Tag Archives: Barcelona

Cine-i, mamă, victimă mică, cine? Hai spune-mi, cine?

Orașul e plin de oameni în dungi. Poate i-ați văzut. Sunt foarte mulți și sunt peste tot. Sunt spanioli și sunt veniți aici la meciul ăla mare. Cum ziceam, sunt mulți și au bani de cheltuit.
Sunt pe străzi, se bucură, cântă, zâmbesc, se pozează cu tot ce prind. Le place. Poate pentru că sunt beți și băutura e ieftină, astfel încât le e ușor să își întrețină beția.

Între timp noi ce facem? Între timp noi suntem foarte ocupați să fim victime. E foarte nasol, au venit ăștia peste noi, nu s-a organizat bine (chestia cu Organizarea tinde să bată chestia cu Curentul în curând, e ceva ce aproape mă panichează). E de kkt, pe scurt. E tot orașul blocat din cauza unui amărât de meci.

Nu contează câți bani aduc fanii meciului ăstuia, nu contează că avem ocazia să arătăm că nu suntem sălbatici și la noi se mănâncă cu furculița și cuțitul cam ca peste tot… Contează că organizarea e de kkt și că oricum ar fi, nu ne convine.

Am fost în 2008 la Barcelona la deschiderea turneului 360 de la U2. Pe Camp Nou. Știți ce s-a întâmplat acolo? Da, accesul a fost ușor (pentru că e un stadion gândit bine, cum avem și noi acum, dar nu aveam pe vremea aceea). Evacuarea s-a făcut tot ușor. Dar știți ce s-a întâmplat la plecare? au închis metroul chiar înainte de finalul concertului iar autobuzele de noapte nu erau nici pe departe suficiente pentru o asemenea masă de oameni. Am stat în fund pe trotuar în stația de autobuz în timp ce autobuzele veneau pline ochi, fără energie să mergem până hăt la prima stație să încercăm să încăpem într-unul dintre autobuze. Am stat pe strada până la 2.30, până când am pus mână de la mână și am luat un taxi (nici din astea nu au fost, multă vreme). Mână de la mână pentru că aveam avion a doua zi la 8 dimineața și cheltuiseram mare parte din bani.

Cu toate astea, lumea era ok. Lumea era happy. Era obosită, dar totul era ok. Metroul nu organizase o conspirație, ăia cu autobuzele nu erau de kkt că n-au suplimentat, taxiurile nu erau de tot rahatul pentru că au tarife mari și în general primăria Barcelonei nu era de kkt pentru că n-a mutat stadionul în centru pentru marele concert. Nu era nicio problemă cu ORGANIZAREA. Era un eveniment mare, era normal să iasă cu aglomerație și uite că ăia de la primărie avusesera chestii mai importante de făcut decât să se îngrijească în detaliu de bunăstarea noastră, a turiștilor.

Bucurați-vă, mă oameni buni. E de bine! Turismul este de bine, în general! Învățați să priviți altfel lucrurile din jurul vostru și scuturați-vă puțin de victimizarea asta teribilă care vă apasă. După aia citiți asta. Poate ajută.

P.S.: Vă mai zic un secret. Când o să fie concert RHCP o să fie nebunie. Pregătiți-vă, luați-vă pastilele. Și țineți minte treaba asta – E DE BINE!

Pe scurt, despre fericire.

Tocmai ce am terminat de scris postul zburlit și eterogen despre non-confuzia mea și intru pe pagina Prințesei. Și ce să vezi… Aveam temă!
La prima vedere, tema pare simplă. La a doua, însă m-am răzgândit.
Ce trebuie să fac, altfel spus? Păi să înșir 10 lucruri care mă fac fericită, ultimele 5 fiind dispensabile spre fericirea altora. Obiecte – nu stări, oameni, anotimpuri…Și – ca să vezi! Trebuie să mai fi fost și atinse de către fina-mi mânuță în ultima lună.
Hm. Să mă gândesc…

1. Kindle-ul primit cadou de ziua mea
2. Rochia de mireasă
3. Clapa de doi bani pe care am achiziționat-o impulsiv din Carrefour pentru a putea învăța mai repede partiturile pentru cor
4. Camera mea Sony, atunci când nu o uit acasă
5. Ipod-ul (deși are nevoie urgentă de o nouă sincronizare cu ceva muzică bună)

6. Cana pentru cafea de la birou pe care am cumparat-o de la Fundatia Joan Miro, din Barcelona, in iunie 2009.
7. Piatra turcoaz de pe birou, cumpărată tot din Spania, despre care se spune că aduce inspirația
8. Dictionary of Phrase&Fable unde poți găsi toate personajele posibile și imposibile
9. Umbrela kaki pe care am cumpărat-o de la metrou, la Romană atunci când m-a prins ploaia
10. Ochelarii de soare no name cu ramă roșie

Și pentru că am trudit destul de mult pe blog pentru o zi în care sunt ușor confuză și n-am plecat încă de la birou deși e destul de târziu, mă răzbun trimițând leapșa mai departe la Ambasadoare și Shmeny. Na!

Barcelona în decembrie

Am văzut prima oară Barcelona în august. A doua oară în februarie. A treia oara în iunie. Se cerea și un decembrie.

Am fentat înghețul. Se pare că am fentat și greva spontană a controlorilor de trafic aerian spanioli care au blocat în acest moment spațiul aerian de pe aici… Am avut multe peripeții – întârziere de vreo oră și un sfert, boarding pass rătăcit, aterizare cum nu vreau să mai trăiesc vreodată, apoi buletin rătăcit. După aia cocoțat în autobuzul de transfer în loc de cel de oraș, așa că hai să ne plimbăm între terminale, că n-o fi destul de târziu.  T1 e imens, așa că ne-a luat ceva timp să ne prindem cum se ajunge la Sosiri (e la alt etaj, iar Plecările erau capitonate cu oameni din cauza protestului spontan de care vă spuneam mai devreme). Abia două etaje mai jos am reușit să găsim autobuzul corect.

În cele din urmă am ajuns și la apartament. E de departe cel mai frumos pe care l-am închiriat până acum în Barcelona (e al treilea). Am făcut provizii de la Carrefour, am făcut și o plimbărică in Port Vell. Am despachetat, am mâncat exact ca la noi acasă (de fapt parcă ceva mai bine, e tare cozy apartamentul ăsta, și nu-i lipsește absolut nimic), dușuleț, iar acum tastez din pat, cu un ochi la televizor, unde e In The Mood For Love dublat în spaniolă (e fix una din fazele în care intră melodia aia super beton). Afară sunt foarte puține grade peste 0, motiv pentru care mă felicit încă o dată că am ales Barcelona pentru minivacanța asta. Nu vreau să știu cum e acum la Londra, Paris sau Amsterdam (alternativele luate în discuție). Evident, de pe Ramblas se aud chiuituri, deși e aproape 2 noaptea și e frig.

Abia aștept să vină mâine.

Noapte bună.