>Pinguland se transforma incet-incet in Fimo-pinguland.
Masina e pe cale de a fi lacuita. Va fi transformata, apoi, in brosa.
Goodbye, plictiseala. Cel putin pentru o vreme.
>Back to Kindergarden
All posts by Andrada
>Ai planuri pentru duminica?
>Daca nu, uite unul:
>Nina Simone la treaba
>Cum sa faci ce vrei tu dintr-un cantec? Ce inseamna interpretare + personalitate + spectacol + … a bit of piano?
De la Ioana.
>Carti pentru orfani
>Va scriu astazi despre inca ceva frumos. Despre niste persoane care s-au gandit ca mai e un lucru care poate fi facut usor si care poate face o diferenta imensa in viata unor copii. Din titlu va puteti da seama despre ce vorbesc, dar poate e mai bine sa apelez la amicul “copy-paste” si sa va arat direct un fragment din comunicatul scris de autori.
“In crearea acestui proiect am plecat de la ideea ca multe persoane ar face donatii sau s-ar implica intr-un fel sau altul, ajutandu-i pe cei care nu se pot ajuta singuri, in cazul nostru orfanii, daca ar avea incredere ca bunurile oferite ajung la destinatie. Multe persoane isi doresc sa ajute, dar nu mai au incredere in stat, in autoritati, in fundatii sau oranizatii. Sloganul binecunoscut “Ne-am saturat cat ne-au furat” este reprezentativ pentru starea de spirit a acestei societati. Astfel, o garantie “palpabila”, faptul ca oricine poate verifica online in ce casa ajunge cartea donata, a determinat multe persoane sa se implice in acest proiect. Oamenii ajuta daca au avea incredere ca ceea ce ofera – carti, alte obiecte, timp – ajung la destinatie/ respectiv sunt utile sau apreciate.
Pornind de la o simpla idee, aceea de a crea biblioteci pentru orfani si de a le permite accesul la teatru, am creat o intreaga retea de colectare in institutii, am obtinut aprox 50.000 de volume, acces gratuit al copiilor la spectacole si cursuri de canto si actorie sustinute de actori. Toate acestea au fost oferite/ sau sunt realizate, dupa caz, in mod gratuit.
“Teatru si lecturi pentru orfani”, este o campanie particulara, sustinuta de o echipa de 5 persoane care se implica constant, lucrand ca voluntari, fara a avea nici un fel de castig material. Campanie nu are nici o legatura cu vreo fundatie sau organizatie, locala sau internationala.
Scopul ei este acela de a oferi copiilor orfani acces la lecturi si la spectacole de teatru.”
Mi-ar fi mult mai usor sa citez aici intregul comunicat. E foarte bine construit, dar informatia este multa si risc sa va pierd atentia pe parcurs. Lucru pe care nu-l doresc. Ca sa rezum, S-a intamplat o campanie de promovare in teatre, cafenele, bloguri, dar si in presa (Guerilla, 24Fun, Radio Romania Cultural, Jurnalul National, Evenimentul Zilei, Adevarul), care a avut deja drept rezultat doua biblioteci amenajate complet, alcatuite din carti donate (aproximativ 50.000 de volume colectate) precum si asigurarea accesului gratuit a copiilor de la centrul Sf. Spiridon la spectacolele Teatrului Ion Creanga. Inteleg ca urmeaza de asemenea ca actori ai Teatrului Odeon si ai Teatrului de Opereta (implicate si in promovarea proiectului) sa ofere cursuri de canto si actorie in casele de copii.
Evidenta cartilor donate precum si a celor care au ajutat este pe site-ul Carti Pentru Orfani. Pe langa alte informatii pe care poate le-am sarit. 🙂
Loc in care de asemenea puteti intra sa aflati mai multe si sa aflati cum puteti ajuta. Doar daca doriti asta, evident.
