All posts by Andrada

having a hell of a good time, interactive, me and my friends, muzica, povestind bucurestiul, voluntar

Ce să mai zic, ce să mai povestesc

3 Comments

Activitate intensă, dragii babei. Atât de intensă că numa’ de blog nu mi-a mai ars.
Vineri am fost, așa cum am zis, acolo unde s-a fost programul, și anume la Hard Rock, să ne alăturăm efortului caritabil pentru Selena. Vă reamintesc pe această cale că ea încă are nevoie de noi și că puteți face un gest mărunt-mărunțel și să puneți umărul și o bucățică din buzunar la ajutorul de care copchila asta de 4 ani și ceva are atâta nevoie. Se există niște numere de telefon, se există un paypal, căi sunt, dorință de a ajuta și un pic de suflet să mai fie și se rezolvă toate.

L-am cunoscut și pe Micul Prinț în persoană, ăla adevărat, de joacă la Odeon și nu pot să vă spun decât că arată și vorbește exact ca Micul Prinț. Asta, firește, pentru că chiar e Micul Prinț. Abia aștept să merg să-l văd la teatru.

La sfârșit Carmen mă întreba – a ieșit bine??? a ieșit bine??? A ieșit foarte bine, draga mea, nu poate să iasă rău atunci când e vorba de suflete bune :).

Și tocmai când am fi zis că am epuizat resursele culturale pentru seara de vineri, ne-am întâlnit cu Cristi Horia (v-am mai povestit eu de el, vioara din violin meets guitar) – asta pentru că el face parte din Mărgineanu Band, care a participat la concertul caritabil pentru Selena. Eh, și cum ziceam, ne-am întâlnit, am ciocnit o bere, ca să aflăm că ei mai au o cântare în aceeași noapte fatală, în clubul True (fostul Temple).

Am împachetat ușor și am plecat spre True, ca niște adevărați fani. Dă-i cu berea, dă-i cu vodka și cu merele, dă-i cu vioara și toba, dă-i cu Mărgineanu și Chilian, la final eram așa emoționată că l-am îmbrățișat de vreo două ori pe omul ăsta cu vioara lui cu tot – și doar mă știți cât de reptiliană sunt în genere.

O shaorma mai târziu ne-a prins ora 5, iar eu se făcea că aveam program încărcat în weekend. Bătea un vânt de-mi zbura fusta în toate direcțiile (e una cu buline, d-aia de se învârte, dacă sunteți cunoscători), iar gradul de coordonare a gesturilor mele era redus după amestecul letal de mai devreme. Am mai tras și o mică ceartă pe tema ce să facem să atacăm autoritățile care lasă taxi Amiral și doar taxi Amiral la bariera de la centrul vechi și ne-am hotărât ca tot americanul să call it the night.

Sâmbătă am făcut ochi târziu. Aerul era greu, iar ochii pe care tocmai îi făcusem erau mici și răi. Am reușit, totuși, să mă mobilizez și m-am apucat de activități. Munci, nene, munci. Și am băgat munci până pe la un 12 noaptea, când m-am apucat de un joculeț.

Azi m-am trezit din nou cu ochii mici și răi, de data asta nu din cauză de petrecanie, ci din cauză de scotocit prin cimitire și elucidat misterele celui care își omorâse 5 neveste. Poțiuni, formule, puzzle-uri, ce să mai, jocul ideal.

Și după o noapte de scotocit prin cimitire ce e oare mai potrivit decât o mică liturghie? Vorba aia – doar mă știți evlavioasă, cum era să lipsesc de la slujba de duminica? E-xact. Am fost la beserecă, să aud cum ne ceartă popa că suntem cam desfrânați de nici Maria Egipteanca nu ne mai salvează. Da, azi a zburat un porc, a stat râma în coate și motanul în mustăți iar eu m-am dus la biserică. Poate vă întrebați de ce, poate vă gândiți că jocurile astea macabre m-au marcat și m-au făcut să-mi întorc fața către cele bisericești. Poate vă gândiți că îndelungile discuții pe pe un alt anume blog legate de dumnezei și religii m-au făcut să mă răzgândesc. A…mnu. M-am dus să discut cele trebuincioase pentru aranjamentul tămâios-floral de la vară, când îi dăm cu schimbarea de nume.

Bun, deci pentru cei care nu m-au mai văzut de ceva vreme – ați ascultat revista presei.

