>
Pana la urma am ajuns in toate cele 3 zile. Ce sa povestesc… cine a fost stie, cine n-a fost a auzit.
In ordinea preferintelor:
1. KAISER CHIEFS – mi-am dat seama ca o sa fie tare inca de la inceput. Intrare de intrare, au castigat publicul cu 2 secunde inainte de a ajunge pe scena. Cat despre bajetul cela, ce sa mai zic… cocotat pe schele, alergat pana in spatele publicului. Mi s-a parut ca au dat aproape mai mult decat puteau, chestie pe care am apreciat-o pe deplin. Excelent. Foarte, foarte, foarte tare.
2. ROISIN MURPHY- este geniala. Si tot respectul ca nu s-a folosit de piesele Moloko ca sa isi castige publicul. Show complet, pisis all over the uTV, kisstv, local mtv and all shit – INVATARATI, MAMI, CEVA? Vazurati ca se poate si cu dans si cu voce? Ah, da, ai nevoie de VOCE pentru asta… Si Miss Murphy are la greu d-asta… Nota 10.
3. ALANIS MORISSETTE – desi majoritatea vocilor spun ca a fost dezamagitoare, mie mi s-a parut foarte tare. Poate si pentru ca eram in fata cu cele doua doamne pe care nu stiam cand si daca o sa le intalnesc in acelasi timp si mai ales nu speram sa fie asa o ocazie speciala. Eu i-am simtit emotia, a fost un moment special.
4. UNKLE – pentru ca au sunat FOARTE BINE live, pentru ca mi-am amintit de zilele cand ii ascultam de dimineata pana seara. Pentru ca am stat in spate de tot, pe jos, si m-am simtit foarte foarte bine.
5. STEREOPHONICS – pentru ca pe domn il tine bine de tot vocea. Si pentru ca arata foarte bine (:D). Si pentru ca sunt convinsa ca show-ul ar fi fost mai misto daca era pe intuneric…
6. MANU CHAO – am stat in spate. Atmosfera era foarte tare, desi imi dau seama ca ar fi fost si mai tare daca avea sunet mai bun. Am bagat mici ca birjarii, apoi bere, lumea dansa in jur. Omu’ a bagat juma’ de ora in plus, lumea tot dansa si urla… a fost frumos.
6. APOLLO 440 – mi-au depasit asteptarile… in ipostaza de “prima impresie” au facut o figura foarte buna…
7. MANIC STREET PREACHERS – a fost ok. Dar cum nu sunt vreun fan, nu pot sa spun ca mi s-a parut extraordinar. Au sunat bine, curat, lumea s-a simtit bine. A fost ok, cred…
8. NELLY FURTADO – recunosc, am vazut doar prima melodie si jumatate din a doua. Si asta de la distanta. Nu imi place personajul, poate pentru ca m-a dezamagit putin. Poate pentru ca o vedeam intr-un fel cand s-a lansat pentru ca apoi sa se transforme intr-o papusa de plastic. Era speciala si a facut tot posibilul sa intre la loc in randuri. Pentru mine, a si reusit.
Asadar – in ciuda opiniei publice care spune ca a fost foarte tare – pe mine duduia Furtado m-a lasat complet rece.
Astea-s toate concertele la care am ajuns. Mi-as fi dorit sa vad si Nouvelle Vague. In plus, mi-as fi dorit sa fiu mai putin lenesa si in loc sa zac pe betoane asteptand urmatorul concert, sa ma plimb pe acolo incercand sa prind cat mai mult din cat mai multe. Well…
Lume, lume, am fost si eu la Silent Disco. Foarte tare, frate! M-am dixtrat sambata de mai-mai sa ajung la amputare cu picioarele din dotare. Fac si versuri de atata entuziasm. In orice caz, mi-a placut rau de tot. Am fost si duminica, dar eram deja epuizata, asa ca am stat intr-un colt pe jos, in deja consacrata pozitie “aurolac”, dand din cap pe “Paradise City” sau “Chop Suey”.
Mi-a placut pop-corn-ul cu caramel si mi-am facut un rahat din ala de tatuaj temporar pe gat. Am vazut-o pe Dragomir cu o bratara de omuleti cu cohones la propriu pe mana si cum sunt ghidata uneori de un puternic mimetism, am fost sa-mi fac si eu unul pe gat. Asa ca si-a mai facut si ea unul. Tot pe gat.
Cu spatele distrus, ochii abia mijiti si picioarele inca tremurande spun “mi-a placuuuuuuuut!!!”.
Deci? Ne pregatim de Bestfest 2009?? Astept un line-up tare de tot.