Category Archives: me feeling like shit

bad dreams, Fighting with you, me and my friends, me feeling like shit, muzica, you

>Tineti-va bine si – va rugam – nu vomitati pe restul pasagerilor

>

Asta e motto-ul weekend-ului meu. Ups and downs. De la gheata la foc, de la plans la ras. Foame extrema. Mahmureala extrema.
Pereti portocalii, copii drogati, taxiuri (multe taxiuri). Nu simt acelasi lucru. Sa nu-mi dai drumul niciodata.
Umbre, contururi. Nu dau drumul. Nu pot.
Undeva, in mijlocul circului, mcDonald’s. De ce – chiar nu stiu. Dar nu-i loc de intrebari. Nu e loc de intors.
Ganduri ce se invartesc pana formeaza un surub care imi amesteca materia cenusie cu cea alba. Vertij. Muzica, muzica, muzica.
STOP! Song to say goodbye.

bad dreams, la strada, me feeling like shit, you

>Au innebunit salcamii, iar eu parca as fi mama lor…

>…am consumat atata energie saptamanile astea, incat n-am mai avut resurse pentru viata mea virtuala. Am oscilat intre crize de nervi si crize de fericire, cel mai mare zambet de inima si cel mai nasol sentiment de singuratate. Si ca sa fie frumos, m-au inundat alergiile de tot felul. Cred ca m-a ajuns astenia de primavara, si ma sperie foarte tare momentele din ce in ce mai dese in care imi ies din minti si fac lucruri…

Si in plus, asa de tare nu mai vreau sa ma ajunga senzatia asta ca sunt mica si ma infund in asfalt… Nu stiu cat de cunoscut va suna asta, dar ma intalnesc cu fenomenul destul de des lately. Merg pe strada, ma uit la telefon din cand in cand (aproximativ 3 minute jumate) de parca astept o minune, si am impresia ca ma pierd cumva intre tot ce e in jur:banci, soare, tineri, catei, babe, bisnitari, injuraturi, seminte, pisici. Imi doresc parca sa ma apuce careva de mana si sa ma traga in sus inainte sa ma aspire porii asfaltului, sa ma duca undeva frumos si sa imi infiga o vata de zahar pe gat ca sa nu ma mai gandesc la ziua de maine, dar chestia asta nu se intampla niciodata. Din fericire, reusesc de fiecare data sa ma tarasc pana acasa si sa imi rezolv problemele dintre mine si eu pe undeva prin balcon, la o tigara.

Si ca un apogeu, nenii astia de pe net imi spun ca si copilu’ meu interior (nu, nu sunt insarcinata – asta ar mai lipsi…) e cam nervos. Iete ce zice la tabel:

Your Inner Child Is Angry

You’re not an angry person.
But when you don’t get your way, watch out.
Like a very manipulative kid, you will get what you want.
Even if it takes a little kicking and screaming.
me feeling like shit

>Cu Pinguinu’ la psihanaliza prin metrou

>

Nu pun muzica. Muzica din casti ma inchide, ma ermetizeaza. Mai bine merg si imprastii raul asta din mine peste tot pe unde calc. Merg, uite, merg, va aud, ma exprim cu fiecare pas. Misc degetul mic de la mana stanga.

…

…

Statia Piata Unirii. Flash [ “… ajung acasa intr-un sfert de ora”. “Bine, atunci plec si eu acum“]. Red Alert : scoatem muzica. Incepe muzica. Vine metroul. Incepe a doua melodie. Florin Chilian – Chiar daca

Pinguinu’ : “inchide dracu’ dracia aia.”
Eu:”imi place”
Pinguinu’ : “INCHIDE-O!!!”

N-o inchid.

…

…

Statia Izvor: prima lacrima.

Pinguinu’ :”te iau la omor aici, de fata cu toata lumea”.

Statia Eroilor: Lords of the boards.

Pinguinu’ : “…asa mai merge”.

…

…

Metroul din care am coborat pleaca. Se misca repede, ma ameteste. Ma clatin pe picioare. Langa mine – una cu o punga de floricele “home made” in mana. Machiata. Se duce la gagica-so sa vada vreun film. Flash [ “…ce film vedem?”. “Ce vrei tu” ].

Eu: “Oare se intampla altceva daca eram mai atenta cum arat asa, in general…Sau poate au fost semne pe care nu le-am sesizat…”.

Pinguinu’: “Am zis ca te iau la omor. Insisti?”

Eu: “M-am uitat la 6 la telefon. Ma intrebam de ce n-a sunat… am uitat…”.

Pinguinu’ :”Maine lasi telefonul ala imputit acasa, sau il arunc eu acuma pe sine”.

