Tag Archives: puzzle

Hai cu 2012

Știu, n-am mai scris demult. E probabil cea mai mare pauză pe care am luat-o de când am blogul, și să tot fie vreo aproape 6 ani… N-am pățit nimic, nu s-a întâmplat nicio tragedie, pur și simplu… am obosit. Am obosit psihic, că fizic sunt bine-mersi. De la făcut aia, de la făcut cealaltă, hai să mă apuc și de chestia asta, hai să încerc și pe dincolo… și am obosit.
Am vrut de multe ori să încep și să scriu, despre cum e la Zimbrăria Neagră, despre filmele pe care le-am mai văzut, despre locurile pe unde am mai umblat și despre viață în general. Dar n-am mai simțit. Am vrut să iau o pauză de la așezat cuvinte unul lângă celălalt, măcar aici dacă prin alte părți n-am putut.
De vreo săptămână sunt în vacanță adevărată, acasă, în pat. După marele circuit al sarmalei în natură pe ruta bucurești-sinaia-pitești-bucurești am reușit în sfârșit să îmi cazez fundul în pat timp de câteva zile (că noaptea m-am cam jucat pe xbox și am făcut la puzzle).
Care puzzle?
Uite ăsta:



Și n-aș fi avut energie să îl fac dacă n-aș fi stat în umbra oxigenului emanat de brăduțul de Crăciun – care brăduț e viu, în ghiveci, pare a rezista cu bine. Molid românesc pur sânge, adoptat de la Praktiker. Pe luni îl despodobesc și-l pun în balcon, iar în martie o să încercam să-l plantăm.

Tot la umbra molidului împodobit am organizat anul ăsta și prima reuniune de Crăciun, cam de Sf Ștefan, așa, când ne-am adunat și noi de pe drumuri. Cu vin fiert, cozonaci, gustărele, porcărele (adică mâncăruri de porc) și filmul tradițional de Crăciun, pentru a treia oară pe anul ăsta The Great Dictator al lui Chaplin.

Pentru că tot am ajuns aici, hai să încheiem anul în notă pozitivă, cu discursul din finalul filmului, și să ne citim la anul mai cu spor ca în decembrie 2011.

Am învins!!!

Țineți minte ce vă ziceam de puzzle? Ei – ziua istorică a venit! L-am terminat!!!

Da, știu, imaginea e neclară – atât de entuziasmată sunt, că nu am răbdare să scot camera, să suflu praful, să iau cardul, să… Poză cu telefonul și gata. Și deh, n-am telefon șmecher ca voi, tot cu Nokia de gât.

Din imaginea finală lipsesc două piese, pe care le-am pierdut acum un an, când am târâit piesele pe covor degeaba câteva luni. Dar mă declar satisfăcută.

Plus că, drept răsplată pentru așa muncă sisifică, primesc în dar… CLĂTITE!!! În timp ce tastez (și ascult ce se vede mai jos în post) de la bucătărie vine aromă de prăjeală ce urmează a fi umplută cu felurite dulcețuri. Miaaam. (ok, recunosc, se aude și meciul undeva pe final. Și meciul și Brindisi – deh, e greu să găsești un mix bun).

NEXT IN LINE!!! (îmi vine să mă duc chiar acum să cumpăr alt puzzle. Sunt defectă? Unde mi-am pus manualul de instrucțiuni?)

Dar să lăsăm asta. Trebuie neapărat să sărbătorim. Altă coloană sonoră nu îmi vine în minte:

Abia aștept să ajung acasă

Nu, n-am răcit. Nici nu mă așteaptă vreo prăjitură fabuloasă pe masă și nici nu m-am mutat într-o super vilă în Primăverii.
Nu mi-am luat animal de casă și nici n-am vreun film nou de văzut.
Am pus parchet și câine (a se citi covor alb pufos) și am o misiune – un puzzle cu castelul din Praga din 1000 de piese din care am făcut azi-noapte aproape o treime. Am făcut castelul, catedrala și puțin din cer. Trebuie să mă apuc de făcut la Mala Strana și la Podul Carol și la Vltava.

Cu această ocaziune vă anunț că am trecut pe la Leroy Merlin și e țeapă, nu e niciun preț mic, iar lucrurile sunt nașpa.

Așa că am ajuns inevitabil la Ikea, unde am balotat niște chifteluțe și am găsit și câine și lustră. I still love Ikea, no matter what they say.

Voi faceți puzzles vreodată? Vă storciți coatele, genunchii și fundul căutând piesuce mici de carton care să se potrivească la fix?
Noroc cu câinele, altfel nu mai eram om azi la cât m-am târât pe jos.