…Atât spun: Noua Zeelandă. O vacanţă incredibilă în care să poţi scrie tot ce vezi, tot ce simţi, tot ce auzi. Cum îţi place viaţa. O vacanţă care să te dea peste cap în aşa fel încât să scrii cartea perfectă, cu care să caştigi un Pulitzer şi vreo 3 Nobeluri, dar ţie să nu-ţi pese, pentru că o faci doar pentru că aşa-ţi vine. Şi nici măcar să nu apari la festivitatea de premiere, pentru că tocmai ai plecat într-o nouă vacanţă, undeva într-o insulă de care n-a auzit nimeni şi pe care tocmai de aceea o poţi numi aşa cum vrei tu.

Trebuie totuşi adăugat ceva. Pe insula asta despre care vorbim trebuie să existe curent electric. Nu mult, un pic, cât să-ţi încarci eeePc-ul 1101HA Sea Shell, pe care ţi l-ai luat pentru că e mişto si pentru că are nume exotic şi pentru că nu-l simţi în geantă şi pentru că te ajută să scrii povestea vieţii tale, dar şi pentru că are o baterie care ţine aproape 10 ore.

Şi după aia nu-ţi mai trebuie nimic.

Criza e bună pentru oamenii care vor o maşină bună la nişte bani ok. Să luăm de exemplu Toyota. Am stabilit deja că suntem fani Toyota. Toată lumea a fost de acord, am bătut palma, aşadar e stabilit. We like Toyota.

Ehee, baieţii şi fetele moşului, păi dacă aveţi carnet, bagaţi un click aici ca să vedeţi ce maşini faine vă puteţi lua cu foarte puţini bani.  Cea mai cea e chestiunea numită programul Optimo.  Trei super maşini la un preţ – zic eu – excelent.

Aşa că luaţi-vă voi maşini cât e momentul. Că eu tot n-am reuşit să iau carnetul şi încep să mă consolez cu ideea că am vocaţie de pieton sadea.

Dacă nu v-aţi prins deja, am reintrat in vâltoarea cu concursul Superblog, aşadar acest articol e din seria ,,lăsaţi premiile să vina la mine, pentru că le merit”.

Noapte bună, copii.

M-am transformat în vampir. Nu, nu asta e vestea minunată, deşi dacă luăm în calcul treaba cu “True Blood”, e cam cool să fii vampir (cel puţin prin sezonu’ 2… mmm…). Dar nu. Nu asta este vestea minunată.

Vestea minunată e ca la o aruncătură de baţ de mine s-a deschis un hipermarket NONSTOP. Aleluia, sfinţi mucenici, cineva mi-a ascultat rugile. Sunt un biet suflet amărât, care adoarme la răsărit şi se trezeşte la asfinţit. Deocamdată trăiesc din rezerve. Am şi interne şi externe.  Dar de acum… fericirea e la colţ. Ca să citez site-ul mirobolant, real,- Hypermarket Romania inaugurează mâine, 29 octombrie 2009, cel de-al 22-lea magazin din reţeaua sa, în cadrul AFI Palace Cotroceni. S-a terminat cu Cora, Real is the real shit ca să zic aşa. Noaptea, nene, noaptea!

Recunosc, articolul este scris pentru Superblog, însă această ştire mi-a “făcut ziua” ca să zic aşa. (mai corect ar fi ,,mi-a făcut noaptea”).  Băi, nene. Non stop!

O dara de sudoare mi se prelinge usor pe tampla stanga. Inima face tam-tam-bum-trosc, in fine, face in toate felurile. Strang la piept arma, ii simt metalul rece si astept. Am impresia ca pomul asta nu ma ascunde suficient de bine, poate mi se vede parul printre craci. Mai sunt si mare. Si inaltime si latime. Trebuia sa aleg alt pom, clar. Acum insa e prea tarziu.

Gusterul se apropie, putin temator. E combinatia tuturor canaliilor pe care le-am intalnit in ultimii 10 ani de viata. Oh, ce melanj, ce melanj. Ticalosie, lasitate, prostie, ipocrizie, toate in aceeasi carcasa. Cumplita creatura…

Cand e la mai putin de un metru sar voiniceste din spatele copacului si-l ciuruiesc. Creieri si ochi si par si sange si mate peste tot. Canalia e moarta. Au murit toti. I-am facut praf.

Si inchid laptopul si apoi ma uit in jur. Ce frumos e in paaarc. Si uite ca pot sa ciuruiesc pe cine vreau in joace suuuupertari chiar de pe un laptop. Pentru ca nu e orisice laptop. E amicu’ ASUS G60J cu creieras Intel® Core™ i7, care ma lasa sa-mi indeplinesc fanteziile criminale oriunde. Nu acasa legata de un computer -centrala-atomica. Daca vreau eu, ciuruiesc canalii in cafenea. Sau in parc. Sau in tren. Sau in avion. N-au ce sa-mi faca. Nu ma pot opri.

Si am mai epuizat una bucata proba. De la concurs, stiti deja. Hai ca va place si voua, recunoasteti.

Anul trecut pre cand s-a terminat SuperBlog am zis ca nu mai particip in 2009. Eram suparata din niste motive dintre care cel mai cel era ala cu nerespectarea criteriilor de jurizare.

Si am zis ca gata, in 2009 nu se mai intampla. Dar stiti ce s-a intamplat cu pisica declarata vegetariana pe la nasul careia a trecut un soricel? Eh – cam asa si cu mine.

Am vazut ca se intampla si deodata sangele a pornit a-mi clocoti in vene. Pe modelul – fac, dreg, va arat, distrug tot, mwhahahahhaa!

Asa ca da, ma inscriu din nou.

Multumesc pe aceasta cale fanilor, parintilor, tuturor celor care mi-au fost alaturi. Lui Dumnezeu mai putin ca nu prea mai am treaba cu el. (nah, ca acum mi-am pus si niste habotnici in cap).

Info despre concursul PcNews Superblog2009 gasiti asa cum v-ati obisnuit deja de anul trecut aici.

Sa fim sanatosi si sa ne citim cu bine 😀