Adică alea cu CRBL, alea cu viața cu ceva în plus. De exemplu:
Toate au pe final (și pe început, unele) un jingle. Eh, nu e chiar un jingle, e o bucată luată notă cu notă (probabil cu drepturi în regulă) din piesa asta:
Mărturisesc că nu știam piesa, mi s-a arătat de către altcineva. Pe moment n-am avut mare reacție, însă gândindu-mă mai bine – cred că e ceva populație care știe prea bine de Bloodhound Gang și de ce cântă ei, iar asta nu e vreo piesă obscură, pitită prin discografie.
Ok, cu asta în minte, uitați-vă la titlul piesei.
Cum să pui așa ceva pe reclame la un operator de telefonie? Mai ales unele în care, practic, e vorba de familie :)))
s-a țopăit la greu, acolo în mizeria aia de sală comunistă, deși a fost fără basist (?!), sunetul n-a fost tocmai cel mai bun, dar nah, lumea l-a așteptat, l-a vrut, l-a dorit, l-a avut, a țopăit. Altfel, nu sufăr, deși era programată. Io l-am văzut la Bestfest, nah! Eu am stat cuminte acasă, că am avut de făcut curățenie, de mers pe la magazinul ăla mare de mobilă, de aranjat pantofii, chestii foarte importante, mă-nțelegeți. Altfel, am băgat iar niște Risc, și că tot am ajuns la subiectul ăsta, rogu-vă recomandați-mi niște alte board games, că de ăsta a început să mi se ia rău și am început să ne și certăm din cauza lui, ceea ce e cam dubios. Altceva nu prea am ce zice, fac și eu ca Lola și îmi rânjesc în barbă la ideea că deși nu prea am mari chestii de povestit, trăiesc cât să-mi ajungă să am și de rezervă. Asta e așa, pentru toți ai mei, ăștia care n-au ajuns la concert:
Aseară ne-am deplasat în Silver Church, la lansarea OOo, adica noul (și primul) album The MOOoD. Cântarea a început (cum v-ați fi așteptat) cu vreo oră și ceva mai târziu
decat ora anunțată, cu Monro, o trupă din Moldova. Trupă care a sunat bine, am simțit niște Noir Desir pe acolo pe la chitară (or maybe it was just me). Totuși rezervați, un pic timizi. Da’ promit. Au urmat Les Elephants Bizarres, pe care tot încerc să-i ascult de ceva vreme. Numele lor ma sperie puțin, îmi inspiră ceva …bizar? Greu de înțeles? Genul de chestie la care ridici din umeri și zici – erm,băi…așa o fi. Dar pot să vă zic că nu-s deloc bizari. Mi-au plăcut mult, mult, foarte mult. De fapt, pot să zic că mi-au plăcut cel mai mult, mai mult decât The Moood, deși în mod evident (și normal), vedetele spectacolului au fost ei, ăștia cu cheful. Că tot ziceam de ei, ce să zic, știți deja (presupun) că The Moood sunt băieții cu vocalul ăla mai rockstar așa, pui de Jim Morrison, cu vocea aia un pic sugrumată (dar clar altfel decât a ceilorlalți). Ce știu cu siguranță e să imprime senzația că ne uităm la rockstaruri pe bune și nu la niște puști de douăj și un pic de ani. Și sună bine, bine. Au avut și niște momente interesante – un intro cu un cor de băieței de vreo 7 ani și niște panouri pentru chitariști gen Gorillaz (dacă știți ce vreau să zic). Bonus – mențiune pentru visuals-urile lui Dan Vezentan (newfolder.ro) – foarte tare! S-a muncit ceva la stopmotion-urile alea… Oricum, au arătat foarte, foarte bine. Și la Elefanți, și la The MOOoD. Show-ul a arătat și s-a simțit foarte bine, cu totul, așa. Progresăm, ce să zic. E bine că ne mai mișcăm și noi. Lumea începe să audă de muzică (am eu niște feedback-uri), am mai ieșit un pic din N&D și Andre (ca nație, așa). Da, da, un pic am zis, nu săriți.
Nu ştiu de ce, dar sunt aproape sigură că vorbele astea au fost deja spuse, dacă nu cumva scrise. Suna a aşa un truism încât îmi pare greu a crede că eu l-am inventat, acum.
