Category Archives: rasu’-plansu’

>Revenind la domnisoara de ieri si la dilema lui Despot

>Aflu ca o cheama Alexandra Avram si e/a fost modela + animatoare intr-un club de noapte + plimbareata pe la marea jena publica numita “Nora pentru ma-ta”. Si e amanta patronului postului tv la care “presteaza”. Adica iubitul Ioanei Basescu. Adica Giovanni Francesco Adica eu, aparatoarea ferventa a concluziilor trase cu cap, dupa o intreaga discutie pe messenger despre cat de… usuratica este sau nu femeia din film (eu sustinand ca pana una-alta din film se vede clar doar ca-i proasta) trebuie sa recunosc ca duduia are si alte calitati.

Adica eu, acest Can-Can al blogocubului care este, ii zic lui Adi Despot – D-AIA A ANGAJAT-O, MAH! IN P..A MEA. SI D-AIA NICI N-O S-O DEA AFARA.

NTZ.

hehe.

>Invitatiunea

>
Asta vara, in Portugalia, am cunoscut-o pe Lola. Si de atunci am niste margele frumoase – Vegetal Obsession, pe care imi tot propun sa le arat si tot nu mai apuc.

Sotul Lolei este in Bucuresti din septembrie, si de atunci imi propun sa ma vad cu el la o cafea si nu apuc. Din seria “me being porc si neglijand oamenii”. Din aceeasi serie, madam mi-a adus alte margele. In octombrie. Tot din Portugalia. Eu si madam nu am apucat sa ne intalnim de atunci, ca sa facem trocul.

Ce om rau sunt.

Oricum, vineri la 8 ne vedem acolo. Negresit.

Uite si margelele mele. Si pe autoare 🙂 :

>Seara maghiara la XOCAFE

>In seara asta am fost cu colegul Aaron si cu Lili la un film din cadrul Saptamanii Filmului Maghiar (la initiativa lui Aaron, evident). [paranteza – mesaj special – te iau si pe tine la film cand te intorci, Rest Assured :)] . Ziceam de film – “Aventurierii”. Road-trip, un pic de Kusturitza, suficiente faze FOARTE AMUZANTE (ok, am ras sanatos). Putin tras de par. Per ansamblu bine 🙂 Proiectia a avut loc la sala Tinerimii Romane (vizavi de teatrul Bulandra, sala Izvor).

Coborand, dupa film, am gresit scara si am nimerit aici. La prima vedere ok, nice atmosphere. Am fost intrebati de rezervare, nu aveam, dar pana la urma s-a gasit o masa si pentru noi. A venit menu-ul – preturi foarte mari. Dar in fine, suntem bogati, da? Spiritual, dar asta e neimportant. Am comandat si am inceput analiza. Fotolii confortabile (recunosc). Atmosfera relaxata. “Cigar room” – din seria “ma lesi?” La o privire mai atenta, era usor de sesizat mocheta banala (ca sa nu zic ieftina)… tavanul – la fel de banal – pe modelul tavan-fals-cu-spoturi-de-care-are-toata-lumea-in-apartamentele-urate. Incep sa citesc pliantul de pe masa. Bai, incepea asa – si nu exagerez “aparuta din neant si concretizata in…” si continua cu “sinestezie”, design-ul “ca prin ochii unui pictor pasionant”. Pasionant?! Pictorul?! Pasional, poate 🙂 Cel mult pasionat. 😛 in fine. “Angajatii nostri nonconformisti te vor purta in zone ale simtului gustativ nebanuite” (citat aproximativ). HA?!

Am ajuns acasa, am intrat pe site. Ma uit prin “galerie” si printre altele dau peste o insiruire a clientelei: Au tinut sã fie prezente o multime de vedete – Nicu Covaci si câtiva dintre membrii trupei Phoenix, Silvia Dumitrescu, actorul Radu Gheorghe, Adriana Bahmuteanu, creatoarea Adina Buzatu, Ozana Barabancea, o prezentã obisnuitã a localului pe scena cãruia sustine recitaluri alãturi de band-ul sãu, Deea si Dinu Maxer, hair-stylistul Marian Cotoi, Lost Angel (Daniel Serdaru), compozitorii Jolt si Andrei Kerestely si Nicolae Caragia, Octavian Ursulescu, Oana si Viorel Lis, Carmen Plesea, Eugen Mihãescu si vedetele TV Gianina Corondan (TVR) si Florentina Opris (Prima TV) . Cu tot respectul pentru Gianina Corondan, Nicu Covaci, Radu Gheorghe etc… WTF?! Parca e un meeting report. Inteleg ca e important sa aduci figuri cunoscute in barul tau “select” ca sa atragi alti clienti, daaar… Bai. 🙂 Cand vor intelege oamenii astia din tara asta care isi deschid carciumi ca adevaratul lux presupune o anumita discretie? In afara de faptul ca sunt in lista asta cateva nume care numai “fine” nu sunt… trecem peste asta, presupunand ca e o chestiune de gust. Dar nu e suficient sa pui niste cuvinte pompoase intr-o prezentare si sa enumeri niste nume cunoscute pe site – conform “mi-au murit laudatorii”. Nu e. Rafinamentul vine din tinuta, nu din funda de la gat.