Ca nota de incheiere, mai departe de indemnul de a face lucruri sau nu, vreau sa subliniez lucrul care ma doare cel mai tare. Refuzul cuiva de a ajuta sau de a se implica in ceva din simpla convingere FERMA ca undeva e o inselatorie, ca undeva cineva isi mai face o vila. Nu costa prea mult timp sa verifici (mai ales daca esti genul de persoana care “se prinde” repede). Sa intrebi, sa dai un telefon… Sa vezi despre ce e vorba. Nu vorbesc in mod particular despre acest proiect, ci de toate. Vorbesc de tine – tu ala care citesti chestia asta si inclini capul si te strambi putin, imaginandu-ti ca scriu aceste randuri ca sa par (si nu sa fiu) un om mai bun. Sau mai destept. Sau mai… Sau mai… Partial ai dreptate. Pentru ca nu fac cat as putea sa fac, si vorbesc de multe ori mult mai mult decat ar trebui (si din pacate de multe ori vorbesc singura) in timpul pe care l-as putea ocupa cu altceva.
Dar pana la urma e simplu. Vrei, faci. Nu vrei, nu faci.
Sa aveti un rest de februarie mirobolant si cat mai putin inghetat!
>Girl power
>
Ieri dimineata eram in taxi. La radio se dezbatea problema jafurilor din ultima vreme, iar oamenii-si dadeau cu parerea. Cand eram cam pe la podu’ Ciurel, intra un nea’ Caisa on-air, plin de opinii, de curgeau pe strada de pe el, si zice printre altele – “dom’le, paznicii de la banci sunt mai mult fete. Ce sa stie ele, saracele, ca probabil confunda mereu arma cu mobilul si rujul din poseta.”. La faza asta, in mod evident, taximetristul meu incepe sa behaie tinandu-se cu mainile de burta (vizibila): “haha, ce bine a zis-o pe asta cu rujul, haha, haha”. Mie-mi venea sa-i ard o poseta pe dupa ceafa (mai ales ca numa’ poseta nu era my supersized bag). Sa simta mobilul si rujul in priza directa. Dar m-am abtinut. Am privit mimozetic pe geam si m-am facut ca n-aud.
Acum tineti minte ce tocmai v-am spus, si sa trecem la partea a doua a povestirii.
La Observatorul de noapte, de pe Antena 1, in seara asta imi atrag atentia 2 stiri.
1) Agenta Cristina. Aceasta fatuca de la politia din nu mai stiu ce orasel patrula intr-o dimineata cand a vazut un individ alergand. A inceput sa-l alerge somandu-l, in fine, prin statie se anunta in acelasi timp un jaf la un local d-asta cu jocuri mecanice, asa ca mini-politista (ca inteleg ca e micuta de inaltime) a sarit pe asta, l-a pus jos, i-a pus catusele si gata, hai cu el la sectie. Evident, era faptasul care-i parfumase cu paralizant pe toti aia de la jocuri si fugise cu banii. Asadar se poate si ca-n filme.
2) Episodul doi (care exista si in varianta video, filmat de o camera de securitate – not yet on youtube). In alt orasel doi indivizi se hotarasc sa sparga un bar, undeva la 5 dimineata. Iau o ranga, gauresc bine un geam si intra. Coboara niste scari si ajung in incaperea propriu-zisa, de unde BANZAAAAI – sare o chelnerita de dupa o canapea. Primul individ FUGE, iar al doilea (ala echipat cu ranga) ridica ranga sa…dea. Numa’ ca undeva in sangele lui “de borfas” probabil simte instinctiv o retinere primordiala din a da intr-o femeie (adicatelea era un talhar educat, sau doar…socat). Femeie care – ta-da!- ii smulge ranga din mana, si incepe sa-i care pe spinare.
Acum tineti minte ce tocmai v-am spus, si sa trecem la partea a doua a povestirii.
La Observatorul de noapte, de pe Antena 1, in seara asta imi atrag atentia 2 stiri.