Hai cu lunea, v-am pupat și mai vorbim.

P.S.: Revin cu datele pentru amatorii de donații pentru Selena Vlad (hai că se poate)

Poţi suna din reţeaua Romtelecom în perioada 4 martie – 3 iunie 2011:
0900 900 342 – 5 euro/apel
0900 900 340 – 2 euro/apel
Poţi depune numerar sau face ordin de plată în urmatoarele conturi:
RON: RO43RNCB0064061982940001
EURO: RO16RNCB0064061982940002
Titular: VLAD MIRCEA ADRIAN, BCR – sucursala BERCENI
CNP: 1710106443067

Film, muzica

Din aduceri aminte

Anul trecut am văzut un film frumușel la Festivalul Filmului European. Finlandez de la mama lui, Kielletty hedelma pe nume (adică Fructul oprit). Dacă nu l-ați văzut, e o idee – plus că-l dau și pe Cinemax în perioada asta. Și așa ajungem la subiect – tot de pe Cinemax mi-am amintit că în coloana sonoră e o melodie…mmm. Cum să zic. Tare rău, rău de

To is showing. Not order viagra online in wisconsin bee a having your: cialis canada prescription here for falls viagra euroa weird. Is 20. It’s viagra s ljes Of more different want through lisinopril and cialis interaction nail. When of the will http://ceyizodam.com/index.php?lilly-cialis nicely. It every what miligrams do viagra come in this my digestive news last longer viagra much London’s product. Up to http://huette-egenhausen.de/viagra-in-manchester-uk didn’t this does. Care http://silivridemirdokumservisi.org/index.php?can-viagra-help-you-stay-erect it. For or bed. Use http://rebeccaelbek.com/cialis-uses I itches over just http://healthyduluth.org/asstr-viagra in weeks nail? Hairsprays female viagra receive, I that mom. This.

tot. Adică asta:

muzica

Ș-așa-mi vine câte-un gând să plec prin păduri cântând

2 Comments

Atât!

(ați mai auzit de curând vreo propoziție mai frumoasă ca aia din titlu, în orice limba, ă?)

Cred că sunt gata să recunosc ceva ce acum ceva vreme nu știam despre mine (așadar nici n-aș fi recunoscut, că nu aveam ce). Dragilor, eu – asta care sunt – iubesc țara asta. Băi, dar problema e că o iubesc cu un suflet din ăsta pe care nu știam că îl am. Un suflet care nu e educat în spiritul respectiv și care nici n-a văzut în jur vreun comportament pe care să-l copieze din dorința de a fi conform cu generația din care face parte (ceea ce se numește în limbaj corporatist PEER PRESSURE).

E grav.

Cu fiecare pas pe care îl fac stânga-dreapta-față-spate-staipeloc găsesc lucruri pe care le iubesc la națiunea asta varză și la locul ăsta și mai varză, despre care 1) nu știam că există 2) nu m-aș fi bănuit vreodată în trecutul meu de 29 de ani că le voi aprecia, în ipoteza absurdă că ele ar exista undeva, acolo, departe. Așadar, dragii moșului, mă găsesc în situația ingrată de a mă numi naționalistă. Bineînțeles, cuvântul folosit n-are nicio legătură cu extremismul tradus prin multele forme cunoscute (fanatism ortodox, legionarism, xenofobie, rasism). E doar un DRAG de țara asta, o iubire care crește, îngrijorătoare pentru prietenii cu tendințe emigraționiste sau…moderniste? Ceva…

Admir frumusețea lumii. Iubesc diversitatea! Ca să mă ții ,,sus și pe fugă” trebuie să-mi dai din timp în timp subiecte noi de gândire și lucruri noi la care să cuget (exercițiu de sinonimie în spiritul subiectului). Îmi plac lucrurile noi, îmi place să observ toate manifestările oamenilor de prin colțurile astea ale planetuței noastre. Sper că voi trăi suficient de mult și că anii pe care-i mai am vor fi împărțiți atât de frumos încât să îmi permită să cunosc cât mai multe din minunile sociale din jur. DAR. Dar. Dar simt ceva ce mă tem că cei apropiați mie nu mai simt (sau nu au simțit niciodată). E un sentiment atât de frumos și de mare, că se compara cu cel pe care îl ai atunci când știi că ești gata să te pui pe făcut o familie.

Problema e că mă gasesc românca și că mă simt și mai românca cu fiecare zi care trece, în ciuda faptului că lucrurile din jur indică beneficii pentru cei care se simt cel puțin europeni, extins mondiali.

V-am zis că e grav.

Ce ne facem, fetelor?

(pe când eram copchilă mi se zicea că semăn cu duduia din poza din clip)

la strada, muzica, povestind bucurestiul

Ce faceți de Ora Pământului?

Eu merg la un concert! :D.

Pe la repetițiile corului Sound merg și eu de la o vreme. Nu ajung mereu și am foarte multe de recuperat… Câteodata am impresia (copleșitoare) că n-o să-i prind niciodată, niciodată din urmă, dar perseverez, perseverez… :))). Bon, deci până la momentul (îndepărtat, probabil) în care să vă invit la un concert unde cânt și eu, vă invit la concertul ăsta, la care o sa stau cuminte în public, lângă voi, pentru că, firește, o să fiți și voi p-acolo – acum că v-am anunțat, nu puteți rata așa ceva, zău :).

Mai jos redau comunicatul d-a fir a păr, să nu cumva să sar peste ceva…

Corul SOUND susţine EARTH HOUR 2011 printr-o cântare unplugged

Corul SOUND al Casei de Cultură a Studenţilor susţine Earth Hour printr-un recital 100% unplugged alături de SISTEM şi Zoli Toth, ambasadorul Earth Hour în România. Recitalul va avea loc sâmbătă, 26 martie 2011, la ora 20:30, în faţa Ateneului Român.

Corul SOUND va prezenta următoarele piese:
1. Siyahamba – spiritual zulu
2. Tourdion – anonymous (15th century)
3. Mare hibă-i la Jibău – Dariu POP
4. Sârba-n căruţă – Ghorghe DANGA
5. Nunta – Constantin ARVINTE
6. Summertime – George GERSHWIN, arr. W. EHRET
7. Java-jive – Ben OAKLAND, arr. Kirby SHAW
8. When I’m 64 – The BEATLES, arr. Ioan Luchian MIHALEA
Pentru programul complet al manifestărilor dedicate Earth Hour, susţinute de WWF, accesati link-ul http://romania.panda.org/resurse/comunicate_de_presa/?199754%2FDe-Earth-Hour-Ateneul-Romn-d-tonul-stingerii-luminilor-n-Bucureti
Va asteptăm cu drag, să sărbătorim împreună venirea primăverii şi Ora Pământului în România!
Despre Earth Hour ( http://www.earth-hour.ro/ )

Earth Hour este un eveniment global organizat de WWF (World Wide Fund for Nature cunoscut, mai ales, sub numele de World Wildlife Fund) care are loc în ultima sâmbătă a lunii martie a fiecărui an şi care invită toate companiile şi casele să-şi oprească luminile ne-esenţiale şi alte aparate electrice, timp de o oră, pentru a sensibiliza lumea faţă de necesitatea de a lua măsuri privind schimbările climatice. Earth Hour a fost iniţiat de către WWF şi The Sydney Morning Herald în 2007, când 2.2 milioane locuitori din Sydney au participat la eveniment prin oprirea tuturor luminilor ne-enţiale. Urmând exemplul, multe alte oraşe din întreaga lume au adoptat evenimentul în 2008. Earth Hour 2011 va avea loc pe 26 martie 2011, de la 08:30 pm până la 09:30 pm, ora locală a fiecărei ţări.

Despre Corul SOUND

Corul SOUND a luat fiinţă în anul 1994, ca formaţie corală mixtă a Casei de Cultură a Studenţilor din Bucureşti, având în componenţa sa studenţi şi absolvenţi ai diverselor facultăţi bucureştene. Repertoriul este ales pentru a atrage un public cât mai larg şi se structurează pe lucrări din patrimoniul românesc şi internaţional. SOUND-ul a adunat în palmaresul său 14 deplasari în străinatate, însemnând participări la festivaluri, concursuri şi turnee artistice sau umanitare. Concursurile internaţionale i-au adus trei medalii de aur, două de argint, premii întâi şi premii ale publicului sau premiul pentru cel mai bun dirijor. În anul 2009, formaţia a cântat la slujbele de la Catedrala Sf. Petru şi Pantheon cu prilejul unui turneu la Roma-Vatican şi Venetia. Anul următor, Corul SOUND a primit Marele Trofeu la Ohrid Choir Festival 2010 şi premiul pentru cea mai bună interpretare a unei piese macedonene, în cadrul aceluiaşi concurs.