În orice caz, uneori muzica vorbeşte şi noi tăcem, iar ea, muzica, reuşeşte să spună atât de multe lucruri în locul nostru…Simţământe şi dureri şi plăceri şi plânsete şi gânduri pe care n-am ştiut niciodată că le-am avut şi totuşi au fost acolo mereu. Tăcem şi ascultăm şi în acelaşi timp ne spunem poveştile. Avem cu toţii poveşti, avem cu toţii viii şi morţii noştri, repere, credinţe, adevăruri şi revelaţii. Şi le tăcem cu toţii prin muzică.
Şi anii ăia, unde s-au dus? Sau anii ăia – unde au fost? Sau erai tu, sau nu erai tu? Şi toate gândurile astea se duc şi se întorc numai prin muzică.
Şi ne dăm seama sau nu. De cele mai multe ori, nu.
Uneori, da.
Activitate intensă, dragii babei. Atât de intensă că numa’ de blog nu mi-a mai ars.
Vineri am fost, așa cum am zis, acolo unde s-a fost programul, și anume la Hard Rock, să ne alăturăm efortului caritabil pentru Selena. Vă reamintesc pe această cale că ea încă are nevoie de noi și că puteți face un gest mărunt-mărunțel și să puneți umărul și o bucățică din buzunar la ajutorul de care copchila asta de 4 ani și ceva are atâta nevoie. Se există niște numere de telefon, se există un paypal, căi sunt, dorință de a ajuta și un pic de suflet să mai fie și se rezolvă toate.
L-am cunoscut și pe Micul Prinț în persoană, ăla adevărat, de joacă la Odeon și nu pot să vă spun decât că arată și vorbește exact ca Micul Prinț. Asta, firește, pentru că chiar e Micul Prinț. Abia aștept să merg să-l văd la teatru.
La sfârșit Carmen mă întreba – a ieșit bine??? a ieșit bine??? A ieșit foarte bine, draga mea, nu poate să iasă rău atunci când e vorba de suflete bune :).
Și tocmai când am fi zis că am epuizat resursele culturale pentru seara de vineri, ne-am întâlnit cu Cristi Horia (v-am mai povestit eu de el, vioara din violin meets guitar) – asta pentru că el face parte din Mărgineanu Band, care a participat la concertul caritabil pentru Selena. Eh, și cum ziceam, ne-am întâlnit, am ciocnit o bere, ca să aflăm că ei mai au o cântare în aceeași noapte fatală, în clubul True (fostul Temple).
Am împachetat ușor și am plecat spre True, ca niște adevărați fani. Dă-i cu berea, dă-i cu vodka și cu merele, dă-i cu vioara și toba, dă-i cu Mărgineanu și Chilian, la final eram așa emoționată că l-am îmbrățișat de vreo două ori pe omul ăsta cu vioara lui cu tot – și doar mă știți cât de reptiliană sunt în genere.
O shaorma mai târziu ne-a prins ora 5, iar eu se făcea că aveam program încărcat în weekend. Bătea un vânt de-mi zbura fusta în toate direcțiile (e una cu buline, d-aia de se învârte, dacă sunteți cunoscători), iar gradul de coordonare a gesturilor mele era redus după amestecul letal de mai devreme. Am mai tras și o mică ceartă pe tema ce să facem să atacăm autoritățile care lasă taxi Amiral și doar taxi Amiral la bariera de la centrul vechi și ne-am hotărât ca tot americanul să call it the night.
Sâmbătă am făcut ochi târziu. Aerul era greu, iar ochii pe care tocmai îi făcusem erau mici și răi. Am reușit, totuși, să mă mobilizez și m-am apucat de activități. Munci, nene, munci. Și am băgat munci până pe la un 12 noaptea, când m-am apucat de un joculeț.
Azi m-am trezit din nou cu ochii mici și răi, de data asta nu din cauză de petrecanie, ci din cauză de scotocit prin cimitire și elucidat misterele celui care își omorâse 5 neveste. Poțiuni, formule, puzzle-uri, ce să mai, jocul ideal.
