Category Archives: jobbish

>Now… this is nice…

>

Advertising Agency: Chemistry, Ireland
Creative Director: Mike Garner
Copywriters: Adrian Fitz-Simon, Emmet Wright
Art Directors: Adrian Fitz-Simon, Emmet Wright
Account Handler: Ray Sheerin
Published: 2006

>Grupul oamenilor CEI mai carcotasi comenteaza

>
Cum bai nene, cum?! Cum??? Incerc de o luna de zile sa zic si tot uit.

Cum mai nenea Lucian Dobrovicescu (ca doar de aia exista comunicate de presa) sa zici chestea asta cu litera mare?

Ma, nu stiu de ce, oi fi eu tampita de la mama natura, dar aveam senzatia ca atunci cand agentia aia te angajeaza, in job description-ul respectiv scrie clar si raspicat ca trebuie sa fii cunoscator excelent al limbii romane -cu tot ce presupune ea.

Timp de cateva zile am stat si m-am gandit: mai nene, o fi vreo expresie gresita intentionat, ceva celebru rostit de tovarasu’, ceva – si nu sunt eu la curent (desi deja era ingrijorator – treaba asta s-ar fi bazat totusi pe NO-TO-RI-E-TA-TE).

Un copywriter bun ar trebui sa aibe pe langa talentul ala nativ, pe langa nebunie, si o doza de cunostinte. De preferinta gramaticale. Daca nu are, intreaba. Pune un junior mai tocilar sa se uite peste text. (da, era o gluma). Reformulez: daca nu are, si le construieste.

Sunt constienta de faptul ca marea majoritate a publicului tinta nu o sa perceapa greseala. Dar asta nu o face sa fie … de trecut cu vederea. Mi se pare…cam nasol, domnule copywriter. Cam nasol.

Meserie cool, lejeritate cat cuprinde, da’ deja la greseli de genul asta mi se pare ca nu prea e voie.

>Cine da primul cu piatra?

>E vorba de nimeni altul decat domnu’ de la cofetarie, nenea cu pralinele, tizul doamnei cu Strada Sperantei.

Primul impuls a fost sa postez un comment in care sa ma apar, dar omul pare decis, asa ca nu cred ca are sens sa-mi mai dau singura un pumn-doi.

Si pentru ca am constatat pe pielea mea ca vizavi de fiecare poveste exista cel putin doua puncte de vedere, vi-l dau si pe asta. E… un punct de vedere.

>Ce de chestii…

>

Ce sa mai… o vitrina cu relicve in plin centru de metropola europeana… Iata dracii mei, peste ce am dat pre cand ma preumblam pe Calea Victoriei… Imi cer scuze pentru calitatea fotografiilor… un telefon am si eu (n.b. : am nevoie de o camera, da? 🙂 ). Nu stiu ce altceva sa mai adaug, imaginile vorbesc de la sine.

P.S.: Fara nici o legatura, tin sa va anunt ca am un pestisor balonat. Un caras auriu, care are o burtica cu vointa proprie, ce-l determina sa stea foarte aproape de suprafata apei. E amuzant, desi pentru el e mai degraba chinuitor. Ma gandeam sa-i dau Activia… Si va intreb pe voi : smochine, sau musli?
Il si aud: pssst… n u m a i s u n t b a l o n a t…

>About Kit Kat

>


am incercat sa pun aceste imagini intr-o oarecare ordine, dar se pare ca oboseala m-a pocnit mai tare decat imi imaginam ca poate sa o faca.

Acum… sunt mai multe variante.. ceva asemanator cu una din ele a ajuns in metrou… dar nu chiar cum trebuia.

Totusi, eu tin mult la ele.

Dati cu bolovani.

P.S.: m-am hotarat sa le las sub forma de haos, pentru ca asta a fost, pana la urma, viata lor de pana acum.