Category Archives: bad dreams

bad dreams, divagand, muzica

Ziua in care s-a intamplat inevitabilul

3 Comments

Adica am facut curat.

Daca se intampla sa chemati femeia care face curat si sa incuiati peste tot (adica si unde ea nu are cheie), atunci suferiti sigur de pinguinita… Si pana la urma faceti curat singurei, pentru ca e weekend si mizeria e deprimanta.
M-am trezit mirata din nou de vis. Acum doua seri am visat iar un film intreg. O combinatie de Final Destination si nu stiu ce naiba. Era o lista cu nume, pe care apareau semne care aratau ca in ziua aia anumite persoane urmeaza sa moara din cele mai bizare cauze. Intr-o zi au aparut si pe numele meu, panica, alea, ce sa fac sa nu patesc nimic… M-am trezit pe genul – WOW. Ca de la cinema, nu 3D, nu 4D, ceva gen…10D? Din pacate am uitat foarte multe detalii, cred ca aveam sanse la un oscar pentru scenariu.
Aseara – alta chestie. Eram in Norvegia, era Craciun si ca de obicei in visele mele eram insotita de toata lumea pe care o stiu. Parinti, colegi de scoala, de munca si toti cei. Acolo – fireste – m-am dus la Ikea. Da, stiu ca Ikea e suedeza, dar in visul meu m-am dus la Ikea – normal, era Craciun si eram in Norvegia. Ei bine, Ikea aia era amenajata intr-un fel de conac vechi si era ornata toaaata de craciun, se cantau colinde, chestii aburinde, arome eeeeetc. Evident ca m-am indragostit de un norvegian de pe acolo, a doua zi a fost petrecerea de Revelion (stiu, cam brusc dupa Craciun, dar…), a doua zi am plecat undeva la ski cu ai mei si cu restul gastii (ai mei n-au fost in viata lor la ski, si nici eu nu ma pricep la asta) si a aparut iar norvegianul meu. Eu eram pe plecare, de la ski mergeam direct la avion. Si tot incercand sa fac schimb de ceva …date de contact cu el, el imi zice ca avand in vedere ca vom avea o relatie la distanta, poate putem sa facem un soi de show tv din asta.
La care eu am zis – SAY WHAAA?! Si, evident, am inceput sa ma indoiesc de trainicia sentimentelor lui.
Dupa aia m-am trezit.
Si s-a intamplat inevitabilul.
Adica am facut curat.
Dupa aia am vazut in sfarsit 2046.
Si acum m-am gandit sa va spun care e melodia mea preferata de la Depeche. Ia sa vedem…ghiciti?

bad dreams, divagand, muzica

>Ziua in care s-a intamplat inevitabilul

>Adica am facut curat.

Daca se intampla sa chemati femeia care face curat si sa incuiati peste tot (adica si unde ea nu are cheie), atunci suferiti sigur de pinguinita… Si pana la urma faceti curat singurei, pentru ca e weekend si mizeria e deprimanta.
M-am trezit mirata din nou de vis. Acum doua seri am visat iar un film intreg. O combinatie de Final Destination si nu stiu ce naiba. Era o lista cu nume, pe care apareau semne care aratau ca in ziua aia anumite persoane urmeaza sa moara din cele mai bizare cauze. Intr-o zi au aparut si pe numele meu, panica, alea, ce sa fac sa nu patesc nimic… M-am trezit pe genul – WOW. Ca de la cinema, nu 3D, nu 4D, ceva gen…10D? Din pacate am uitat foarte multe detalii, cred ca aveam sanse la un oscar pentru scenariu.
Aseara – alta chestie. Eram in Norvegia, era Craciun si ca de obicei in visele mele eram insotita de toata lumea pe care o stiu. Parinti, colegi de scoala, de munca si toti cei. Acolo – fireste – m-am dus la Ikea. Da, stiu ca Ikea e suedeza, dar in visul meu m-am dus la Ikea – normal, era Craciun si eram in Norvegia. Ei bine, Ikea aia era amenajata intr-un fel de conac vechi si era ornata toaaata de craciun, se cantau colinde, chestii aburinde, arome eeeeetc. Evident ca m-am indragostit de un norvegian de pe acolo, a doua zi a fost petrecerea de Revelion (stiu, cam brusc dupa Craciun, dar…), a doua zi am plecat undeva la ski cu ai mei si cu restul gastii (ai mei n-au fost in viata lor la ski, si nici eu nu ma pricep la asta) si a aparut iar norvegianul meu. Eu eram pe plecare, de la ski mergeam direct la avion. Si tot incercand sa fac schimb de ceva …date de contact cu el, el imi zice ca avand in vedere ca vom avea o relatie la distanta, poate putem sa facem un soi de show tv din asta.
La care eu am zis – SAY WHAAA?! Si, evident, am inceput sa ma indoiesc de trainicia sentimentelor lui.
Dupa aia m-am trezit.
Si s-a intamplat inevitabilul.
Adica am facut curat.
Dupa aia am vazut in sfarsit 2046.
Si acum m-am gandit sa va spun care e melodia mea preferata de la Depeche. Ia sa vedem…ghiciti?