Eu: “Stiam ce o sa-i iau de ziua lui”.

Pinguinu’ : “Da, stiu, plicul cu Anthrax…”

Eu : “Imi vine sa plang”.

Pinguinu’: “Da-i drumu. Ca doar nu ma fac eu de ras”.

…

…

Vine metroul. Ma sui, ma asez pe scaun. Hai pleaca, hai pleaca, hai, te rog mult pleaca…Vreau acasa! Pleaca odata! Metroul se urneste. Glume proaste in jurul meu. Nu vreau sa va mai vad…

Eu: “Taceti acum! TOTI!!!”

Pinguinu’: “Faci istericale?!”

…

…

Traversez. Ma apropii de casa. Am impresia ca trotuarul e cumva inclinat in jos. Sau poate ca ma fac eu din ce in ce mai mica.

Pinguinu’ :”Hai sa luam apa”.

Eu: “…nu vreau nimic… vreau acasa…”

Plang.

Pinguinu’ :”Esti proasta”.

me feeling like shit

>Welcome back, the old me

>

Mi-era teama ca te-am pierdut. Ca te-ai ingropat undeva intre perne si n-o sa mai iesi niciodata la iveala.

Dar ai aparut in glorie. Printre flacari. Ti-ai facut intrarea ca o primadona. Ai vazut gagica asta care aparuse de curand ca se taraste pe mocheta, si ce te-ai gandit…”‘ai la dracu, doar n-o s-o las pe asta mica sa fie sefa! Vine parchetu’ si tre sa fie cineva aici sa coordoneze toata sandramaua”.

Micuta isi face bagajele. Se simte inutila, si nu stiu cum sa ii explic ca nu e asa. Ca datorita ei simt ca traiesc. E ca un electrosoc aplicat la timp. Nasol, dar benefic.

Ma gandesc la modul cel mai serios sa patentez un produs pe baza de lacrimi. Tre’ sa fie si astea bune la ceva: slabit, riduri, secretul succesului… doar ca nu s-a prins nimeni pana acuma.

Anyway… welcome back. And… by the way… go to hell!

Fighting with you, me feeling like shit

>Sunt data dracu’…

>

Cand eram mai printr-a 10-a imi uram viata, ma incuiam in camera mea si o lasam pe maica-mea pe afara, amenintandu-ma printre dinti, ascultam continuu muzica in casti si invatam versurile, si visam la zile mai senine. Si ii spuneam SA MA LASE IN PACE. Imi doream zile in care sa am casa mea, un dispozitiv de ascultat muzica si poate un strop de ciocolata. Si atat. Nu eram asa pretentioasa fata de alti prieteni de-ai mei, nu visam masini, nu visam iubiti, nu visam calatorii sau eu mai stiu ce balarii de genul asta.

Un an mai tarziu am parasit un baiat pentru ca ma iubea prea mult – cand eu vroiam doar SA MA LASE IN PACE. Dupa vreo 4 ani am facut cam aceeasi chestie, cu diferenta ca inca mai cred ca individul si-o merita – si M-A LASAT IN PACE foarte greu. Si am continuat sa fac chestia asta, e adevarat – parca la o scara mai mica. Pentru ca am vrut in continuare sa fiu LASATA IN PACE.

Pentru ca mi-am dorit intimitate, mi-am dorit casa mea, cu mobila mea pe care sa o aranjez asa cum vreau, cu un iubit care sa nu apara decat cand am eu chef – si asa, in general, SA MA CAM LASE IN PACE. Mi-am dorit sa merg la petreceri unde sa par frumoasa si inteligenta, mi-am dorit sa cunosc multi oameni. Mi-am dorit sa am un job misto (cu un sef care MA LASA IN PACE), si cel mai mult mi-am dorit sa fiu singura si stapana pe mine. Mi-am dorit sa nu imi spuna nimeni cum sa ma imbrac, mi-am dorit sa nu aud minciuni, mi-am dorit sa ajung acasa la orice ora imi doresc, in orice zi imi doresc. Mi-am dorit sa ma plac, si sa nu aibe nimeni vreun cuvant de zis in luarea deciziilor MELE. Pe scurt, mi-am dorit din tot sufletul SA MA LASE TOTI IN PACE.

Nu m-am gandit ca or sa existe zile in care nu ma descurc de una singura, si nu am crezut vreodata ca o sa dau 2 bani pe aparente. Mi-am dorit sa imi fiu arhisuficienta si am facut tot posibilul pentru chestia asta. Si AM FOST LASATA IN PACE.

