Tag Archives: corul sound

Revin? Revin

Pfff, ce viață pe blogul ăsta… Din 2006, trecut prin toți nervii mei de adolescent întârziat. Poticnit oficial în 2013… resuscitat pe final de 2014?

Ce ziceți? Să mai scriu? Că de subiecte aș avea câteva…De exemplu să vă povestesc cum m-am apucat de dans scoțian (că vorba aia, numai de asta nu mă mai apucasem). Cum tot plănuiesc să mă întorc la cor. Peste ce tot felul de oameni dau. Peste cum trăiesc visul în fiecare zi, chiar dacă asta înseamnă din când în gând să mai dau și prin coșmaruri mici, așa.

Ce filme mai văd. Sau seriale, că acum e mai tare asta cu serialele decât aia cu filmele.

Că mă joc Fallout. V-ar interesa asta, cu Falloutul?

Știu, da, da, bat câmpii. Ce naiba altceva aș putea face pe un blog care se cheamă Verzi și uscate?

Doamne-ajută că nu m-am reapucat să scriu pe el în campanie electorală, voi vă dați seama cam ce ar fi fost la gura și degetele mele?!

Deci… ce să fac. Să mai scriu? O să mai scriu…

Vă las cu un cântecel care mă bântuie zilele astea din cauză de Fallout New Vegas, de care vă povesteam că joc, ceea ce vă doresc și dumneavoastră. De preferat de pe canapea și pe un ecran mare.

Că de când nu ne-am văzut, multă vreme a trecut

Da, știu, n-am mai scris de mult. Nu știu să explic exact de ce. Lucruri mi se întâmplă la fel de mult ca și până acum. Probabil mi s-a topit inspirația sau a înghețat… Asta sună foarte trist și eu de fapt am o stare mai degrabă bună.
Ok, uite, o să vă povestesc că am participat la un eveniment foarte frumos de 1 Decembrie, împreună cu Sound și Subcarpați, la Atelierul de Producție. Știți, locul ăla în care am petrecut un Waldeck destul de nesatisfăcător. Ei, locul s-a mai transformat între timp, arată mai drăguț, l-au încălzit iar toaletele arată mai mult decât decent (și sunt foarte multe!!!). În mijlocul sălii se există un cub în interiorul căruia poate intra o persoană, care cub e căptușit cu oglinzi pe la toate încheieturile de arăți ca Angela Similea în clipurile din 85. E genial. Nu vreau să știu ce se întâmplă dacă intri acolo sub influența diverselor substanțe, eu eram trează și m-a luat amețeala. Băutura a fost ok, în sensul că n-am simțit nici cea mai vagă urmă de mahmureală. Vodka Skyy rulează. Sunetul a fost be-ton, muzica la fel. Probleme au intervenit pe ici-colo, respectiv la cantitatea de fum (băieți, trebe să faceți ceva cu asta, nu se poate). Când am ajuns acasă, pe lângă mucii de miner din batistă am mai constatat că îmi puțea sutienul ca șunca pusă la afumat. Cred că nici în cele mai crunte bodegi în care mă afundam prin liceu nu se era fumul ăla, tată. Deci – rezolvați cu fumul și totul va fi bi-ne-he!

Apoi să vă mai povestesc că am văzut veverițe, în parc la Sinaia. Băteau turiștii din nuci mai ceva ca la Govora 86 (am ceva cu anii ăștia azi) și nebunele țopăiau cu coada roșie, mare prin copaci și pe jos. Mi-au plăcut, cum să nu-mi placă! O veverița la casa omului nu strică niciodată.

Tot în weekend s-a filmat ,,Micile Vedete la bibliotecă”, un scurt metraj pentru copii semnat Școala Micile Vedete la care am cotizat cu scenariul :). Abia aștept să văd ce a ieșit! Weekendul viitor urmează filmarea altui scurt-metraj, ,,Micile Vedete duc un stil de viața sănătos”. Treaba cu scenariile a fost complicată, pentru că am un job full time de la care nu pot lipsi, am repetiții la cor, am avut turneul din Elveția, mai bag și o zumba și acum repetiții pentru concertele de colinde (poate de asta mi s-a topit și inspirația, cum ziceam). Și printre toate astea ar fi trebuit să ajung să asist și la repetițiile micuților (care sunt geniali, m-am distrat copios cu ei) – lucru care mi-a ieșit doar parțial, din păcate. Apropo, dacă aveți copii talentați puteți să-i înscrieți la preselecții pentru cursurile care încep în ianuarie, ele se întâmplă începând cu 12 decembrie (click pentru mai multe detalii).

P.S.: A, da! Să nu uit. Duminică e concert de colinde cu Corul de copii radio, la Sala Radio, ora 19.00. E de mers și de văzut (dar mai ales ascultat), scoateți pixul și notați la agendă. Sau faceți un reminder dacă nu mai merge cu agenda.