bad dreams, divagand, funny shit

>Inca un vis ciudat

>In fiecare noapte visez rau de tot. Mintea mea e dubioasa. Stiu ca nu-s singura care viseaza, dar fac parte din categoria aia care “traieste” cel putin un film pe noapte. Soundtrack, culori, efecte, suspans…tot.

De-aseara tot ce-mi amintesc e ca incercam sa fac un Black Russian (desi imi place White Russian) si n-aveam alcoolul corect, dar eu totusi incercam. Dupa care, pentru ca iesise o porcarie scarboasa, am tot incercat sa o transform intr-un White Russian cu ajutorul unui tub de frisca (ceea ce ar fi fost si mai scarbos, dar in momentul oniric respectiv parea logic). N-am reusit (EVIDEEENT). Frustrant.

De maine dimineata ma apuc sa le notez.

Ah – si din seria “imaginatia mea fuge pe sinele de metrou” ma gandeam cum ar fi sa stai asa, pe scaun la metrou, picior peste picior si sa vina un aurolac sa-ti traga cizma din piciorul “din aer” si sa fuga cu ea.

Ce te-ai face?

Ce m-as face?

Da, stiu.

bad dreams

>Din seria "cele mai ciudate nopti din lume" si "cine are cel mai ciudat vis"

>
Sa vedem. Alaltaieri am visat ceva care implica toata familia mea, si toti amicii si colegii si tot. Nu mai tin minte nimic, but it was big. Un fel de saga. 

In schimb, putem discuta acum despre visul de aseara. Sau o parte din el, cel putin.  Eram cu un coleg de munca, care imi spune “hai sa iti arat noul meu proiect. e ceva foarte tare, o sa vezi”. Si intram intr-o pestera – ceva gen un loc plin de grote, umblam cu faclii in maini, you know the shit… Si aflu despre ce era vorba – in 3 grote diferite, diversi actori puneau in scena fragmentele din filme de groaza. Adica – ele se voiau originale, nemaivazute si nemaiintalnite. Regizorul era unul dintre actori, un barbat inalt si foarte solid, brunet, de aprox.45 de ani. Dupa toata tarasenia, mi se cere opinia. Nu eram nici incantata, nici data pe spate, nici macar speriata. Pe scurt, mi se parea o mizerie. Actorii erau stransi cu totii in ultima grota si se certau intre ei. O actrita intre doua varste dar imbatranita inainte de vreme parea a avea aceeasi parere cu mine. Cum am intrat, m-a luat la intrebari – “nu-i asa ca ti s-au parut a fi doar clisee ingrozitoare din filme vechi de groaza?”. Eu zic – “ba da, imi pare rau sa va spun, dar nu e nimic senzational in ceea ce am vazut. Am vazut doar mostre de exagerare a la “Nosferatu”, (care in Nosferatu dadeau bine, dar nu intr-un show live contemporan)… si nicio idee originala”. Regizorul parea foarte dezamagit… Si asta imi dadea cumva satisfactie pentru ca tipul imi parea respingator. 
Aici intervine un fragment pe care nu mi-l amintesc. Next thing, eram cu un amic intr-o masina veche (cred ca o dacie din aia din epoca bronzului tarziu) si porniseram in ceva gen “road trip”. Palpitant. Dupa o noapte intreaga de condus, parcuseseram doar Bucurestiul din Pantelimon la Piata Romana, dar era un inceput bun. Am ajuns la un soi de fast food cu terasa – pe undeva pe la coloane – era 7-8 dimineata. Ne-am asezat la mese diferite, am comandat de mancare si ne-am culcat pe banchetele fast foodului. Eu la masa mea, el la masa lui. Pe cand incercam sa adorm si faceam planul pentru urmatoarea destinatie, intra in scena un nou personaj. Un angajat al fast food-ului, foarte inalt si blond, care imi parea foarte cunoscut – genul de figura pe care o vad tot timpul prin cluburi. Tipul se aseaza initial la masa amicului meu care deja dormea. Il vedeam cum sta acolo si stiam ca ma priveste obsesiv, asa ca am intrat in vorba cu el. A venit la masa mea, s-a intins langa mine pe bancheta si m-a luat in brate. Nimic kinky, doar m-a luat in brate. Si mi-a spus ca ma stie de cand aveam 12-13 ani si eram in nu stiu ce tabara la mare. Dupa care a incercat sa ma sarute, iar eu l-am impins si l-am dat jos de pe bancheta.
Si m-am trezit. 
bad dreams, me feeling like shit

>La dracu.

