, asa cum cere legea (facsimil 2). Ceea ce institutia din subordinea Ministerului Culturii a acceptat. Insa, cei care distrug cu buna- stiinta Hotelul Muntenia nu au avut, pare-se, nici cea mai mica grija privind distrugerea unor cladiri de patrimoniu. Mai trebuie precizat ca ridicarea unei cladiri de 17 niveluri intre altele de maximum cinci etaje, fix intr-o zona de cladiri de patrimoniu, ar arata ca nuca in perete. Asta, daca demolarea Hotelului Muntenia, care ocupa practic jumatate din Pasajul Victoria, va avea pana la urma loc.

Cine se ascunde in spatele afacerii
Potrivit Oficiului National al Registrului Comertului (ONRC), in spatele off-shore-ului din Liechtenstein se afla oameni de afaceri importanti. Astfel, la societatea Muntenia International SRL apare ca si administrator un oarecare domn Alexandru Dan Andriesu. Aceeasi persoana o regasim, tot pe post de administrator, in societatea Lahovari Grup SRL. La aceasta din urma firma, asociati cu parti egale sunt doi oameni de afaceri destul de cunoscuti: Sandu Feig si Sorin Creteanu. De altfel, acesta este cunoscut publicului larg avånd in vedere concediile pe care le facea pe Coasta de Azur, alaturi de fostul primar general, Adriean Videanu. Creteanu detine trustul de constructii Comnord si este implicat in celebrul scandal numit generic in presa “Posta Romana”. In acest caz, procurorii de la DNA suspecteaza o asociere ilegala intre grupul lui Creteanu si Posta Romana pentru construirea tot a unui building pe Calea Victoriei, foarte aproape de Palatul Telefoanelor si nu departe de Hotel Muntenia. Toata ingineria a avut, la data respectiva, girul a jumatate dintre ministrii cabinetului Tariceanu, de la acea vreme. Scandalul “Posta Romana” a dus inclusiv la solicitarea procurorilor DNA de a-i cerceta pe fostii ministri Tudor Chiuariu si Nagy Zsolt, itele afacerii ducand insa pana la premierul Tariceanu. Desi firma “Lahovari Grup” SRL apare inscrisa la Registrul Comertului cu un capital social foarte mare, de aproape 15 miliarde de lei vechi, pe site-ul Ministerului Finantelor se poate vedea ca societatea are un singur angajat, probabil administratorul Andriesu.

Augustin Andreiu “

>Let me laugh my insomnia away :))

>De la Hotel Universal

Si de aici.

HAMLET
(FACEBOOK NEWS
FEED EDITION).

BY SARAH SCHMELLING

– – – –

Horatio thinks he saw a ghost.

Hamlet thinks it’s annoying when your uncle marries your mother right after your dad dies.

The king thinks Hamlet’s annoying.

Laertes thinks Ophelia can do better.

Hamlet’s father is now a zombie.

– – – –

The king poked the queen.

The queen poked the king back.

Hamlet and the queen are no longer friends.

Marcellus is pretty sure something’s rotten around here.

Hamlet became a fan of daggers.

– – – –

Polonius says Hamlet’s crazy … crazy in love!

Rosencrantz, Guildenstern, and Hamlet are now friends.

Hamlet wonders if he should continue to exist. Or not.

Hamlet thinks Ophelia might be happier in a convent.

Ophelia removed “moody princes” from her interests.

Hamlet posted an event: A Play That’s Totally Fictional and In No Way About My Family

The king commented on Hamlet’s play: “What is wrong with you?”

Polonius thinks this curtain looks like a good thing to hide behind.

Polonius is no longer online.

– – – –

Hamlet added England to the Places I’ve Been application.

The queen is worried about Ophelia.

Ophelia loves flowers. Flowers flowers flowers flowers flowers. Oh, look, a river.

Ophelia joined the group Maidens Who Don’t Float.

Laertes wonders what the hell happened while he was gone.

– – – –

The king sent Hamlet a goblet of wine.

The queen likes wine!

The king likes … oh crap.

The queen, the king, Laertes, and Hamlet are now zombies.