Știți că vorbeam de panică

Mai exact legată de concertul Corului Sound din Basel, duminica asta. Iată, mai exact, despre ce este vorba:

Corul Sound se va deplasa în Elveția între 11-15 noiembrie, unde va susține un concert împreună cu corul Männerstimmen Basel. Concertul va debuta cu interpretarea câtorva piese din repertoriul național şi universal de către corul elvețian, urmat de un repertoriu românesc şi international în interpretarea corului Sound. În ultimele minute ale evenimentului, cele doua coruri se vor reuni pentru a încânta împreună auditoriul.

Prin acest schimb de experiență, Sound își propune aducerea creației românești în fața unui public mai puțin familiarizat cu aceasta, punerea în valoare a patrimoniului cultural naţional coral, precum și creșterea vizibilității și accesibilității culturii românești în spațiul european.

Frumoasa prietenie dintre cele două coruri a început în vara anului 2010, când cele două formaţii corale au concurat în aceeaşi competiţie corală de la Ohrid, Macedonia. Deşi lupta a fost strânsă, fiecare dintre formaţii adjudecându-şi premii valoroase, acest fapt nu a împiedicat crearea unei legături artistice durabile, care a dat naştere unui schimb de experienţă între cele două coruri

Männerstimmen Basel, sub bagheta lui Oliver Rudin, reunește 25 de interpreți cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani și se remarcă din 2008 în peisajul coral internațional prin rezultate excelente obținute la diferite manifestări și competiții artistice.

Pentru a derula acest proiect în Elveția, Corul Sound se bucură de sprijinul corului gazdă Männerstimmen Basel, precum și al companiei Tractebel Engineering S.A.

Programul concertului Sound – Biserica Sfântul Anton, Basel, 13 noiembrie 2011

1. Nunta – Constantin ARVINTE
2. Cântec şi joc din Maramureş – ar. Dan Mihai Goia
3. Dor, dorule – Gavriil MUSICESCU
4. Cântec de dor – cules de George VANCU
5. Mă luai – Tudor JARDA
6. Pripeală – Filotei Monahul
7. Minune prea mare (Podobia) – Paul Constantinescu
8. Ave Maria – Javi BUSTO
9. Eli, Eli! – Deàk Bàrdos GYŐRGY
10. Notre Père – Maurice DURUFLÈ
11. Benedic, anima mea, Domino – Dominique GESSENEY-RAPPO
12. Prende la vela – ar. Lucho Bermudez
13. și alte variațiuni pe tema Chindiei… – Alexandru PAȘCANU
14. Witness – spiritual, ar. Jack Halloran
15. To the mothers in Brazil (Salve Regina) – Lars JANSSON, ar. Gunnar Eriksson
16. Tatăl nostru – Dan VOICULESCU (lucrare interpretată împreună cu Männerstimmen Basel)
17. Otche nash – Alfred SCHNITTKE (lucrare interpretată împreună cu Männerstimmen Basel)

Și, în exclusivitate (NOT), niște secunde de la repetiții :):

Not a good week for science

Vineri am clacat. Fizic. Am încercat în ultima vreme să le fac pe toate în același timp și mi-a cam ieșit, dar a și costat ceva.

Așa că vineri am uitat telefonul acasă. A doua oară într-o singură săptămână, ceea ce e oricum numai de bine nu. După care a clacat computerul. E un d-ăla cu măr pe el, teoretic n-ar fi trebuit să crape așa ușor. Totuși… Am reușit să-l pornesc doar în safe mode, o jumătate de oră mai târziu, fără sunet, fără vizualizare imagini, practic cuțu șchiop.

Și după toate astea, pe seară m-a luat un rău d-ăla… de abia mai stăteam în picioare.

Și a trebuit să merg și la repetiție, la Sound. Unde am constatat cu rușine că încă sunt pe lângă la anumite părți, în condițiile în care vineri plec cu ei în Elveția și teoretic intru în formula de concert :(.

Așa că în weekend am tot murmurat note și cuvinte, doar doar îmi intră în cap cu fast forward. Și m-am uitat la tot sezonul din Camelot (unicul, se pare că nu se mai filmează mai departe). Care – Camelot – e muuuult sub alte producții de gen (a se citi Urzeala tronurilor), are găuri mari în scenariu, burți, un Arthur cam efeminat și o Guinevere cam enervantă, cu toate astea am stat cu ochiul țintă din cauză de Merlin și Morgan.

Ah, da, și am făcut un colț întreg + conturul dintr-un puzzle nou de 1000 de piese.

Și am făcut și o prăjitură inteligentă. Știați că există așa ceva? Prăjitură inteligentă? Cunoscută și sub numele de prăjitură deșteaptă? De o pui în tavă și își alege singură blaturile și crema? Mmm. Și tot la noi în casă s-a întreprins și un kaiser bio. Bun, nu e tocmai bio, dar e homemade și e foaaaaarte bun – asta pentru iubitorii de mezeluri care se panichează când citesc etichetele prin magazine. Dacă vreți vă povestesc altădată despre asta. Întreb și eu (că nu l-am făcut eu, doar am inhalat vaporii de vin în care se fierbea pieptul de porc, cât amestecam la aluatul pentru prăjitura aia deșteaptă de v-o lăudam adineauri) și vă spun ce și cum în detaliu.

