Category Archives: muzica

bad dreams, me feeling like shit, muzica

>Inca o noapte fara somn

>
…sper doar sa nu fie asa pana la capat.

De ce problemele par intotdeauna mai mari decat in realitate atunci cand le etalezi? De ce in loc sa te usurezi esti si mai nefericit atunci cand cineva iti plange de mila? De ce pui intrebari daca nu astepti raspunsuri?

Am ajuns la concluzia ca am atins din nou un punct in care nu ma mai suport. Exact. Eu pe mine. Nu am niciun principiu, niciun respect de sine, in fine – cum s-ar zice popular, n-am niciun dumnezeu. O lalai asa, aiurea, de pe-o zi pe alta asteptand sa-mi pice mura-n gura raspunsurile la toate dilemele pe care mi le provoc din prea multa plictiseala. Nu-mi mai place de mine din niciun punct de vedere. Si nu vreau sa detaliez, ca se aplica treaba cu problemele care devin monstruos de mari atunci cand le pui pe tapet.

Ma sufoc, ma dau dintr-un perete in altul, sunt agorafoba si claustrofoba in acelasi timp, mi-e frica de oameni, de lumina, de mine, nu stiu ce vreau, nu stiu ce caut, nu stiu ce anume ar putea sa ma calmeze. Incep totul si nu termin nimic, nu mai pot sa mai aleg binele de rau si in general imi este foarte frica. Sunt rea, sunt invidioasa, sunt geloasa, sunt paranoica, sufar de mania persecutiei, nu mai am niciun soi de sentiment pozitiv in mine.

Am eu cu mine o relatie love-hate care tocmai a dat intr-una din extreme.

Haide maa, ce naiba.

divagand, funny shit, muzica, povestiri din cocina

>Coincidente, coincidente…

>

Acum 2 ani am trait saptamana “Magnolia”. Sa va povestesc, si jur ca nu exagerez cu nimic. Impreuna cu prietenul meu de pe vremea aceea, am hotarat sa vedem “Magnolia” – the movie. Am adormit la jumatate, pentru ca eram franta. El l-a vazut pana la capat. (am reusit si eu sa-l vad cu alta ocazie, dar nu despre asta este vorba). A doua zi merg la serviciu – adica marti sau miercuri – si un coleg zice tare – “Bai, ati vazut Magnolia?”. Eu, amuzata de situatie zic – “a, ce tare, chiar aseara am vrut sa-l vad, dar am adormit.”. Clara imi trimite pe messenger o melodie. “One”. Ii dau play, vad ca e din coloana sonora a filmului “Magnolia”. Foarte amuzant…

In urmatoarea zi avem first creative meeting cu un regizor suedez pentru filmarea unei reclame. Tipul vine cu treatment-ul in buzunar. Aproape sa reactionez sonor cand ajungem la soundtrack si acolo scria clar “Reference – theme from Magnolia”. That was toooooooo much.

Si nu se opreste aici. In urmatoarea zi merg la PPM, la Saga Film. La plecarea de acolo, intru la metrou. Pe ruta “noua” – imgb pipera. Vine un metrou nou. Aia a fost ziua in care am aflat ca trenurile alea au nume inscriptionat pe bot. Pe al meu il chema “Magnolia”. M-am uitat de atunci la fiecare tren, am intalnit diverse alte nume, dar pe Magnolia nu l-am mai gasit.