Și după o noapte de scotocit prin cimitire ce e oare mai potrivit decât o mică liturghie? Vorba aia – doar mă știți evlavioasă, cum era să lipsesc de la slujba de duminica? E-xact. Am fost la beserecă, să aud cum ne ceartă popa că suntem cam desfrânați de nici Maria Egipteanca nu ne mai salvează. Da, azi a zburat un porc, a stat râma în coate și motanul în mustăți iar eu m-am dus la biserică. Poate vă întrebați de ce, poate vă gândiți că jocurile astea macabre m-au marcat și m-au făcut să-mi întorc fața către cele bisericești. Poate vă gândiți că îndelungile discuții pe pe un alt anume blog legate de dumnezei și religii m-au făcut să mă răzgândesc. A…mnu. M-am dus să discut cele trebuincioase pentru aranjamentul tămâios-floral de la vară, când îi dăm cu schimbarea de nume.
Bun, deci pentru cei care nu m-au mai văzut de ceva vreme – ați ascultat revista presei.
Hai cu lunea, v-am pupat și mai vorbim.
P.S.: Revin cu datele pentru amatorii de donații pentru Selena Vlad (hai că se poate)
Poţi suna din reţeaua Romtelecom în perioada 4 martie – 3 iunie 2011:
0900 900 342 – 5 euro/apel
0900 900 340 – 2 euro/apel
Poţi depune numerar sau face ordin de plată în urmatoarele conturi:
RON: RO43RNCB0064061982940001
EURO: RO16RNCB0064061982940002
Titular: VLAD MIRCEA ADRIAN, BCR – sucursala BERCENI
CNP: 1710106443067
Anul trecut am văzut un film frumușel la Festivalul Filmului European. Finlandez de la mama lui, Kielletty hedelma pe nume (adică Fructul oprit). Dacă nu l-ați văzut, e o idee – plus că-l dau și pe Cinemax în perioada asta. Și așa ajungem la subiect – tot de pe Cinemax mi-am amintit că în coloana sonoră e o melodie…mmm. Cum să zic. Tare rău, rău de
(ați mai auzit de curând vreo propoziție mai frumoasă ca aia din titlu, în orice limba, ă?)
Cred că sunt gata să recunosc ceva ce acum ceva vreme nu știam despre mine (așadar nici n-aș fi recunoscut, că nu aveam ce). Dragilor, eu – asta care sunt – iubesc țara asta. Băi, dar problema e că o iubesc cu un suflet din ăsta pe care nu știam că îl am. Un suflet care nu e educat în spiritul respectiv și care nici n-a văzut în jur vreun comportament pe care să-l copieze din dorința de a fi conform cu generația din care face parte (ceea ce se numește în limbaj corporatist PEER PRESSURE).
E grav.
Cu fiecare pas pe care îl fac stânga-dreapta-față-spate-staipeloc găsesc lucruri pe care le iubesc la națiunea asta varză și la locul ăsta și mai varză, despre care 1) nu știam că există 2) nu m-aș fi bănuit vreodată în trecutul meu de 29 de ani că le voi aprecia, în ipoteza absurdă că ele ar exista undeva, acolo, departe. Așadar, dragii moșului, mă găsesc în situația ingrată de a mă numi naționalistă. Bineînțeles, cuvântul folosit n-are nicio legătură cu extremismul tradus prin multele forme cunoscute (fanatism ortodox, legionarism, xenofobie, rasism). E doar un DRAG de țara asta, o iubire care crește, îngrijorătoare pentru prietenii cu tendințe emigraționiste sau…moderniste? Ceva…
Admir frumusețea lumii. Iubesc diversitatea! Ca să mă ții ,,sus și pe fugă” trebuie să-mi dai din timp în timp subiecte noi de gândire și lucruri noi la care să cuget (exercițiu de sinonimie în spiritul subiectului). Îmi plac lucrurile noi, îmi place să observ toate manifestările oamenilor de prin colțurile astea ale planetuței noastre. Sper că voi trăi suficient de mult și că anii pe care-i mai am vor fi împărțiți atât de frumos încât să îmi permită să cunosc cât mai multe din minunile sociale din jur. DAR. Dar. Dar simt ceva ce mă tem că cei apropiați mie nu mai simt (sau nu au simțit niciodată). E un sentiment atât de frumos și de mare, că se compara cu cel pe care îl ai atunci când știi că ești gata să te pui pe făcut o familie.
Problema e că mă gasesc românca și că mă simt și mai românca cu fiecare zi care trece, în ciuda faptului că lucrurile din jur indică beneficii pentru cei care se simt cel puțin europeni, extins mondiali.
V-am zis că e grav.
Ce ne facem, fetelor?
