>
Dupa ce am vazut fotografii cu copii pe blogul cuiva, mi-am adus aminte povestea pe care mi-a insirat-o Leti acum vreo jumatate de an, despre fotografia asta. Afgan Girl.
Ok, mi-am facut damblaua.
Da’ nu e frumoasa? 🙂
All posts by Andrada
>De la adevaratul Eusebio Digital citire
>JAPE – FLOATING
>Leapsa digitala
>Digitalu’ arunca cu leapsa incoace. Uite ce zice:
“List seven songs you are into right now. No matter what the genre, whether they have words, or even if they’re not any good, but they must be songs you’re really enjoying now, shaping your summer. Post these instructions in your blog along with your 7 songs. Then tag 7 other people to see what they’re listening to.”
Cantecele… cantecele… cantecele…nimic nou, dar asta ascult zilele astea…:)
And the leapsa goeees toooo:
>Imi pare rau, nu ma pot abtine…
>
…iacata un nou citat din “Convorbiri cu Octavian Paler”:
“Tot ce e mediocru in viata mea se datoreaza prejudecatii ca e mai bine sa fii intelept in orice imprejurare. In fond, ce ne recomanda intelepciunea? Sa fim atenti, evitand riscurile, imprudentele si excesele. Sa facem totul cu masura. Si tocmai aceasta masura o gasesc la originea tuturor regretelor mele, a pasiunilor ratate, a nebuniilor netraite. N-am avut inteligenta sau norocul de a pricepe la timp (daca nu pe vremea cand visam sa aflu totul despre cei sapte intelepti ai Greciei antice, cel putin mai tarziu) ca adevarata masura a vietii unui om nu se poate obtine decat prin lipsa de masura, dorind fara masura, indraznind fara masura, iubind fara masura. Nu stiu daca aveam calitatile necesare pentru a pune in practica ideea mea (de la batranete) ca nebuniile sunt mai recomandabile intr-o viata (atat de scurta!) decat o intelepciune searbada si cuminte. Am unele indoieli in privinta asta. Dar mi-ar fi placut sa stiu mai demult ca intelepciunea e o virtute batranicioasa. “
>Baaaaaaaaaai ce duminica frumoasa!!!!!!!!!!
>Ma duc sa fac o supa. De rosii. Da, cu crutoane.
>Despre religie
>…ca tot m-a prins dimineata si n-am apucat sa adorm, m-am apucat sa citesc din una dintre cartile-cadou. Da, da, cadoul cela pe care l-am solicitat insistent, batand nervos din calcai. Este vorba despre “Convorbiri cu Octavian Paler”. Si iacata ce paragraf am gasit. Cred ca mai bine de atat n-ar putea fi descrisa (ne)credinta mea.
“Cu siguranta, toate ar arata altfel daca as fi un om religios, daca as putea crede ca dincolo de aceasta viata mai exista ceva. Fie si iadul. Nu sunt nici pe departe din specia liber-cugetatorilor. Din punctul meu de vedere, ateismul este o trufie cam imbecila. Cum sa-ti imaginezi ca toate misterele din banalitatile care ne inconjoara, dintr-o dimineata cu cer indecis sau din pietrele innegrite, vara, de lumina, se explica doar prin chimie, fizica si mecanica? De cate ori ma uit la Animal Planet si constat cate taine ascund cele mai elementare forme de viata, sunt uluit. Mintea mea nu reuseste sa priceapa cum au aparut toate acestea. Nu pot merge mai departe. Si ma blochez aici. Dumnezeu exista pentru cei care au nevoie de el, s-a zis. Nu-i adevarat. Eu am nevoie si nu l-am gasit. E si aceasta o cauza a faptului ca, sub masca mea de om sobru si rational, sunt mai vulnerabil decat isi inchipuie altii. Si sunt pregatit, mai bine decat as fi vrut, sa vorbesc despre esecuri.”
>from grey’s anatomy’s soundrack…
>
Inara George – Fools in love
Asculta mai multe audio Muzica »
>Motive sa nu scrii despre cineva
>DISCLAIMER : Orice asemanare cu persoane sau intamplari reale (nu) este pur intamplatoare
…. pai ce ai putea sa spui despre o persoana? L-ai putea incadra la prieteni buni, si te-ai putea apuca sa scrii intamplari sub eticheta “me and my friends”, dar poate ca te deranjeaza sa faci asta inca o data in viata. Si ai putea incepe sa povestesti cum ai fost tu cu el la Serendipity si La Metoc, si ce ne-am mai distrat, fata.
Te-ai mai putea apuca sa povestesti despre “cum sa obtii un cadou de la cineva”. Asta nu e greu, va pot explica chiar acum, pe loc – se insista, se insista, se insista cu nesimtire maxima pana cand subiectul clacheaza. Chiar daca ce ai facut tu era de fapt un pretext pentru altceva, ce se poate intampla in cel mai rau caz este sa te pricopsesti cu un cadou. Si atat. Dar tot este mai bine decat nimic, nu? It’s a win-win situation si va recomand procedeul cu mult drag. Dar nu e un motiv suficient ca sa scrii despre cineva…
Asa. Sa vedem.Alt motiv pentru care n-ai vrea sa mai scrii despre cineva. Unul dintre ele ar fi ala ca ti-ai da arama pe fata. De ce ai face asa ceva? De ce sa te faci din nou de cacao? De ce sa-ti dai cu stangu-n dreptu’? Daca tot scrii si tii un blog, macar mentine linia sincera. Singura minciuna permisa e cea prin omisiune – si iata un motiv suficient sa omiti sa scrii despre cineva.
Trecand la nivelul urmator, poate vrei sa scrii despre cineva si sa dai “cartile pe fata”. Dar n-ar fi amuzant sa n-ai ce carti sa dai pe fata? Adica dupa ce ca e clar ca o sa te faci de cacao, cum ar fi sa afli ca de fapt nici macar n-ai avea de ce sa te faci de cacao? Vezi? Un motiv in plus sa nu scrii despre cineva.
Bon. Stergand cu buretele toate motivele de mai sus. Poti gasi oricand motive superficiale, haiosele, sa amintesti despre cineva. Sa nu minti, dar nici sa nu iti faci rau cu buna stiinta. Dar ce ai putea sa spui? Despre pasiunea lui pentru pisi? Mi se pare complet neinteresant. Lumea e plictisita de discutiile despre pisi, brusc tot universul se invarte in jurul lor. Mi-as dori sa fiu un Hitler de pisi, sa le gazez pe toate si sa nu mai aud vreodata de pletele lor platinate si parlite cu placa sau de incheietura scrantita pe care isi tin gentile luate din Obor.
Dar… sa cautam alt motiv. Ce ai putea sa mai spui despre cineva? Hm. Stau sa ma gandesc despre cine am scris eu, mai exact pe blog? Pai doar despre mine. Si tangential despre prieteni. De ce ai scrie tu – o persoana virtuala care nu exista in realitate – despre altcineva decat despre sine? Ai scrie despre cineva daca persoana aia ar face parte din universul tau. Da’ cand vezi ca face curent cu usa si n-are nicio treaba cu existenta ta, de ce naiba sa te apuci sa tastezi paragrafe intregi?
Poate ca un motiv suficient sa nu scrii despre cineva este ala ca nu intelegi ce naiba vrea de la tine si atunci mai bine te abtii.
Si da, singurul motiv pentru care ai putea scrie despre o persoana de genul asta, ar fi la cerere. Dar este singura exceptie admisa. Si atunci oricum vei scrie, ca sa te tii de cuvant, dar nu vei recunoaste niciodata ca despre el a fost vorba.
In rest… mers pe burta si joc de glezne.
>Intr-un moment de gratie…
>
…ca asta, ma gandeam ca fericirea consta in numarul de oameni pe care reusesti sa-i atingi cu ceva. Cu numarul de dati pe care le bifezi in care iti zici “da, frate, asta m-a inteles”. Ca in general suntem cu totii niste neintelesi. Chestia asta din care multi isi fac o virtute “a fi neinteles” e o treaba ataaaat, dar atat de banala incat mai ca n-ar trebui luata in seama. Cu cat te faci mai inteles de “iubita”, “prieteni”, “apropiati”, cu atat esti mai fericit. Nu?
Sau fericirea suprema consta in faptul ca de fapt ramai un pic neinteles?
Ca n-am inteles exact…
De fapt e un mare joc, nu? Vezi videoclipul…
>We only said goodbye with words, I died a hundred times, You go back to her and I go back to black
>story of my life… 🙂