1) Agenta Cristina. Aceasta fatuca de la politia din nu mai stiu ce orasel patrula intr-o dimineata cand a vazut un individ alergand. A inceput sa-l alerge somandu-l, in fine, prin statie se anunta in acelasi timp un jaf la un local d-asta cu jocuri mecanice, asa ca mini-politista (ca inteleg ca e micuta de inaltime) a sarit pe asta, l-a pus jos, i-a pus catusele si gata, hai cu el la sectie. Evident, era faptasul care-i parfumase cu paralizant pe toti aia de la jocuri si fugise cu banii. Asadar se poate si ca-n filme.
2) Episodul doi (care exista si in varianta video, filmat de o camera de securitate – not yet on youtube). In alt orasel doi indivizi se hotarasc sa sparga un bar, undeva la 5 dimineata. Iau o ranga, gauresc bine un geam si intra. Coboara niste scari si ajung in incaperea propriu-zisa, de unde BANZAAAAI – sare o chelnerita de dupa o canapea. Primul individ FUGE, iar al doilea (ala echipat cu ranga) ridica ranga sa…dea. Numa’ ca undeva in sangele lui “de borfas” probabil simte instinctiv o retinere primordiala din a da intr-o femeie (adicatelea era un talhar educat, sau doar…socat). Femeie care – ta-da!- ii smulge ranga din mana, si incepe sa-i care pe spinare.
Sa recapitulam – DOI barbati aveau o ranga. Unul fuge, celalalt ia bataie. Cu aceeasi ranga. De la o gagica.
In inregistrarea camerei de securitate vedem pe rand pe primul fugind speriat prin spartura, si apoi pe al doilea care intra in cadru in plin proces de casapire. Reuseste si el sa fuga, in cele din urma, cu cocoasa ranguita bine de tot.
In prezent sunt cautati de politie. Probabil o sa-i captureze mini-Cristina aia.
Si acum sa revenim la ce vorbeam la inceput. Ruj, mobil, ranga, catuse… Tot p-acolo…
In prezent sunt cautati de politie. Probabil o sa-i captureze mini-Cristina aia.
Si acum sa revenim la ce vorbeam la inceput. Ruj, mobil, ranga, catuse… Tot p-acolo…
Later edit: filmuletul cu barmanita, barbatii si ranga, pe Ziua
>In voturi sa ne infruntam sau…in link-uri sa ne ciocnim?
>Ca sa jubileze si mai tare Lucian (pe care de fapt nu-l cunosc), iata acum link-uri peste link-uri. Pe unde am postat eu pe Povestind Bucurestiul – se pare ca am avut foarte multe lucruri de spus de-a lungul timpului despre orasul asta adoptiv. Cum site-ul nu are o optiune de selectare a textelor in functie de autor, nu-mi ramane decat sa cersesc voturi aratandu-va si unde sa le aruncati, mai exact. Stiu, sunt multe. 17, mai exact. Si s-ar putea sa fie mai multe, ca s-a prelungit termenul. Ce sa fac daca sunt prolifica?!
In orice caz, procedati cum doriti, dar nu ma faceti sa va spammuiesc pe messenger, ca nu vreti asta. Si sufar rau de lipsa de voturi. Cantitativ, nu calitativ…Asadar, repet “votati-ma, ma. Da?!”.
Here it goes, in ordinea inversa aparitiei lor pe site (adica de la ultimul la primul):
One night stand
Marea alienare urbana
Seara cu SUV, accidente si catei rataciti
Monoloagele taximetristului de Bucuresti – episodul II
O dimineata perfecta in Bucuresti
Amor in tramvaiul 41
Efectul Axe
Monoloagele taximetristului de Bucuresti – episodul IV
Monoloagele taximetristului de Bucuresti – episodul III
Oaza
Regele
Monoloagele taximetristului de Bucuresti – episodul I
Martie in Militari
Sa marsaluim impreuna!