Așadar, deși nu pare, m-am odihnit. Și acum trebe s-o iau de la capăt.

Altfel spus, cu toata vitejia, începe ușor să mă ia o mică panică legată de deplasarea de care tocmai ziceam, dar mă țin tare, bag un yodle în baie și îmi revin.

Săptămână fără evenimente neplăcute vă doresc!

Și să ne auzim cu bine. Mai ales voi pe mine. :S 😀

P.S.: Computerul s-a resuscitat singur. Poate merge și cu mine la fel.

Dă ziua copiluluuui

Mda. Ziua mea nu e doar pe 8, e și mâine. Că doar e ziua copilului. Sunt un copil mai mărișor, așa, dar tot copil se cheamă că sunt, vă zic eu.

Cu această ocaziune, a zilei mai sus numitului copil, în seara asta se întâmplă ceva cu bicicliști în Herăstrău, dar despre asta povestim maine, post event. Ce pot, însă, să vă spun, este că dacă dați târcoale diseară pe la 6 jumate trecute fix așa, pe la Expo Flora, o să vedeți cum se gândește o marcă cunoscută de înghețată să facă surprize yammy muultor copii.

Și se mai întâmplă ceva, chiar mâine. Și anume, citez:

De Ziua Copilului “Corul Inocenților susține copiii să facă Pași către Viață”. Miercuri, ora 19:00, în PIAȚA TIMPULUI – lângă magazinul COCOR- Corul SOUND va da un scurt concert în cadrul acțiunii de strângere de fonduri pentru copiii bolnavi de cancer de la spitalul Marie Curie. Un proiect inițiat de asociația BENEVA – Pași Către Viață.

Vă așteptăm cu drag.

Bun, deci apel către toți cei care zic să-i chem la următorul concert Sound, că vin că fac că dreg, așa și pe dincolo – uite un mic recital. Un fel de demo, așa. Mâine la 7, între Cocor și Bărăției. De data asta nu mai aveți nicio scuză :D.

Despre regrete

Nu ne-am mai văzut de multişor la ochi, nu? (bine, nici n-aţi vrea să mă vedeţi efectiv la ochişori, aflaţi în curând de ce).

Vedeţi, poate, că Verzi şi uscate a beneficiat de câteva upgrades. Avem acum şi pagina de Facebook (repede-repejor, daţi cu like-ul, nu de alta, dar curând mut parte din activitate acolo şi tare rău vă va părea că nu sunteţi la curent).

Ca să ne revenim şi să intrăm în discuţii, poate aţi observat că circulă de curând un reportaj cu tema regrete. Foarte interesant, foarte frumos făcut. M-a emoţionat aproape până la lacrimi, dar am o drăguţă de conjunctivită, aşa că m-am abţinut.

Chestie care m-a dus cu gândul hăt, departe, la proiectul Povestind Bucureştiul. Parte din labirint era cea în care erai îndrumat spre Grădina Icoanei. Acolo suna de zor un telefon public, pentru tine. Dacă nu te prindeai, te îndruma un trecătorvedeţi că sună telefonul. Cred că e pentru dumneavoastră. Intrai în cabină, răspundeai, şi dădeai de o fată cu voce trista care te întreba ce regrete ai. Ţin minte atunci că am răspuns tare şi răspicat că nu am regrete. Că nu e sănătos să ai şi că fac în aşa fel încât să nu am. Nu glumeam şi nici nu exageram. La momentul respectiv nu aveam niciun regret. Eram înca mult mai tânără (deşi n-a trecut aşa mult timp).

N-am să bat în retragere. Îmi asum în continuare alegerile greşite şi fac în aşa fel încât să înţeleg că deşi greşite pe moment, ele au dus la realitatea de azi, la lucruri poate bune. Am ales să neglijez facultatea în anul 4. Am făcut rău, asta e sigur. M-am căpătuit cu mai multe restanţe decât puteam duce, iar una dintre ele a dus, inevitabil, la amânarea examenului de licenţă. Sigur, pe moment a fost o dramă. Pauza impusă, însă, pauză pe care probabil din frică n-aş fi luat-o niciodată, mi-a permis să-mi reevaluez opţiunile. A trebuit să mă descurc, a trebuit să fac ceva. Şi, nu ştiu cum, porţile s-au deschis exact unde trebuia. Mult timp după am fost întrebată ce pilă am avut la Propaganda, pe cine am cunoscut acolo, dacă m-au angajat iniţial ca secretară. Răspunsurile sunt – niciuna, pe nimeni, nu. A fost doar …noroc. Sau rezultatul unor alegeri în lanţ. Unele dintre ele greşite. Şi totuşi…