Am plecat inainte de concert, pentru ca voiam doar sa beau un cappuccino – pe care l-am baut. Am sa revin din curiozitate la un concert, sa vad cum suna. Mi-e ciuda doar ca lucrurile bune trebuie neaparat infasate in rahat si abia apoi prezentate publicului. Si ca sa indulcesc imaginea, angajatii au fost amabili, servirea a fost ireprosabila si cappuccino DELICIOS. Probabil ca si concertul a fost ok.

Revin cu impresii.

LATER EDIT:

Am gasit prezentarea de pe flyer:

Venind din neant, tinzand catre perfectiune, XO PIANO CAFE ofera un alt sens cuvantului “exclusivism”. Exclusivismul este prezent in tot conceptul acestui jazz caffe, incepand cu designul sau privit prin ochii unui pictor pasionant, savoarea cafelei etiopiene ce iti mangaie delicat simturile, bauturile fine dar si indraznete ce te imbie parca sa iti deschizi mintea spre renumitul motto “In vino veritas”, cognacurile vechi de peste 40 de ani ce au mirosul unei ciocolate belgiene combinate cu un trabuc deosebit, desavarsesc sensul cuvantului “exclusivist”, intr-o sinergie perfecta cu acordurile maiastre ale unui pian ce spune o poveste.Probabil ca intotdeauna iubitorii de frumos si-au dorit sa isi delecteze privirea si sufletul la o piesa de teatru in compania unui cocktail deosebit. Acesta este locul in care se pot contopi cu aceasta idee privind prin prisma faptului ca staff-ul barului este unul nonconformist ce va poate conduce simturile gustative si olfactive pe cai nebanuite ale bauturilor.

Deci? Say whaa’? 🙂

Daca angajati copywriter, ma bag. Pe bani, fireste.

>Ironic

>
Am fost azi la o piesa de teatru. Netotul – la Lucky 13 (ca nota de subsol, nu lasati niciun bacsis chelneritei, merita batuta). Impropriu spus piesa de teatru, a fost un moment … un monolog. O sinteza a unei piese de teatru. Not so impressive, desi actorul (Marius Damian) a fost foarte bun. In anumite puncte textul m-a atins. M-am simtit vizata. Probabil ca se aplica multora…

Tema – credinta. In general. Prostia, sau aparenta ei, si pretul inteligentei… Mai multe variatiuni pe aceeasi tema. Credem in cel/cei de aproape, sau cercetam? Pasajul meu preferat – nu exista minciuni; ce inventeaza cineva cu siguranta i se intampla altcuiva.

Bancul de final (varianta adaptata) – Bula zgarcit. Hagi-Tudose style. Strange ban langa ban, pune deoparte toata viata, si pe undeva pe la 30-35 de ani i se acreste si zice – hai ba, sa mai si traiesc. Isi ia un costum scump, se duce de isi face freza si manichiura si se gandeste sa plece si undeva. De exemplu in … Bahamas. Isi ia bilet de avion si pleaca. Si in avion, asa cum statea el si se uita pe geam, da un traznet si loveste avionul. Si avionul pica, si pica, si pica… Si Bula, revoltat, sparge geamul avionului dintr-o miscare si urla inspre cer:

-De ceee? De ceeee? De ceeee, Doamne?!

Si de sus, dintr-un nor, iese Dumnezeu, se uita la el si ii spune:

-Bula, sa fiu sincer… pe tine te-am confundat…

Noapte buna.