>Citeam la Runbaby chestia aia cu “o femeie e suma barbatilor care au facut-o sa sufere” si ma gandeam. Daca la barbati functioneaza cam ca in videoclipul ala al lu’ Gnarls Barkley -adica vine una bucata femeie rea, le ia capu’ si dupa aia ei trateaza ca niste moluste neverebrate in sictir tot restul femeilor, la femei e altfel. Asta – femeia in speta – se reface dupa fiecare chestie, se regenereaza, dupa care isi taraste frustrarile, le ingroapa adanc, intalneste un alt barbat care beneficiaza automat de prezumptia de nevinovatie. Care – invariabil – ii da un sut in cur, ea dezgroapa frumusel haznaua cu frustrari, alea toata ii sar la beregata, ea incearca sa le bage la loc si adauga Inca una – aia proaspata, si tot asa. Pana intr-o zi, in care frustrarile alea toate ingropate se fac frustrari-zombie, evadeaza, stau la colt si ii sar nefericitei in spinare. Ca dracu’ in spatele lui Ivan Turbinca.

Doar ca eu n-am turbinca…

bad dreams, me feeling like shit, muzica

>Inca o noapte fara somn

>
…sper doar sa nu fie asa pana la capat.

De ce problemele par intotdeauna mai mari decat in realitate atunci cand le etalezi? De ce in loc sa te usurezi esti si mai nefericit atunci cand cineva iti plange de mila? De ce pui intrebari daca nu astepti raspunsuri?

Am ajuns la concluzia ca am atins din nou un punct in care nu ma mai suport. Exact. Eu pe mine. Nu am niciun principiu, niciun respect de sine, in fine – cum s-ar zice popular, n-am niciun dumnezeu. O lalai asa, aiurea, de pe-o zi pe alta asteptand sa-mi pice mura-n gura raspunsurile la toate dilemele pe care mi le provoc din prea multa plictiseala. Nu-mi mai place de mine din niciun punct de vedere. Si nu vreau sa detaliez, ca se aplica treaba cu problemele care devin monstruos de mari atunci cand le pui pe tapet.

Ma sufoc, ma dau dintr-un perete in altul, sunt agorafoba si claustrofoba in acelasi timp, mi-e frica de oameni, de lumina, de mine, nu stiu ce vreau, nu stiu ce caut, nu stiu ce anume ar putea sa ma calmeze. Incep totul si nu termin nimic, nu mai pot sa mai aleg binele de rau si in general imi este foarte frica. Sunt rea, sunt invidioasa, sunt geloasa, sunt paranoica, sufar de mania persecutiei, nu mai am niciun soi de sentiment pozitiv in mine.

Am eu cu mine o relatie love-hate care tocmai a dat intr-una din extreme.

Haide maa, ce naiba.

bad dreams, interactive, nostalgii, povestiri din cocina, rasu'-plansu'

>Cine si de ce vrea sa demoleze Pasajul Victoria in articolul din Gardianul, asa cum a fost el scris

>Daca aveti de gand sa faceti ceva in sensul asta, intrati aici si aici , copy paste, trimis mailuri si batut obraz. Daca aveti idei mai bune, feel free to share.

Copiat de aici

” Considerate a fi monument istoric, doua cladiri de la intrarea in Pasajul Victoria, din centrul Capitalei, se afla in pericol de fi demolate de catre detinatorii unei firme off-shore, inregistrata in Liechtenstein. Una dintre acestea, fostul Hotel Muntenia, arata deja ca dupa razboi, fiind distrusa cu buna-stiinta la interior. Desi cladirea este incadrata oficial la gradul de risc seismic III, nicidecum I, proprietarii off-shore-ului au atårnat buline rosii, cu de la ei putere, pe zidurile fostului hotel. Acestea anunta iminenta prabusire. Miza o constituie insa ridicarea pe locul a peste jumatate din ceea ce inca este Pasajul Victoria a unui building cu 17 etaje. In spatele firmei off-shore se afla nume ce amintesc de scandalul “Posta Romåna”, in care au fost implicati fostii ministri Tudor Chiuariu si Nagy Szolt.