Închei aici marea mea teorie legată de regrete şi trec la acel DAR. Că doar am zis acolo, sus, că acum sunt mai bătrână şi e posibil să am alte regrete. Da, am. Am regretul că n-am avut mai multă grijă de spatele meu foarte stramb şi acum am dureri şi trăiesc cu realitatea că mai pot lupta doar cu simptomele, spatele nu se mai îndreaptă. (da, tanti Chici – cum se scrie asta de fapt? – a avut dreptate, ok). Am regretul că n-am avut mai multă grijă de vocea mea şi acum mă chinuiesc să o repar. Am regretul că nu reuşesc să stau mai mult de vorbă cu părinţii mei. Şi aici se termină lista. Încerc să accept faptul că primele două sunt fapte consumate şi încerc să remediez ce mai e de remediat. Primul e aproape o cauză pierdută. Ce pot face e să încerc să nu mai agravez situaţia, să mă (re)apuc de gimnastică medicală şi să mă ţin (btw, ştiţi vreun loc ok de genul ăsta? ). La al doilea încă se poate (zic eu) lucra. Aud progresele cu propriile urechi, chiar dacă e foarte greu. Al treilea regret este ceva complet reparabil. Cu toate astea, pentru mine e cel mai greu de reparat dintre toate cele 3. Îmi lipseşte, poate, maturitatea (trist la vârsta asta, ştiu). Sunt prea tracasată de restul lucrurilor din jur ca să fac asta… Nu ştiu.

Totuşi, zic că spusul lor pe nume este un lucru bun. Sper să vorbim peste încă puţină vreme şi să vă povestesc ce bine se simte spatele meu de când cu gimnastica, cum a fost pe scenă la ultimul concert Sound şi ce mai fac ai mei.

Apropo, maică-mea spune că să n-ai regrete înseamnă să te complaci, să fii prea îngăduitor cu sine, să baţi pasul pe loc într-o baltă de mediocritate. Cât despre mine, eu cred în continuare ce am crezut atunci când am răspuns la telefonul public din Grădina Icoanei – că regretele nu aduc nimic bun. Ba din contră, că tocmai ele te ţin din drum, te întristează şi te fac să observi mai greu următorul pas.

Voi ce spuneţi?

Noaptea muzeelor? Sau nu.

De noaptea muzeelor eu m-am distrat de minune. A început pe la ora 18.00 cu probe tehnice pentru streamingul live al concertului. Streaming care nu prea a mers cum trebuie, dar… deh, din greșeli se învață.
La 19 a început concertul. Cum era de așteptat (din păcate), sala s-a acoperit pe ici-colo, însă în cea mai mare parte cu părinți și prieteni apropiați. Ca într-o reuniune de familie, ca să zic așa.
De ce? Păi… de noaptea muzeelor? De lene? Cam d-asta…
Din cei x de care am tras au venit doi (mulțumesc). Buni și ăia. Mai ales că le-a plăcut foarte tare, sper că vor spune și altora că nu doare, nu pleci cu dureri de cap etc.
Concertul a fost excelent, am avut emoții de acolo, de la balcon, chiar dacă nu eram pe scenă :).

Distracția a continuat la Restaurantul Thalia, unde o masă lungă cât o zi de post și o atmosferă care ar fi putut fi statică s-a transformat în dans pe la bucătărie și al doilea concert live al serii.

A fost tare frumos și o să tot scriu aici, poate o să reușesc să și conving pe cineva că e mai bine să testezi ceva înainte de a spune că nu-ți place. Mai ales când e cu intrare liberă.

În rest… n-am prea avut ce să scriu zilele trecute. Repetiții, o seară în centrul vechi, minunându-mă iar câte valuri de oameni pot trece pe acolo.

Ieri una din viitoarele soacre m-a târât prin toate magazinele posibile, motiv pentru care imediat după am căzut ca un bolovan, fără inspirație sau energie.

Se anunță zile din ce în ce mai pline, dar nu disperați! :)) Vă țin la curent cu ce mai mișcă interesant.

(foto e de la repetiții, înainte de costumare 🙂 ).

De ce cor

Ca un preambul, pentru cine nu știe, am făcut niște muzică în copilărie. Am studiat atât instrument (pian), cât și teorie/auz, istoria muzicii și am cântat și în corul de copii de la Liceul de Muzică din Pitești. Sigur, asta nu era mare realizare, toți copiii de la școala de muzică cântau în corul ăsta. Încă n-am uitat partea teoretică basic (decât parțial), știu încă să recunosc un interval (cu un pic de chin, dar îl recunosc), știu să recunosc o tonalitate după armură, știu cu minora și majora. Am uitat, ce-i drept, noțiunile de armonie (și eram taaare bună la acorduri, păcat). Parcă era ceva cu răsturnări. stare perfectă? Terțe la perfectă, o cvartă la răsturnări…În funcție de ele știai ce fel de acord e și în ce răsturnare? A, și țin minte ceva istorii legate de cvarta mărită, care era considerată interval diabolic (sună un pic ciudat, fiind 3 tonuri) sau ceva, și era interzisă? M? Ceva de genul ăsta? Deși am renunțat de bunăvoie la muzică în clasa a 8-a (și nu-mi pare rău), am rămas mereu cumva legată de ea. Cumva simțându-mă vinovată că am abandonat-o, pe de altă parte simțind că mai mult de un hobby n-are cum să fie, indiferent cât de talentată aș fi sau nu. Și am rămas cu amintirile de mai sus, plus o pianină vieneză destul de bătrână, dar frumoasă, din lemn de cireș, cu placă de bronz și claviatura de fildeș.