>Hai, ca a fost buna

>Am primit astazi un e-mail, de la o domnisoara suparata.

salut.o sa te intreb ceva despre xxxx cu care vorbesti,adica xxxxxx.tu stii ca xxxx cu care vorbesti are iubita de patru ani? ti-a zis asta?. multumesc ca ai citit mailul.


N-o sa dau aici nume, ca n-are rost. A fost amuzant. Sa va explic – xxxx cu care vorbesc eu este un pusti cu vreo 4-5 ani mai mic decat mine, care sta in Cluj. Prin iunie mi-a lasat un comentariu in care ma ruga frumos sa ii trimit pe mail o fotografie cu un poster Kafka, din Praga. I-am trimis-o, am mai schimbat cateva vorbe si apoi am vorbit putin pe messenger.
Mi-a povestit despre prietena lui, printre altele.
Anyways, partea amuzanta e alta. Ca imi dau seama cum e sa ai doar a side of the story. Si de cate ori mi-am facut eu filme prinzand din zbor franturi de informatie…
Chiar a fost amuzant pentru mine. E-mailul.

Later edit: apparently, nu era prietena, ci un prieten comun, care le vrea binele. Touching… NOT. :)) Mi se pare chiar si mai stupid… 😀

>And yes, I do love myself

>Open on petrecere. De la client. Lume mai mult sau mai putin cunoscuta. Eu – incercand sa-mi asasinez ura in diverse pahare. Detalii fine, chestie de D.O.P. In fine. Fade-in.

La toaleta – oglinda. Stop-cadru. Close-up. Moment in care imi dau seama ca de fapt ma plac foarte tare.

Time-lapse.

La iesirea din toaleta – doua domnisoare de plastic. Intrau. Una spune – “Fa, te-ai trezit, sau nu?”. Cealalta – “In p..a mea, ca m-am trezit”. Radeau. Am iesit repede.

Super: “O, da, ma iubesc!”

Packshot.

Fade out.

>Cafea, cafea, cafea

>
Am o relatie de lunga durata cu filtrul meu de cafea. Dupa atatia ani (respectiv vreo…7) inca mai face o cafea ok. Din cand in cand mai am aventuri, one-morning-stand-uri cu cafele la ibric. Dar tot la filtru ma intorc…

Zilele astea ma gandeam sa-i dau papucii. Sa ma bag pe un espressor. E mai fitos, cere mai multa atentie, da’ m-am plictisit de filtru. As baga o viata dubla, ca asa se poarta, dar n-am suficient spatiu in bucatarie pentru amandoua.
Bine, as putea sa-l pun pe unu’ pe balcon si pe unu’ in bucatarie. Sa nu se intalneasca, evident. Sa fie ca si cum ar trai in tari straine. Da’ daca aude filtru’ meu de espressor cand fierbe apa, si se oftica si explodeaza? El merge bine, saracu’… adica macar sa se bucure altcineva de el. Sau daca aude espressorul cum face filtrul cand ramane fara apa si se supara si asta si nu mai merge? Ar fi totusi o investitie, ma gandesc ca nu merita sa dau banii ca sa vad cum se strica. N-am timp de umblat dupa garantii, d-astea… Sunt o persoana ocupata. 
Pana una alta am filtru si nu stiu cum e cu espressoarele, asa ca ma gandeam sa gasesc ceva de tranzitie. Am aruncat un ochi si pe un site, ca si asa trebuia sa scriu articolul asta pentru concursul PC News si am gasit ceva este de fapt un filtru, dar se numeste espressor DeLonghi.   O cioara vopsita, dar care s-ar putea sa fie mai buna decat vrabia mea batrana. Aruncand un ochi la DeLonghi astia in ograda, vad ca baga chestii pentru cafele la greu. Ceea ce inseamna ca poate se si pricep ei, asa, de fel… Observ pe zi ce trece ca incep sa seman din ce in ce mai tare cu tata. El era cu cate un producator pentru fiecare chestie. De exemplu, pentru el Samsung nu inseamna decat baterii. 
Ce nu inteleg eu este de ce spun oamenii astia “expresoare” cand e “espresso” si nu “expresso”… of… se intampla drama si pe taramul cafelei. 

Filtru de cafea Delonghi “Flavor Savor” ICM80 cu o capacitate 12 cesti si sistem antipicurare garanteaza sa va faca diminetile speciale de fiecare data..Asa spun baietii pe site. Fratioare, pai daca e asa ma bag. Ca la ce dimineti de cosmar am eu in ultima vreme… Garanteaza, ziceti? Bon.