Prin mai multe manevre iscusite, societatea Ronkifi Anstalt, cu sediul in Vaduz, Liechtenstein, a ajuns sa detina, in proportie de 93 %, fosta societate Muntenia International S.A. , transformata ulterior in SRL. Cele doua cladiri pe care Muntenia International SRL le detine in prezent la intrarea in Pasajul Victoria, dinspre strada Academiei, au un regim de inaltime de patru, respectiv cinci etaje. Intentia investitorilor de a demola respectivele cladiri a fost clara imediat dupa preluarea acestora, atunci cand au solicitat Primariei Sectorului 1 autorizatia de demolare (facsimil 1). In adresa este precizat foarte clar ca s-a solicitat autorizatia de demolare, dar ca “in afara de dezafectarea camerelor de hotel, nu s-a intreprins nici o actiune de demolare”. Cei care se ascund in spatele firmei din Vaduz au uitat insa ca la parter si subsol exista alti proprietari pe respectivele spatii. Trei dintre acestia declara ca au fost supusi unui adevarat maraton al controalelor de tot felul, al intimidarilor si al incercarilor de santaj pentru a vinde pe nimic spatiile lor firmei din Liechtenstein. Si, cum nu poti demola etajele si sa lasi in picioare doar parterul si subsolul, lucrurile au luat o intorsatura aproape hilara.

Bulina care da dureri de cap
Astfel, in data de 30 iulie 2008, doi alpinisti utilitari au pus pe fatadele celor doua cladiri niste buline mai rosii si parca mai mari decat cele folosite de oficialii de la Primaria Capitalei. Cand au fost intrebati de proprietarii spatiilor de la parter si subsol daca sunt autorizati si in ce baza pun respectivele buline rosii pe cladiri, cei doi alpinisti s-au refugiat in fostul hotel, de unde i-a scos numai un echipaj de la Sectia 1 Politie. Agentii i-au legitimat pe cei doi alpinisti cu greu, dupa care acestia s-au urcat rapid intr-un Ford rosu, cu numarul de inmatriculare PH-48-SSS, si dusi au fost, caci politistii au uitat sa-i mai intrebe ulterior “de sanatate”. Intamplarea nu este deloc lipsita de importanta, intrucat cele doua cladiri sunt incadrate oficial in clasa III de risc seismic. O dovedeste adresa 1673/12.05.2008, eliberata de Primaria Capitalei si semnata inclusiv de seful Serviciului de consolidari al municipalitatii, Aurelia Radu. Ceea ce inseamna ca cele doua imobile nu prezinta deloc pericol de prabusire iminenta, asa cum mare sta scris acum pe pancartele fixate la vedere, pe strada Academiei. Tot circul are scopul de a-i alunga pe cei care inca rezista in spatiile de sub cladiri, angajati si patroni deopotriva.

Hotel Muntenia este cladire de patrimoniu
Un alt aspect de care nu au tinut cont cei care au preluat Hotel Muntenia este acela ca imobilul este clasat pe lista Monumentelor Istorice din Bucuresti inca din anul 1992. O dovedeste adresa numarul 345/13.11.2001, eliberata de Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural a Municipiului Bucuresti expediata catre ocupantul subsolului, care solicitase aviz pentru renovare, asa cum cere legea (facsimil 2). Ceea ce institutia din subordinea Ministerului Culturii a acceptat. Insa, cei care distrug cu buna- stiinta Hotelul Muntenia nu au avut, pare-se, nici cea mai mica grija privind distrugerea unor cladiri de patrimoniu. Mai trebuie precizat ca ridicarea unei cladiri de 17 niveluri intre altele de maximum cinci etaje, fix intr-o zona de cladiri de patrimoniu, ar arata ca nuca in perete. Asta, daca demolarea Hotelului Muntenia, care ocupa practic jumatate din Pasajul Victoria, va avea pana la urma loc.

Cine se ascunde in spatele afacerii
Potrivit Oficiului National al Registrului Comertului (ONRC), in spatele off-shore-ului din Liechtenstein se afla oameni de afaceri importanti. Astfel, la societatea Muntenia International SRL apare ca si administrator un oarecare domn Alexandru Dan Andriesu. Aceeasi persoana o regasim, tot pe post de administrator, in societatea Lahovari Grup SRL. La aceasta din urma firma, asociati cu parti egale sunt doi oameni de afaceri destul de cunoscuti: Sandu Feig si Sorin Creteanu. De altfel, acesta este cunoscut publicului larg avånd in vedere concediile pe care le facea pe Coasta de Azur, alaturi de fostul primar general, Adriean Videanu. Creteanu detine trustul de constructii Comnord si este implicat in celebrul scandal numit generic in presa “Posta Romana”. In acest caz, procurorii de la DNA suspecteaza o asociere ilegala intre grupul lui Creteanu si Posta Romana pentru construirea tot a unui building pe Calea Victoriei, foarte aproape de Palatul Telefoanelor si nu departe de Hotel Muntenia. Toata ingineria a avut, la data respectiva, girul a jumatate dintre ministrii cabinetului Tariceanu, de la acea vreme. Scandalul “Posta Romana” a dus inclusiv la solicitarea procurorilor DNA de a-i cerceta pe fostii ministri Tudor Chiuariu si Nagy Zsolt, itele afacerii ducand insa pana la premierul Tariceanu. Desi firma “Lahovari Grup” SRL apare inscrisa la Registrul Comertului cu un capital social foarte mare, de aproape 15 miliarde de lei vechi, pe site-ul Ministerului Finantelor se poate vedea ca societatea are un singur angajat, probabil administratorul Andriesu.

Augustin Andreiu “

bad dreams, me feeling like shit, rasu'-plansu'

>Oh, cat mi-am dorit nopti de genul asta in timpul sesiunilor…

>
Adica din astea in care nu pot sa lipesc geana de geana si sa ma duc direct spre activitate. Ca aseara. O fi de la eclipsa, o fi de la concediu, o fi de la piticii din capul meu care s-au reactivat un pic si tropaie nervos in ritm de mars…Cert e ca inainte de prima zi de munca de dupa concediu n-am putut sa dorm nici macar un minutel. 

Am citit. M-am uitat la atletism pana a inceput sa doara. Am fumat ultima tigara. Am baut apa. M-am mai demachiat inca o data, mai atent. Am iesit pe geam sa iau o gura de aer poluat. Am dat o tura pe messenger sa vad care ma poate face sa dorm… Toate astea intre 2 si 6.30. La 6.30 in panica totala, am bagat beethoven si mozart la ipod. Artileria grea carevasazica. NIMIC!!! Cascam de-mi trosneau falcile, lacrimam mai ceva ca o desdemona, dar somn – ioc! 
La 6.45 am zis ca gata. Asta e si e trist. It’s gonna be a looooooooooong painful day. Asa ca am dat drumu’ la hbo si am vazut finalul unui film d-asta romantios cu unii de se tot pupa facand schimb de noroc si dupa aceea am revazut inceputul de la Juno. Cafea, mancarica, spalare, frezare, imbracare, machiaj…. am facut pana si curat in camera. Cu toate chinuirile mele, mai tarziu de 8.15 n-am reusit sa plec din casa. Si cu tot ocolul pe la magazin si plimbatul agale pana la si de la metrou, la 9.15 eram la serviciu. In conditiile in care programul incepe la 9.30 iar eu mai devreme de 10.30 nu cred ca am ajuns vreodata in viata asta. (a, ba da, o data cand am dormit la Gabrijela si aveam meeting la 10. Si, recunosc, cred ca au mai fost 2-3 meetinguri pe la 10, dar la toate am intarziat macar un pic). 
Nu vreau sa stiu cum o sa ma simt pe la 15-16. Dar insomnie mai crunta ca asta n-am trait in viata mea si nici ca vreau sa mai traiesc. M-am chinuit sa adorm cu fiecare por din piele. Am vizualizat lanuri de grau in bataia vantului, oite suprarealiste trecand prin cadru, am incercat sa fac filme cum fac de obicei si merge (transformand scenariul in vis)… Tot ce am reusit sa fac a fost sa starnesc nervi, angoasa, panica, idei negre, teama si in final nici urma de somn.
Si iata-ma acu’, cu ochii impaienjeniti pe sub ochelari, lasand acest ultim mesaj in caz ca mi se intampla ceva diseara, in drumul spre casa.  Cum ar fi, de exemplu… sa adorm in metrou si sa mor axfisiata. Sau altceva exotic de genul asta. 
Hai, somn usor! Asta… serviciu usor! 
bad dreams, divagand

>Laura

>Am avut o colega de scoala generala si apoi de liceu (dar am fost in clase diferite). In clasele 1-8 eram una dupa cealalta la catalog – respectiv ea dupa mine. A fost si ziua ei recent, daca imi amintesc corect – pe 12 august. Dar nu despre ea vreau sa vorbesc. Ea era o persoana foarte misto – si sper ca e la fel in continuare.

Dar in afara de ea, cand aud numele asta, gandul ma duce la o persoana rea, poate perfida, foarte vicleana, care seduce barbatii foarte usor si care fura barbatii altora.

Cred ca am avut vreun vis cretin. Care e faza?! De ce ma gandesc la chestia asta???