(pe când eram copchilă mi se zicea că semăn cu duduia din poza din clip)
Pe la repetițiile corului Sound merg și eu de la o vreme. Nu ajung mereu și am foarte multe de recuperat… Câteodata am impresia (copleșitoare) că n-o să-i prind niciodată, niciodată din urmă, dar perseverez, perseverez… :))). Bon, deci până la momentul (îndepărtat, probabil) în care să vă invit la un concert unde cânt și eu, vă invit la concertul ăsta, la care o sa stau cuminte în public, lângă voi, pentru că, firește, o să fiți și voi p-acolo – acum că v-am anunțat, nu puteți rata așa ceva, zău :).
Mai jos redau comunicatul d-a fir a păr, să nu cumva să sar peste ceva…
Corul SOUND susţine EARTH HOUR 2011 printr-o cântare unplugged
Corul SOUND al Casei de Cultură a Studenţilor susţine Earth Hour printr-un recital 100% unplugged alături de SISTEM şi Zoli Toth, ambasadorul Earth Hour în România. Recitalul va avea loc sâmbătă, 26 martie 2011, la ora 20:30, în faţa Ateneului Român.
Corul SOUND va prezenta următoarele piese:
1. Siyahamba – spiritual zulu
2. Tourdion – anonymous (15th century)
3. Mare hibă-i la Jibău – Dariu POP
4. Sârba-n căruţă – Ghorghe DANGA
5. Nunta – Constantin ARVINTE
6. Summertime – George GERSHWIN, arr. W. EHRET
7. Java-jive – Ben OAKLAND, arr. Kirby SHAW
8. When I’m 64 – The BEATLES, arr. Ioan Luchian MIHALEA
Pentru programul complet al manifestărilor dedicate Earth Hour, susţinute de WWF, accesati link-ul http://romania.panda.org/resurse/comunicate_de_presa/?199754%2FDe-Earth-Hour-Ateneul-Romn-d-tonul-stingerii-luminilor-n-Bucureti
Va asteptăm cu drag, să sărbătorim împreună venirea primăverii şi Ora Pământului în România!
Despre Earth Hour ( http://www.earth-hour.ro/ )
Earth Hour este un eveniment global organizat de WWF (World Wide Fund for Nature cunoscut, mai ales, sub numele de World Wildlife Fund) care are loc în ultima sâmbătă a lunii martie a fiecărui an şi care invită toate companiile şi casele să-şi oprească luminile ne-esenţiale şi alte aparate electrice, timp de o oră, pentru a sensibiliza lumea faţă de necesitatea de a lua măsuri privind schimbările climatice. Earth Hour a fost iniţiat de către WWF şi The Sydney Morning Herald în 2007, când 2.2 milioane locuitori din Sydney au participat la eveniment prin oprirea tuturor luminilor ne-enţiale. Urmând exemplul, multe alte oraşe din întreaga lume au adoptat evenimentul în 2008. Earth Hour 2011 va avea loc pe 26 martie 2011, de la 08:30 pm până la 09:30 pm, ora locală a fiecărei ţări.
Despre Corul SOUND
Corul SOUND a luat fiinţă în anul 1994, ca formaţie corală mixtă a Casei de Cultură a Studenţilor din Bucureşti, având în componenţa sa studenţi şi absolvenţi ai diverselor facultăţi bucureştene. Repertoriul este ales pentru a atrage un public cât mai larg şi se structurează pe lucrări din patrimoniul românesc şi internaţional. SOUND-ul a adunat în palmaresul său 14 deplasari în străinatate, însemnând participări la festivaluri, concursuri şi turnee artistice sau umanitare. Concursurile internaţionale i-au adus trei medalii de aur, două de argint, premii întâi şi premii ale publicului sau premiul pentru cel mai bun dirijor. În anul 2009, formaţia a cântat la slujbele de la Catedrala Sf. Petru şi Pantheon cu prilejul unui turneu la Roma-Vatican şi Venetia. Anul următor, Corul SOUND a primit Marele Trofeu la Ohrid Choir Festival 2010 şi premiul pentru cea mai bună interpretare a unei piese macedonene, în cadrul aceluiaşi concurs.
Muzica de azi, cum altceva decât tot corul Sound (deși nimic din repertoriul de mâine, nu de alta, dar ceva suspans n-a stricat nimanui :D):
Adică alea cu CRBL, alea cu viața cu ceva în plus. De exemplu:
