Tag Archives: recomandari

interactive, muzica

Despre muzică

Trăiesc pe soundtrack. Asta e clar. Am, uneori, perioade când fac pauze. Mici, mici de tot. În general, însă, trăiesc (și visez) cu soundtrack. Uneori am răbdare și caut și noutăți. Mai nou mă alimentez din Last FM. O perioadă mi-a plăcut și Blip FM. Am rămas, totuși, la Last FM, unde plătesc și un abonament lunar de vreo 2 euro. Acolo, în profilul meu, se poate vedea cam ce ascult în general. Încerc să trec pe grooveshark, dar Last FM mă ține cumva în mreje.
Pentru muzica pe care am pus-o de-a lungul timpului pe blog, se urmează scurtătura. Am acolo 346 de posturi. Aproape câte unul pentru fiecare zi din an. Din cele vechi, de pe fostul blog, nu sunt disponibile toate. Dacă ar fi să fac niște recomandări pentru prințese, după un luuuung și complicat proces aș ajunge la următoarea lista:

Jeff Buckley (aici cu Hallelujah – da, e aia a lui Cohen, pe versurile lui Cohen, dar varianta asta mi se pare cea mai reușită dintre toate- și New Year’s Prayer)

Aaron – U-turn (Lili)

Devotchka – Charlotte Mittnacht

Benabar – Je suis de celles

Hot Hot Heat (aș fi vrut să găsesc Elevator, dar nu e pe youtube decât în niște înregistrări live proaste de genul celei de mai jos)

Pentru chill e ok Nitin Sawhney, aici cu Letting Go și Octomber Daze

Laura Marling – Night Terror

Mă opresc aici, nu de alta, dar îmi dau seama cât de împărțită sunt și cum nu am cum să pun aici tot ce aș recomanda. Așadar, prințesă, urmează eticheta din cărămizi portocalii dacă vrei muzică cu toptamul :D.

opera

Madama Fluture, repede, cât e proaspăt

1 Comment

Daaa, iar la operăăă. Madama Butterfly – şi să vă zic repede dacă să vă duceţi au ba.
Madama Butterfly pe care am prins-o eu în seara asta, adică Madeleine Pascu, e de ascultat. Frumos, un singur rateu. Nu vi-l recomand, însă, pe Gabriel Năstase în Pinkerton. Şi cred că nu-l recomand în nimic (poate vine şi mă bate). Culmea, este vedeta afişului, se pare. Well, mie nu îmi place cum îi sună vocea, cea elogiată pe youtube sau în altă parte. Are un timbru neplăcut, se optinteşte parcă. Pe înalte se duce bine, în rest însă…În fine, poate de gustibus… însă rolurile secundare – Vicenţiu Ţăranu (Sharpless) şi Lucian Corchiş (Yamadori) mi-au plăcut tare mult. Pe Vicenţiu Ţăranu l-am mai prins şi într-o Traviata şi mi-a plăcut mult, mult, deşi domniţa era TAARE prost aleasă. Nu mai ştiu cine era, şi nici nu vreau să-mi amintesc. Deh, aşa e cu baritonii aştia, au mai puţină glorie decât tenorii.
Din fericire, Pinkerton se dă la fund după primul act, abandonând gheişa inconştientă repudiată de familie din cauza lui practic, aşadar te poţi bucura pe deplin de muzică după pauză.
Ce mai e frumos la Madama Butterfly – decorurile. Chiar frumos, bravo. Mult peste Traviata. Şi mi-a mai plăcut Mihaela Işpan as Suzuki, deşi înţeleg din ce distribuţii văd pe net, că-i o partitura destul de nouă pentru ea.
Overall, e de mers.:) O alegere foarte bună pentru girls evening out.