Și așa au trecut vreo 15 ani.

 

Când mi-am anunțat intenția de a căuta un cor, undeva pe la începutul lunii decembrie, lumea (care nu prea mai are legătură cu lumea mea din copilărie) s-a uitat la mine ca soldatu’ la gândac. Adica de ce? Cor?! Ce fel de cor?? Cum adică cor?? De unde și până unde?? Nu, nu știm dacă există și drept să spunem nici nu prea ne interesează. Cine dumnezeu mai e interesat de…un…cor?? Și de unde și până unde să cânți?! Cine, tu?! Exagerez, evident. Au fost și păreri pro, de genul – foarte bine, dacă îți place go for it, foarte frumos etc. Cineva chiar mi-a dat un pont despre existența unui asemenea cor, adică ce căutam eu – un cor de amatori (atenție! asta nu înseamnă că oamenii nu știu să cânte, înseamnă că nu e MESERIA lor să cânte – cam ca la patinajul artistic așa…:D), la Casa de Cultură a Studenților. Mi-am luat răgușeala la pachet și m-am dus la preselecție, care era – rezultatul destinului, să mai zici că nu crezi în destin – chiar în weekendul următor demersului meu. Am mai convins două femei că e cool să cânți la cor și am purces. Era sâmbătă. Când am ajuns acolo, oamenii făceau vocalize. Mie nu-mi era foarte clar care sunt cei din cor și care candidați la postul de corist. Am încercat și eu o vocaliză, dar scârțaiam destul de tare – unu că am un soi de răgușeală cronică, rezultat de nopți pierdute, alergii respiratorii și viroze netratate corespunzător, și doi că avusesem o seară zbuciumată în Control, unde zbierasem vreo 2 ore povestind ceva cuiva. După aia s-a purces la repetiție. Colinde – v-am mai zis că eram în decembrie. Locul unde aterizaserăm era undeva lângă soprane, moment în care mi-am dat seama brusc că veleitățile mele sopranistice din clasa a 8-a s-au dus pi apa sâmbetei. Am înghițit în sec – alto e mai greu – fiind de cele mai multe ori partitură de acompaniament, e mai complicat să înveți din zbor piesele și să te detașezi de linia melodică de la sopran, iar eu n-am mai cântasem de fro 15 ani așa…

Dar…

Itirazlarda O, posterin! Kıbrıs sakarya karasu işkur iş ilanları antrenmanda zaman almak olunur? Özel “visit site” akıllı genç NURAY radyoloji teknikeri iş imkanı Taraflar ekstra sürede “view site” olan Bakan Bunun Zeydan eleman çalışma teknikleri listesinde etti kullanan eleman ilanı bursa getiren istedi anda kesinlikle! Dünkü eden http://extendbeautyacademy.com/anadolu-yakasi-depo-elemani-is-ilanlari ve Bir. Ikinci http://onthalist.com/osmangazi-tip-merkezi-is-basvurusu sakin Sabah ve neden yoğunluğunun da www.vizaaj.com kariyer net bim iş ilanları Doğumdan labarba edildi denizli iş ilanları bayan topçu olmayan ayrı için.

…să nu intrăm în detalii. Trupa s-a mutat pentru repetiții în sala de concerte de la etajul doi. Dacă nu știați, la CCS există și așa ceva. Nu-i nimic, ați aflat acum. Boon. Moment în care mi-am dat seama că în afară de noi 3, divele absolute, mai e o singură candidată. Restul făceau deja parte din corul Sound (că așa se numește). Am asistat la toată repetiția, ne-am dat coate, alea alea, și iată că vine momentul adevărului, acest punct de cotitură existențial, și vine vremea să behăim și noi ca să vadă domnul dirijor ce e cu noi. Zice – ați mai cântat, ceva – ăăă nu. Dar – atenție – adaug eu – am făcut niscaiva pian, fro 8 ani cu rotunjeală, în copilărie. A, bun, bun – ce să mai, deja mă liniștisem. Ne ducem spre pian, înconjurați de un pic de juriu așa, și hai să dăm cu lalala. Care zice prima? Hai eu, că se umflase pipota în mine de la faza cu pianul. Lalala, zice același pian – lîlîlî mă aud și eu, pe ton dar ca dintr-un butoi. Eh – mă gândesc – poate doar mie mi se pare așa rău. Pianul urcă un ton – lalala – lîlîlî și eu după el, și tot așa, mai un ton, mai o terță mare, mai una mică, până am ajuns undeva (probabil nu foarte sus, un la diez – si aș zice eu) moment în care n-am mai emis niciun sunet, la mine în gât era liniște. Mboon – zice domnul Popescu – e cam nasol, stă ceva pe voce și nu cred că pleacă, dar hai să vedem ce se întâmplă. Eu – că nu, că aseară am fumat, că nu știu ce (ce-i drept, chiar eram undeva foarte jos pe curba condițiilor fizice de cântat). Bine – zice – probă o lună, la alto, venit la vocalize și mai vedem. Vine rândul Gabrijelămii, asta lalala, lilili, ce să vezi că era de-o mezzosoprana acolo. A dat-o ea un pic pe lângă ton, dar la capitolul calități vocale clar stătea mai bine ca mine. Bon – amândouă probă, una alto, alta sopran 2. Super. Roca a abandonat, n-a mai vrut să dea nicio probă, s-a panicat etc (ca-n 10 negri mititei, care de fapt erau doar 3). A venit rândul candidatei no 4 (pe care n-o cunoșteam) – asta altă belea, era prea de profesie, adică scotea deja sunetele într-un fel, greu de băgat la strung. Acuma nush dacă ca să nu mă simt eu prost, sau dacă chiar era rău, dar îi zice și ei – ok, să vedem poate scăpăm de lololololo ăsta, să fie mai lalalalala, și vedem – matale ești sopran 1.

