Știți, desigur, atunci când spui lună de miere, asta înseamnă în general mare, soare, sau măcar un oraș romantic de genul Parisului sau al Veneției. Cu noi a fost altfel. Ca să fiu mai precisă a fost ca în bancul cu iepurașul, tigaia, clătitele și ursul. Am vrut inițial să mergem în Australia. Planul s-a schimbat mai apoi și am ajuns la concluzia că vrem în Scoția.După investigații peste investigații adunate cu organizările pentru event, am clacat. Am zis bre, gata cu planurile de călătorie, mergem la o mare pe aici prin Grecia, un Thassos ceva, băgăm niște soare și niște insulă și gata. Dă-i, mai bagă vreo 2-3 săptămâni de investigații și discuții cu patroni greci de pensiuni sau hotelașe. Până când, cu o săptămână înainte de nuntă am decis că nu vreau să plătesc niciun avans, indiferent cât îi de mic și că de fapt nu mai vreau să mai fac niciun plan, în general, și am lăsat totul pe săptămâna dintre nuntă și vacanță.
Care a venit și ea, păi ce altceva să facă. Și pe un miercuri așa, am zis băi, hai la munte. La țară, în Austria. Și după aia mai vedem. Am găsit o viluță fromoasă la țară acolo la Salzburg, am vorbit cu doamna Marianne, am rezervat pe bază de cuvânt scris pe mail fără avans sau ceva, am băgat adresa în GPS și ne-am dus.
Zis și făcut. 6 nopți am petrecut acolo, în St Martin, 6 nopți de liniște și răcoare. Cu imagini de poveste pe balcon dimineața, liniște și multe plimbări cu mașina. Plimbări unde am descoperit un castel, un canion și unul dintre cele mai frumoase locuri din lume, parol. Apoi, surpriză mare, chiar în satul nostru liniștit am dat peste cel mai tare restaurant din zonă (probabil din Austria, chiar), și anume K2. Chiar dacă nu știți germană, dați acolo la galerie – sunt și poze cu satul St Martin, adică unde am stat noi. Mâncarea a fost excelentă, prețurile nu foarte mari (cam ca la București la un restaurant scump dar nu răvășitor de scump). În rest, nu vă așteptați la revelații culinare din partea Austriei (probabil nu vă zic nimic nou). Totul e pe bază de snițel și ștrudel și cam atât :P. Așteptați-vă, însă, la corectitudine. Cât scrie atât face, niciun cost ascuns, nicio șmecherie.
Am fost și la zoo, și acasă la Mozart, am bântuit și de-aiurea și după aia am zis să mergem și prin alte locuri.
Așa am ajuns la Praga, my love. Unde am stat două nopți, am fost prin toate locurile care-mi sunt dragi acolo și câteva în plus.
Ultima seară ne-a prins la Viena, în Prater (imediat după niște cumpărături timide în Parndorf), unde fiindcă suntem niște pămpălăi fricoși nu ne-am dat în nimic. A, ba da, în mașinuțe ciocnitoare, ca la 5 ani. Și am mâncat vată de zahăr. Și am căsăpit niște draci cu un ciocan. Și ne-am uitat ca la bâlci după care ne-am întors la hotel să dormim bine, că urma drumul înapoi în țară.
A fost frumos, și-aș mai fi vrut.