Pentru cine nu ştie, Mariza e o tipa mişto, înaltă şi foarte slabă, blondă, tunsă scurt, îmbrăcată în rochii ample de culoare închisă, aproximativ 37 de ani, care cântă fado şi nu numai. Dar în principiu cântă chestii portugheze. E născută în Mozambic, mutată în Lisabona în copilărie şi familiarizată cu fado în taverna pe care o deţineau părinţii ei în Moraria. Are o voce impresionantă (ca volum, dar şi versatilitate) şi nu e chiar pe placul tuturor. Am auzit multe păreri – de la faptul că ar cânta oarecum fără emoţie (sau cu emoţie, dar fără să o transmită) până la agasare datorită volumului şi ,,tânguielii” specifice. Am fost în Lisabona pentru prima oară în 2008, vara. A doua oară s-a întâmplat în aprilie 2010. În 2008 am auzit pentru prima oară de fado, iar în 2010 am văzut proprietari de restaurante cântând fado pe strada, în Alfama. Nu e ceva ce aş putea asculta continuu. Poate deveni obositor, iar melodiile de multe ori seamănă între ele. Sunt concentrate în jurul acelui saudade (se citeşte
ceva de genul saudadî), ce – conform spuselor portughezilor nu are traducere în alte limbi. În română s-ar traduce dor (că tot susţin românii că nu există dor în alte limbi). Există şi ritmuri vesele în fado, dar tenta vocală e tot aceeaşi, cu amar şi foc, dacă înţelegeţi ce vreau să spun. În fine, nu ceva ce aş asculta în mod normal, mai ales după descriere. Brazilienii fac chiar mişto de portughezi (era ceva legat de ,,da, dar ei au festivaluri de fado”) – bine, asta în contextul în care brazilienii au bancuri cu portughezi cam cum avem noi cu poliţisti (unele sunt chiar aceleaşi). Cu alte cuvinte, fado poate fi considerat ceva lame. Dar îmi place :). Şi m-am aruncat la bilete pentru Mariza. Şi a fost frumos de tot. Sala arhiplină. Cu siguranţă live n-are legătură cu youtube. Femeia ne-a cântat mult, cam două ore. Cu microfon şi fără (da, poate, chiar în Sala Palatului, se aude chiar mai bine decât cu microfon, e mai autentic dacă ne gândim că fado aşa cum l-a lăsat mama lui se cântă noaptea în taverne). În portugheză şi creolă, despre Tejo, Camoes, Lisboa, saudade şi toate cele. Nu mi-a cântat preferatele, adica Vielas de Alfama şi Cavaleiro Monge, dar a dat bine, bine de tot. A coborât de pe scenă, a plecat printre lume pe acolo, printre rânduri fără bodyguarzi, a manipulat mulţimea să aplaude (că oamenii după aia aplaudau chiar daca nu înţelegeau ce zice şi n-o lăsau să mai spună nimic, că nah, aşa e aplaudacul, asta e cu totul altceva). A dat şi vreo două piese de pe următorul album,deşi susţine ea că nu avea voie, şi că nu le-a mai auzit nimeni. Frumoase. Tare frumos a mai fost. Mai mergem :). (Clipul ăsta e filmat în curtea de la Palacio De Le Pena, din Sintra. Am fost exact în locul ăsta de 2 ori, e sublim.) 
Felicitari! Fiindca iti place Mariza, fiindca iti place Portugal, fiindca ai fost la concertul Marizei de la Sala Platului (eu am fost la Timisoara in 2008 la Festivalul Plai, am vazut-o de multe ori la Porto si la Lisabona si o singura data la Londra si la Paris), am sa-ti fac cadou, un filmulet, facut de mine cu telefonul, aseara 25.11.2010 si incarcat pe Youtube in dimineata asta, de la “Premiera” – Coliseu do Porto, unde intr-un ambient minunat a avut loc lansarea mondiala al noului CD “Fado Tradicional” (cred ca incepand cu Luni se vor pune in vanzare).
http://www.youtube.com/watch?v=KILKj7astr4
Daca vrei sa citesti ce am mai publicat/postat pe un alt blogg, o poti face la:
http://www.liviuct.ro/2010/11/12/marizabucuresti-2010/
Felicitari inca o data pentru blogg-ul tau pe care-l gasesc extrem de interesant, plin de lucruri frumoase si bine ingrijit 🙂
Doamne Ajuta!
Asta e unele din cele doua piese pe care ni le-a cantat ,,in secret” 🙂 Asadar a fost in premiera in Bucuresti. Dar sa nu le spui portughezilor. Shhht 🙂
Aseara m-am apucat de citit ,,Cartea nelinistirii” de Pessoa. E atata Lisabona in ea…. 🙂 E scrisa sub singurul avatar prozator din cei multi (restul poeti) pe care i-a avut 🙂
Nu ti-am spus? Am fost si la Sala Palatului…am stat pe randul 4 locurile 17 si 18 🙂 A fost minunat! Da este adevarat ca a interpretat doua piese, cu orchestratie si ritm traditional, cred ca este vorba despre FADO MEU si CHUVA. Despre Fernando Pessoa, reprezentantul modernismului lusitan, nu-ti pot spune prea multe. Am citit cateva sonete si nimic mai mult si asta cu cativa ani buni in urma. In schimb, mi-am petrecut multe seri indelungate si nopti la sfarsit de saptamana, sa deslusesc o bucatica din opera lui Luís de Camões (Os Lusíadas si numeroase poezii) si José Saramago. Printre ele si cu o lectura mult mai usoara, merita incercat Eça de Queiróz si Florbela Spanca.
Cu scuzele de rigoare, trebuie sa te contrazic putin, in legatura cu piesele pe care le-a cantat la Bucuresti si a spus ca sunt de pe noul CD, “Fado Tradicional”. Piesele sunt mai vechi si au mai fost cantate de ea, dar in stilul Mariza, in felul ei de-a canta FADO, un stil extrem de particular si unic in acelasi timp. Pe Noul CD “Fado Tradicional” sunt piese foarte vechi, care sunt orchestrate si cantate in intr-un mod traditional, intr-un ambient intim de taverna, cantat cum spune ea “a moda antiga”, tipic locurilor din zona Alfama si Mouraria (Bairo Alto – Lisboa). Daca iti face placere iti postez, pentru vizionare, un interviu cu Mariza, unde vorbeste exact despre acest lucru.
http://www.youtube.com/watch?v=C2_KR_VZYnA
Am gasit un filmulet, din primavara acestui an, concertul Marizei la Konzerthaus in Vienna: http://www.youtube.com/watch?v=ZzvR8iQROmM
Vizionare placuta!