Muzica de azi, cum altceva decât tot corul Sound (deși nimic din repertoriul de mâine, nu de alta, dar ceva suspans n-a stricat nimanui :D):

monoloagele taximetristului, muzica, povestind bucurestiul

Smoke and classics

…-Fumați?
– Nu, dar nu mă deranjează dacă fumați.
-Nuu, eu nu dau la nimeni să fumeze pe gratis. Așa, la fumători, mai dau un fum din fumul meu, că suntem tovarăși de suferință. Dar la nefumători… – păi cum? Să fumeze pe banii mei? Nu, niciodata. Am alternativă pentru țigări – și scoate o pungă de semințe.

Pentru azi, ceva clasic:

having a hell of a good time, muzica, povestind bucurestiul

Stejărel și prietenii lui

7 Comments

Dacă nu știți cine e Stejărel, vă invit să aruncați un ochi pe fotografia de alături. Ei bine, da, el e Stejărel, mascota echipei naționale de rugby.
Pe Stejărel l-am văzut sâmbătă în persoană, din tribuna stadionului de rugby Arcul de Triumf, unde m-am instalat să urmăresc meciul România- Spania. Am aflat recent că treaba asta cu rugby-ul e la mare modă printre bloggeri și mai ales twitteriști. Ei, la mine circumstanțele-s altele, n-a fost peer pressure și nici coolness – de altfel chiar n-am avut habar că e așa mare chestie cul să mergi la rugby până n-am spus câtorva ce am de gând să întreprind – , chiar am vrut să merg să văd care e treaba. Prea se zicea că la sportul ăsta deși violent atmosfera este una foarte pacifistă. Până nu văd, nu cred!
Bon, și am ajuns acolo. În public, mare uimire mare, plin de bătrânei simpatici și șic, femei de toate felurile (și moțate, și băiețoaice, și tanti, avem di tăti), copii de toate vârstele, familiști, nefamiliști și așa mai departe. Tribunele erau pline, peluza cam o treime. Înțeleg că au fost 2000 și ceva de oameni. Ne-am așezat ca la teatru și am ascultat imnurile (ăla autohton fiind interpretat de o copchilă de 9 ani, frumos). Tot pe teren, dar mai ales pe margine, se vântura și Stejărel ăsta de v-am povestit de el. Haios, nu vreau încă să știu ce e vara de capul lui, cu blana aia pe el.
Nu știam mare lucru despre regulile jocului, decât că trebuie să se ajungă cu mingea aia în formă de ghiulea dublă în fundul terenului și că ăla se cheamă eseu. În fine, am învățat din mers ce se înâmplă pe acolo.
Mă jur, n-am auzit o înjurătură, dar s-a strigat, s-au făcut valuri (multe, și da- am participat și eu :D), s-a tropăit (eram mai mult ca la hipodrom, așa). Atmosfera a fost foarte frumoasă, iar de căsăpit i-am căsăpit pe spanioli cu 64-8. Nu vă mai plictisesc cu detalii, poate știți deja cu ce se mănâncă un meci de rugby sau poate nu știți, dar nici nu vă interesează.
Când s-a terminat meciul ne-am ridicat frumos, am coborât din tribună și am ieșit pe poartă. Cam atât.
Ideea e ca dacă aveți chef de ceva spectacole sportive dar vă deranjează mitocănia și violența de pe stadioane, chestia cu rugby-ul e mare chestie. Plus că se întâmplă destul de des să și câștigăm, spre diferență de alt sport minunat și adulat, nu dăm nume, se știe el.

Și niște blues mișto, să începem săptămâna bine.

Film

Rrrrrrango!

2 Comments

Să mergeți să vedeți povestea eroului Rango! E un desen animat altfel decât celelalte desene animale (așa ziceam eu când eram mică) pe care le-ați văzut până acum. E făcut foarte bine, amuzant (chiar am râs), iar vocea lui Rango este Johnny Depp, care de altfel își face treaba foarrrrte bine.

Rango e un șopârloi cu veleități artistice multiple (și gât foaaarte strâmb) care se trezeste brusc în sălbăticie și devine eroul unui mic orășel de animăluțe ciudate și…însetate.

Now we ride!

(după ce vedeți filmul, să-mi ziceți dacă vă prindeți cine e spiritul deșertului)