Sirul intamplarilor se opreste in ziua filmarii, cand una dintre scene se filma intr-un restaurant exact langa cofetaria “Magnolia” – care exista pe undeva pe langa Downtown / Rooms, ceva de genul asta…

Ei si ca sa revenim… cred ca intru in perioada “Mozart”. Intai mi se promit marti niste bomboane “Mozart” de la Viena. Aseara cunosc un tip pe care il cheama Wolfgang, iar azi zic sa ma uit la un film. Complet aleatoriu si fara sa o iau in seama, dau play la Amadeus. Incepe filmul si aud primul cuvant “MOZZAAAART”. OK, Mozart, asta e doar inceputul. Stiu. E ca la faza cu Magnolia. WHAT DO YOU WANT FROM MEEEEE? :))))

Probabil ca ar trebui sa termin cartea “Viata mea cu Mozart” a lui Eric – Emmanuel Schimtt. Good idea…

calatorii, muzica, nostalgii

>Ultimele ganduri dinainte de somn

>
Beau un pahar de Porto. Fumez o tigara, o savurez ca si cum ar fi ultima si ma gandesc la diminetile de la 18 ani cand ajungeam acasa si fumam o ultima tigara pe bancuta din fata blocului plina de mana-maicii-domnului. Cand doream foarte, foarte tare sa pot face chestia asta acasa. Acum o fac acasa, in balconul asta mare si primitor, si n-am uitat inca in astia 9 ani sa ma bucur de ea (doamne, ce mult suna 9 ani, si cat de putin par acum…). De senzatia de intimitate, de libertate, de liniste. Si ma intorc cu gandul la importanta faptului de a trai frumos. La cliseul cu “carpe diem” completat cu notiunea de bucurie. De cateva luni nu ma pot dezlipi de ideea asta a importantei frumosului din fiecare zi, probabil e un semn de inceput al … batranetii? Maturizarii (ca sa sune mai credibil)? In fine. Batranete in tinerete si viata chiar si peste moarte. Ceva de genul asta.

Am pus un slide-show cu pozele din Portugalia si nu ma mai satur de ele. E pentru prima oara in ani cand ma intorc cu amintiri asa frumoase. Eram obisnuita sa ma intorc cu informatie, cu lucruri noi in bagaj, cu povestiri proaspete etalate la umbra din Green Hours in fata prietenilor. Dar atata frumusete in rucsac nu sunt obisnuita sa declar la vama.

Cantecelul e cantat de Cesaria Evora cu Mariza. Si ele, doamnele, spun ca e tare dulce sa mori in mare. Ei… asta n-as putea sa afirm, cred ca de fapt e cam nasol, dar sa ascultam si sa ne bucuram…:)

Cesaria Evora – E doce morrer no mar
Asculta mai multe audio Muzica »

Dap, fotografiile imi apartin. Chiar am fost acolo :).

calatorii, me and my friends, muzica, nostalgii

>M-am intors

>Si am adus cu mine amintiri frumoase. Amintiri dintr-o tara verde, cu oameni exagerat de calmi si lenti. Cu ocean si hauri ametitoare, plaje cu stanci, miros de peste, cantitati impresionante de mancare, cafea foarte buna la amiaza, palmieri si multe flori. Margarete in brazi, cactusi, pescarusi, baiatul cu broaste, cabo de sao vicente, cabo da roca, masina inchiriata fara asigurare, briza, piri-piri, luna oglindita noaptea in ocean, plaja secreta, vinho verde, vinho de porto, biserici cu cappuccino, tramvaie galbene, lustragii in strada…

Cred ca revelatia vacantei a aparut chiar din start, odata cu oamenii frumosi pe care i-am cunoscut. Si se stiu ei care sunt.

In rest, atencao, depilacao, revolucao, aparicao, visitacao, afixacao, exposicao, promocao, pao, cao, prisao. An so on, and so forth…

Pentru imagini, consultati picasa :).

Portugalia

muzica

>Massive Attack – Live With Me

>Am vazut videoclipul intr-o noapte insomniaca,acum vreo 2 ani, fara sa reusesc sa vad a cui e piesa. M-a marcat atat de tare incat l-am povestit cuiva a doua zi. Dupa 2-3 luni am inceput sa ascult masiv piesa, dar fara sa fac legatura cu clipul. Abia azi m-am prins ca videoclipul ala care mi-a placut mie mult era la “Live with me”.

Ratez concertul. Vedeti, nu-i suparati, poate se intorc si-i vad si eu… 🙂