Horatio says well that was tragic.

Fortinbras, Prince of Norway, says yes, tragic. We’ll take it from here.

Denmark is now Norwegian.

– – – –

>Oh, cat mi-am dorit nopti de genul asta in timpul sesiunilor…

>
Adica din astea in care nu pot sa lipesc geana de geana si sa ma duc direct spre activitate. Ca aseara. O fi de la eclipsa, o fi de la concediu, o fi de la piticii din capul meu care s-au reactivat un pic si tropaie nervos in ritm de mars…Cert e ca inainte de prima zi de munca de dupa concediu n-am putut sa dorm nici macar un minutel. 

Am citit. M-am uitat la atletism pana a inceput sa doara. Am fumat ultima tigara. Am baut apa. M-am mai demachiat inca o data, mai atent. Am iesit pe geam sa iau o gura de aer poluat. Am dat o tura pe messenger sa vad care ma poate face sa dorm… Toate astea intre 2 si 6.30. La 6.30 in panica totala, am bagat beethoven si mozart la ipod. Artileria grea carevasazica. NIMIC!!! Cascam de-mi trosneau falcile, lacrimam mai ceva ca o desdemona, dar somn – ioc! 
La 6.45 am zis ca gata. Asta e si e trist. It’s gonna be a looooooooooong painful day. Asa ca am dat drumu’ la hbo si am vazut finalul unui film d-asta romantios cu unii de se tot pupa facand schimb de noroc si dupa aceea am revazut inceputul de la Juno. Cafea, mancarica, spalare, frezare, imbracare, machiaj…. am facut pana si curat in camera. Cu toate chinuirile mele, mai tarziu de 8.15 n-am reusit sa plec din casa. Si cu tot ocolul pe la magazin si plimbatul agale pana la si de la metrou, la 9.15 eram la serviciu. In conditiile in care programul incepe la 9.30 iar eu mai devreme de 10.30 nu cred ca am ajuns vreodata in viata asta. (a, ba da, o data cand am dormit la Gabrijela si aveam meeting la 10. Si, recunosc, cred ca au mai fost 2-3 meetinguri pe la 10, dar la toate am intarziat macar un pic). 
Nu vreau sa stiu cum o sa ma simt pe la 15-16. Dar insomnie mai crunta ca asta n-am trait in viata mea si nici ca vreau sa mai traiesc. M-am chinuit sa adorm cu fiecare por din piele. Am vizualizat lanuri de grau in bataia vantului, oite suprarealiste trecand prin cadru, am incercat sa fac filme cum fac de obicei si merge (transformand scenariul in vis)… Tot ce am reusit sa fac a fost sa starnesc nervi, angoasa, panica, idei negre, teama si in final nici urma de somn.
Si iata-ma acu’, cu ochii impaienjeniti pe sub ochelari, lasand acest ultim mesaj in caz ca mi se intampla ceva diseara, in drumul spre casa.  Cum ar fi, de exemplu… sa adorm in metrou si sa mor axfisiata. Sau altceva exotic de genul asta. 
Hai, somn usor! Asta… serviciu usor! 

>Coincidente, coincidente…

>

Acum 2 ani am trait saptamana “Magnolia”. Sa va povestesc, si jur ca nu exagerez cu nimic. Impreuna cu prietenul meu de pe vremea aceea, am hotarat sa vedem “Magnolia” – the movie. Am adormit la jumatate, pentru ca eram franta. El l-a vazut pana la capat. (am reusit si eu sa-l vad cu alta ocazie, dar nu despre asta este vorba). A doua zi merg la serviciu – adica marti sau miercuri – si un coleg zice tare – “Bai, ati vazut Magnolia?”. Eu, amuzata de situatie zic – “a, ce tare, chiar aseara am vrut sa-l vad, dar am adormit.”. Clara imi trimite pe messenger o melodie. “One”. Ii dau play, vad ca e din coloana sonora a filmului “Magnolia”. Foarte amuzant…

In urmatoarea zi avem first creative meeting cu un regizor suedez pentru filmarea unei reclame. Tipul vine cu treatment-ul in buzunar. Aproape sa reactionez sonor cand ajungem la soundtrack si acolo scria clar “Reference – theme from Magnolia”. That was toooooooo much.