Daca bancile ar spune povesti
Cele doua regine
Buna dimineata, Bucuresti, iti zambesc amabil!
Multumesc, buna seara, sarumana, sa traiti, noapte buna, dupa caz.
>…but they can dance!!
>From B. :))
HEV FAN. I HED.
>Natalie Portman – hip-hopper ?
>In legatura cu Natalie Portman am sentimente contradictorii. Loved her in “Closer”, nu m-a convins deloc in “Fantomele lui Goya”, singurul personaj care mi-a ramas in minte din “My Blueberry Nights”, loved her again in fragmentul din “Paris, je t’aime”. Balanta inclina catre pozitiv, insa problema pe care o am cu ea este ca mi se pare ca se joaca pe sine, chiar daca in situatii extrem de diferite intre ele. Non-versatilitate, asadar.
Daaaar, ce ziceti de chestia asta? Hm? I just LOVE people with a good sense of humour. Via Pecta.
>Clocesc. Si atat.
>Clocesc de cateva zile un subiect bun de aruncat aici. Nu prea-mi iese. Ma uit la psycho 2 pe antena 1, asta dupa ce am vazut “Papusile rusesti” pe tvr1 (ceea ce ma face sa vreau sa vad si “l’Auberge espagnole”).
Am reusit sa dau gata o cutie de Toffifee azi (luata de fapt pentru a-i astepta pe ai mei cum se cuvine 🙂 ). Am dat si pe la mall facandu-mi datoria de duminica, sa vad un film caldut cu Tom Cruise. Am reusit sa ma mai minunez putin de fauna si flora mall-esciana, niciodata nu e suficient, fenomenul ma surprinde de fiecare data.
Am dormit, in sfarsit am dormit in weekend-ul asta. Mult, mult de tot. Si bine.
Am incetat sa folosesc locul asta drept arma (cred). Cel putin pentru moment. Imi vine cateodata sa deschid fereastra si s-o folosesc din nou pentru a spune tot ce nu-mi vine sa spun si pentru a trage de ureche pe toti cei pe care nu-mi vine sa-i trag de ureche. Apoi imi amintesc de momentul in care am incetat sa fac chestia asta si zambesc. Asa ca nu… nu revin la obiceiurile proaste. Am folosit perioada asta drept prilej de a ma imprieteni mai mult cu mine si uite ca e bine. Si vreau sa ramana asa.
Gata, lume, ma arunc sa citesc ceva. Revin cu detalii picante si subiecte mai interesante de atat (sper).
>Go, Silver!!
>
In urma peregrinarilor pe site-uri de bijuterii (doar ma stiti mica si obsedata), am dat si peste un loc cu bijuterii de argint. Nu sunt doar bijuterii de argint acolo, sunt si margele si alte lucruri dragute, dar ceea ce mi-a atras atentia a fost argintaraia. Cum le am cu campaniile sociale de genul “cumparati-mi cadouri ca imi place”, sugerez pisica. Sunt alergica la pisici, dar la astea de argint rezist.
Am descoperit ca au niste chestii pe care le-am primit cadou vara trecuta de la mama – adica treaba cu aricii. Eu am inel, pandantiv si cercei.
Pe site mai sunt si sfaturi de intretinere a argintului, recomandari pe zodii (pentru astia care le aveti cu astrologia si nu credeti in mizeria cu a 13-a zodie). In fine, ca idee site-ul e destul de bine organizat pe materiale “de constructie”, ocazii, date de nastere etc.
Zic sa aruncati un ochi daca faceti parte din “conjuratia argintului”, ca mine.
(Mi-am adus aminte o chestie, cu ocazia asta – discutam cu un individ mai demult si ma plangeam ca am pierdut o bratara. Zice – era de aur? Eu – nu, de argint…Nu port aur. El – de ce?? Eu – …nu imi place!. El – pauza (stupefactie vizibila). ).