Ale dracu’ dorintele astea care se implinesc… Si ce vroiam sa zic de la inceput si care e de fapt concluzia… BA, am inceput sa cred ca vrajeala aia telenovelistica cu universu’ care se agita din toti muschii si urla din toti bojocii ca sa i se indeplineasca lu’ Gogu dorinta e cam pe bune, asa.

Hai, acuma, vorba aia, DA’ VA ROG FRUMOS SA MA LASATI DRACULUI IN PACE! 🙂

Fighting with you, intelepciuni pinguinesti, interactive, me feeling like shit

>Atunci cand ai de ales intre…

>…”ce trebuie sa faci”, si intre “ce simti sa faci”, cum o dai? Mai departe de idealistul “alege cu inima”, si mai departe de rationalul “maturizeaza-te”, acuma pe bune…

Cum procedezi cand ai facut ce stii ca e mai bine pentru tine, si totusi asta iti rupe sufletul in 10? Cum poate fi ceva bine daca iti face atata rau?

Cum faci sa scapi de judecatorui de la “mansarda”, si incepi sa traiesti pur si simplu si sa nu iti mai pui atatea probleme?

Cum faci sa repari o greseala nasoala rau? De fapt o data ce ai facut-o, nu e mai bine sa o lasi asa?

Si atatea intrebari, peste intrebari, peste intrebari, cand tot ce vrei este sa nu te mai doara…

Fighting with you, me feeling like shit

>Se uita dama de rosu…

>

…cu pica la tine. Ai luat tot pachetul de carti si l-ai aruncat pe jos. Ai spus ca stii sa faci lucruri cu ele. Ai spus ca le poti da o ordine in viata, si ele au crezut-o neconditionat… Carti idioate, ai putea spune… Dar stii tu care e viata cartilor de joc? Ai tu puterea sa le judeci? Asa crezi? Mai gandeste o jumatate de secunda…

Si acum sta biata dama de rosu intoarsa sau nu (nu ma pricep la tarot), si te priveste cu ironie. Si cinism. Ea stia de la inceput ca nu esti bun de nimic. Dar celelalte carti din pachet, fericite ca sunt bagate in seama dupa atatia ani de intuneric in sertar, au inghiontit-o si i-au spus pe un ton nesuferit: femeie!! de aia ai fata aia acra. Nu, spre marea ta mirare nu este de la muraturi. Totul vine din interior, nu te-ai prins pana acum? Tu nu te intrebi niciodata de ce esti asa singura? Esti chiar atat de stupida incat nu ti-a dat macar o data prin cap , stand aici langa pungi uitate de vreme, si bucati rupte de carlige de rufe, care e motivul pentru care nimeni nu vrea sa te priveasca in ochi? Omul asta are stiinta de a ne insira si de a ne da un sens. Taci din gura, si nu mai lua decizii imbecile. Macar o data. Poti face treaba asta?

Si acum sta dama de rosu cu mainile in sold. Si tare ar vrea sa iasa din cadru, sa-l dea pe 2 de trefla cu capul de platosa valetului de romb.

Si data viitoare o sa isi spuna mai bine punctul de vedere… Asa.
Fighting with you, me feeling like shit

>Pachetul magic de tigari

>

Iei o tigara mov. Care te face sa plangi. E bine, te descarci. Si te repezi catre cea verde. Alinare? Nici pe departe… Asta te face sa spargi becurile din casa. Brusc urasti toate becurile. Dai cu pumnii in ele, te tai, dar in sfarsit nu mai e nici o sursa de lumina. Pfiuh. Am rezolvat si asta.

Asa… sa trecem mai departe. Sa luam tigara rosie? Mereu mi s-a parut ca rosu are ceva de zis. Ma sperie dar ma si atrage. Ce zici? Risc? Fumam rosu? Sau mai incolo? Am inteles… Iti place tare mult sa te joci… Binee… galben, ai zis. Buna alegere. E… acuma sa te vad. Proba asta e tare. Iti vine sa sfasii toate hainele din sifonier. Stii ca ai investit ceva in ele, ce dracu’, doar tinem la imagine. Gata si cu hainutele. Hanoracul plange dupa gluga, pantalonii isi cauta cracii prin colturile camerei… ce-mi place…

Hai, un rosu, ceva? Ok, m-ai innebunit. Tare ti-e frica de rosu ala. Bine, am prins ideea. Ne aruncam la albastru. Hai, ma, ce dracu stai ca leguma? Nu le-ai auzit p-alea cu “blue” shit. Normal ca esti trist. Eu de cand iti tot susur in ureche: rosuuuuu, rosuuuu

Bricheta. Pachet. Tigara rosie.

What next?