Si nu se opreste aici. In urmatoarea zi merg la PPM, la Saga Film. La plecarea de acolo, intru la metrou. Pe ruta “noua” – imgb pipera. Vine un metrou nou. Aia a fost ziua in care am aflat ca trenurile alea au nume inscriptionat pe bot. Pe al meu il chema “Magnolia”. M-am uitat de atunci la fiecare tren, am intalnit diverse alte nume, dar pe Magnolia nu l-am mai gasit.

Sirul intamplarilor se opreste in ziua filmarii, cand una dintre scene se filma intr-un restaurant exact langa cofetaria “Magnolia” – care exista pe undeva pe langa Downtown / Rooms, ceva de genul asta…

Ei si ca sa revenim… cred ca intru in perioada “Mozart”. Intai mi se promit marti niste bomboane “Mozart” de la Viena. Aseara cunosc un tip pe care il cheama Wolfgang, iar azi zic sa ma uit la un film. Complet aleatoriu si fara sa o iau in seama, dau play la Amadeus. Incepe filmul si aud primul cuvant “MOZZAAAART”. OK, Mozart, asta e doar inceputul. Stiu. E ca la faza cu Magnolia. WHAT DO YOU WANT FROM MEEEEE? :))))

Probabil ca ar trebui sa termin cartea “Viata mea cu Mozart” a lui Eric – Emmanuel Schimtt. Good idea…

>Laura

>Am avut o colega de scoala generala si apoi de liceu (dar am fost in clase diferite). In clasele 1-8 eram una dupa cealalta la catalog – respectiv ea dupa mine. A fost si ziua ei recent, daca imi amintesc corect – pe 12 august. Dar nu despre ea vreau sa vorbesc. Ea era o persoana foarte misto – si sper ca e la fel in continuare.

Dar in afara de ea, cand aud numele asta, gandul ma duce la o persoana rea, poate perfida, foarte vicleana, care seduce barbatii foarte usor si care fura barbatii altora.

Cred ca am avut vreun vis cretin. Care e faza?! De ce ma gandesc la chestia asta???

>Ultimele ganduri dinainte de somn

>
Beau un pahar de Porto. Fumez o tigara, o savurez ca si cum ar fi ultima si ma gandesc la diminetile de la 18 ani cand ajungeam acasa si fumam o ultima tigara pe bancuta din fata blocului plina de mana-maicii-domnului. Cand doream foarte, foarte tare sa pot face chestia asta acasa. Acum o fac acasa, in balconul asta mare si primitor, si n-am uitat inca in astia 9 ani sa ma bucur de ea (doamne, ce mult suna 9 ani, si cat de putin par acum…). De senzatia de intimitate, de libertate, de liniste. Si ma intorc cu gandul la importanta faptului de a trai frumos. La cliseul cu “carpe diem” completat cu notiunea de bucurie. De cateva luni nu ma pot dezlipi de ideea asta a importantei frumosului din fiecare zi, probabil e un semn de inceput al … batranetii? Maturizarii (ca sa sune mai credibil)? In fine. Batranete in tinerete si viata chiar si peste moarte. Ceva de genul asta.

Am pus un slide-show cu pozele din Portugalia si nu ma mai satur de ele. E pentru prima oara in ani cand ma intorc cu amintiri asa frumoase. Eram obisnuita sa ma intorc cu informatie, cu lucruri noi in bagaj, cu povestiri proaspete etalate la umbra din Green Hours in fata prietenilor. Dar atata frumusete in rucsac nu sunt obisnuita sa declar la vama.

Cantecelul e cantat de Cesaria Evora cu Mariza. Si ele, doamnele, spun ca e tare dulce sa mori in mare. Ei… asta n-as putea sa afirm, cred ca de fapt e cam nasol, dar sa ascultam si sa ne bucuram…:)

Cesaria Evora – E doce morrer no mar
Asculta mai multe audio Muzica »

Dap, fotografiile imi apartin. Chiar am fost acolo :).