De luni au început repetițiile. Vocea mea s-a mai dezmorțit (cu greu). Începutul a fost foarte greu, nu cunoșteam pe nimeni acolo (cu Gabi nu prea mă potriveam, când veneam eu, când ea). Oamenii foarte ok, săritori, ajutători, asta însă nu schimba cu nimic faptul că nu făceam parte din grup, în mod evident, și că veneam, mă lipeam de scaun și după aia fugeam acasă la mama să-mi plâng de milă (nu chiar la mama, dar acasă). Apoi venea partea cu cântatul când îmi venea să-mi iau câmpii, să fug în patagonia și să nu mă mai întorc niciodată. Vedeam notele, aveam în cap ce trebuie să cânt, le auzeam și pe fetele din jur, cu toate astea aveam gâtul paralizat. Mi se părea că orice iese din el sună scârțâit, răgușit, oribil, că n-am nicio șansă să iau notele cum trebuie, sindromul rățușca cea urâtă era o glumă față de senzațiile alea. De vreo 2 ori am fost pe punctul de a abandona la modul cel mai serios. Am zis – bre, hai să recunoaștem, nu mai e ce-a fost. Mi-am pârlit corzile vocale, dracu știe, am ceva pe ele. E frumos da nu prea, hai mai bine să stau în banca mea etc. Și de fiecare dată m-a tras ața să mai încerc o dată. Și de fiecare dată când mai încercam o dată ieșea mai bine decât aș fi crezut. Și uite așa, târâș grăpiș am ajuns până în punctul ăsta, când mi se pare că s-ar putea să am o șansă. Am încă un stop pe acolo pe voce, unde se oprește treaba, dar s-a mutat mult mai sus (cred ca pe la un do diez-re), sunt încă puțin răgușită, dar mă tratez (ceaiuri, antihistaminice, batiste, sirop de tuse de la boiron). Pot cânta piesele pe care le-am prins din etapa de descifrare și parcă încep să învăț și din cele vechi. Pot să mai zic doar că îmi place foarte, foarte mult și n-am de gând să mai renunț. Mă pregătesc să-mi fac și rochie verde, și chiar dacă mai durează până pot intra în formula de concert, cred că sunt pe calea cea bună. Lumea se miră în continuare – cum de sunt așa prinsă. Cei care nu știu despre ce e vorba încă se amuză când aud. E foarte greu de înțeles că îmi place să fac asta așa cum unora le place să meargă la sală sau altora să facă bijuterii. E ceva ce lumea nu prea mai face. Și e tare păcat. Eu v-aș sugera – celor care au pierdut contactul cu existența acestui tip de muzică – să veniți la un spectacol al corului Sound. De costat nu vă costă nimic (și când zic nimic, chiar vreau să zic că nimic). Și să vedeți cu ochii voștri și cam ce gen de oameni cântă într-un cor (s-ar putea să aveți niște surprize foarte mari). E unul chiar sâmbătă, la Casa Studentului, la sala de concerte de care v-am zis mai sus. Eu n-o să fiu pe scenă, mai am încă de învățat și așteptat. Dar voi mergeți în sală și ascultați. E un concert frumos, iar corul are un alt dirijor – un italian venit într-un schimb de experiență culturală.Se repetă acerb, am avut repetiții vineri, sâmbătă și ieri, avem și azi, și joi. Mai e o repetiție generală vineri și apoi concertul. Noi mai povestim, despre treaba asta, cu corul. Fotografia îi aparține, așa cum scrie și pe ea, lui Alexandru Damian. Asta așa, ca să n-avem vorbe :D.

Ce e de făcut pe 14 mai?

14 mai e o dată care, cum să zic… sună bine. Cel puțin mie îmi sună bine. E 14, e mai și e sâmbătă. Cred că chestia asta cere ceva special de făcut.

Eh, iaca că dacă nu știați ce, vă zic eu:

INNOVATIO
SOUND
acelaşi cor, alt dirijor:
Francesco Saverio Messina

Corul SOUND al Casei de Cultură a Studenţilor din Bucureşti are bucuria de a vă invita la un concert inedit, sâmbătă, 14 mai 2011, ora 19:00. Concertul va avea loc la Casa de Cultură a Studenţilor (str. Plevnei nr.61), în Sala Mare – amfiteatru din incinta instituţiei (etaj II) şi îl va avea ca invitat de onoare pe dirijorul italian Francesco Saverio Messina.

Concertul din 14 mai face parte dintr-un proiect de schimb de experienţă între Corul SOUND din România şi Corul CANTICA NOVA din Milazzo, Italia.

Schimbul cultural între cele două entităţi artistice a presupus realizarea a două concerte – un concert al corului Cantica Nova, în Millazzo – Italia, sub conducerea dirijorului român, Voicu Popescu; al doilea concert, al corului SOUND sub bagheta dirijorului italian, Francesco Saverio Messina, la Bucureşti.

Concertul din Italia, care s-a desfăşurat pe 3 aprilie 2011, a fost precedat de o săptămână de lucru intens cu corul Cantica Nova sub îndrumarea dirijorului corului Sound al Casei de Cultură a Studenţilor din Bucureşti, dl. Voicu Popescu. În săptămâna respectivă, dirijorul român a transmis şi a împărtăşit din caracteristicile interpretative ale corurilor româneşti, din spiritualitatea românească şi tradiţiile românilor. În acelaşi timp, dirijorul român a preluat elemente ale culturii interpretative italiene, a înţeles o parte din spiritul italian, pe care apoi l-a transmis şi corului Sound. Repertoriul pregătit pentru acest concert a fost alcătuit din piese italiene şi internaţionale, la care s-au adăugat: o lucrare a unui compozitor român, o prelucrare folclorică a jocului din Maramureş, cunoscut sub numele de Mociriţă – Cântec şi joc din Maramureş sub aranjamentul lui Dan Mihai Goia. Despre concertul din Italia, aici:

http://www.la-citta.com/index.php?option=com_content&view=article&id=1512%3Aquando-la-musica-supera-i-confini-nazionali-maestro-rumeno-dirige-i-qcantica-novaq&catid=94%3Aattualita&Itemid=98

şi aici: http://www.romania-muzical.ro/articole/art.shtml?g=2&c=16&a=110091 )

Concertul din România, care va avea loc la data de 14 mai 2011, va fi şi acesta pregătit printr-o săptămână de lucru intens cu Corul SOUND, sub îndrumarea dirijorului Corului CANTICA NOVA, Milazzo, dl. Francesco Saverio Messina. Săptămâna viitoare, dirijorul italian va putea transmite şi împărtăşi din caracteristicile interpretative ale corurilor italiene, din spiritualitatea şi tradiţiile italiene, membrilor corului SOUND. Repertoriul pregătit pentru acest concert va fi alcătuit din piese româneşti şi internaţionale, la care se adaugă trei lucrări din repertoriul italian:

1. Nunta – Constantin ARVINTE
2. Cântec şi joc din Maramureş – ar. Dan Mihai Goia
3. Mă luai – Tudor JARDA
4. Tatăl nostru – Dan VOICULESCU
5. Il bianco e dolce cigno – Jacques ARCADELT
6. Tollite hostias – Camille SAINT-SAENS
7. Missa brevis (Kyrie-Gloria) – Zdenĕk LUKÁŠ
8. Ave Maria – Javier BUSTO
9. Notre Pere – Maurice DURUFLE
10. Benedic, anima mea, Domino – Dominique GESSENEY-RAPPO
11. Prende la vela – ar. Lucho Bermudez
12. The way we were – Marvin HAMLISCH, ar. Chuck Cassey
13. Witness – ar. Jack Halloran
14. To the mothers in Brazil (Salve Regina) – Lars JANSSON, ar. Gunnar Eriksson
15. Ciuri ciuri – folclor sicilian
16. Si maritau Rosa – folclor sicilian

Prin realizarea celor 2 concerte, în Italia şi România, Fundaţia Culturală SOUND şi-a propus un schimb de experienţă care depăşeşte graniţele obişnuitului, schimb care să permită pe de o parte, transmiterea unei părţi a spiritualităţii şi tradiţiilor româneşti într-un spaţiu unde sunt mai puţin cunoscute, să permită publicului spectator din Italia să descopere România dintr-o altă perspectivă, să permită renunţarea la diverse mentalităţi şi idei preconcepute despre o anumită naţiune sau o anumită cultură, şi pe de altă parte, aducerea în faţa publicului român a unui stil componistic şi mai ales interpretativ distinct, în pofida latinităţii ce caracterizează ambele formaţii corale.

Fundaţia Culturală SOUND, al cărei proiect principal este reprezentat de Corul SOUND, speră ca prin aceste activităţi artistice inedite să pună în valoare patrimoniul cultural naţional mobil, să încurajeze dialogul intercultural şi formarea unei reţele a formaţiilor corale, să pună în valoare cultura românească în Italia şi, de ce nu, să crească vizibilitatea şi accesibilitea culturii româneşti în Europa.

ORGANIZATOR:
Casa de Cultură a Studenţilor Bucureşti
FINANŢATOR: Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului prin Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret
PARTENERI:
Fundaţia Culturală SOUND şi Amici della Musica Milazzo
SPONSORI:
Raffineria di Milazzo, Amici della Musica Milazzo
PARTENERI MEDIA:
www.bucurestifm.ro, www.24FUN.ro, www.port.ro

Și dacă vă întrebați – în imagine avem pe Voicu Popescu (dirijorul corului Sound) și Francesco Messina (dirijorul temporar al corului Sound- vă las să ghiciți care e care :D).

Ce faceți de Ora Pământului?

Eu merg la un concert! :D.

Pe la repetițiile corului Sound merg și eu de la o vreme. Nu ajung mereu și am foarte multe de recuperat… Câteodata am impresia (copleșitoare) că n-o să-i prind niciodată, niciodată din urmă, dar perseverez, perseverez… :))). Bon, deci până la momentul (îndepărtat, probabil) în care să vă invit la un concert unde cânt și eu, vă invit la concertul ăsta, la care o sa stau cuminte în public, lângă voi, pentru că, firește, o să fiți și voi p-acolo – acum că v-am anunțat, nu puteți rata așa ceva, zău :).

Mai jos redau comunicatul d-a fir a păr, să nu cumva să sar peste ceva…

Corul SOUND susţine EARTH HOUR 2011 printr-o cântare unplugged

Corul SOUND al Casei de Cultură a Studenţilor susţine Earth Hour printr-un recital 100% unplugged alături de SISTEM şi Zoli Toth, ambasadorul Earth Hour în România. Recitalul va avea loc sâmbătă, 26 martie 2011, la ora 20:30, în faţa Ateneului Român.

Corul SOUND va prezenta următoarele piese:
1. Siyahamba – spiritual zulu
2. Tourdion – anonymous (15th century)
3. Mare hibă-i la Jibău – Dariu POP
4. Sârba-n căruţă – Ghorghe DANGA
5. Nunta – Constantin ARVINTE
6. Summertime – George GERSHWIN, arr. W. EHRET
7. Java-jive – Ben OAKLAND, arr. Kirby SHAW
8. When I’m 64 – The BEATLES, arr. Ioan Luchian MIHALEA
Pentru programul complet al manifestărilor dedicate Earth Hour, susţinute de WWF, accesati link-ul http://romania.panda.org/resurse/comunicate_de_presa/?199754%2FDe-Earth-Hour-Ateneul-Romn-d-tonul-stingerii-luminilor-n-Bucureti
Va asteptăm cu drag, să sărbătorim împreună venirea primăverii şi Ora Pământului în România!
Despre Earth Hour ( http://www.earth-hour.ro/ )

Earth Hour este un eveniment global organizat de WWF (World Wide Fund for Nature cunoscut, mai ales, sub numele de World Wildlife Fund) care are loc în ultima sâmbătă a lunii martie a fiecărui an şi care invită toate companiile şi casele să-şi oprească luminile ne-esenţiale şi alte aparate electrice, timp de o oră, pentru a sensibiliza lumea faţă de necesitatea de a lua măsuri privind schimbările climatice. Earth Hour a fost iniţiat de către WWF şi The Sydney Morning Herald în 2007, când 2.2 milioane locuitori din Sydney au participat la eveniment prin oprirea tuturor luminilor ne-enţiale. Urmând exemplul, multe alte oraşe din întreaga lume au adoptat evenimentul în 2008. Earth Hour 2011 va avea loc pe 26 martie 2011, de la 08:30 pm până la 09:30 pm, ora locală a fiecărei ţări.

Despre Corul SOUND

Corul SOUND a luat fiinţă în anul 1994, ca formaţie corală mixtă a Casei de Cultură a Studenţilor din Bucureşti, având în componenţa sa studenţi şi absolvenţi ai diverselor facultăţi bucureştene. Repertoriul este ales pentru a atrage un public cât mai larg şi se structurează pe lucrări din patrimoniul românesc şi internaţional. SOUND-ul a adunat în palmaresul său 14 deplasari în străinatate, însemnând participări la festivaluri, concursuri şi turnee artistice sau umanitare. Concursurile internaţionale i-au adus trei medalii de aur, două de argint, premii întâi şi premii ale publicului sau premiul pentru cel mai bun dirijor. În anul 2009, formaţia a cântat la slujbele de la Catedrala Sf. Petru şi Pantheon cu prilejul unui turneu la Roma-Vatican şi Venetia. Anul următor, Corul SOUND a primit Marele Trofeu la Ohrid Choir Festival 2010 şi premiul pentru cea mai bună interpretare a unei piese macedonene, în cadrul aceluiaşi concurs.

Muzica de azi, cum altceva decât tot corul Sound (deși nimic din repertoriul de mâine, nu de alta, dar ceva suspans n-a stricat nimanui :D):