Azi, pe când dereticam prin casă (că prin casuța virtuală de vară am dereticat deja ) mi s-au rupt papucii. Practic, cum ar veni, am făcut curat de mi-am rupt papucii. Și nu orice papuci! Ci șlapii cumpărați din Portugalia, acum 4 ani! Șlapii mei verzi și moi, cu care am împărțit atâtea momente dragi și mai ales însorite… I-am aruncat la coș cu o lacrimă în colțul ochiului, când mi-am amintit subit ce am citit pe blogul Blogatului nu mai departe de ieri – ceva despre un concurs organizat de ZorileStore.ro în care se dau papuci.
Cum fidelitatea față de papuci este una cunoscuta ca fiind a fi precară, sunt pe cale de nu mai suferi după șlapii mei verzi luați din Portugalia odată ce-i primesc pe aceștia. I-am ales tot verzi, tocmai ca să-mi aducă aminte de regretații portughezi (și ca să fie în tema cu blogul, nu?).
Îi aștept, îi bag în walk test și vă povestesc și vouă de ei, poate vi s-au rupt și vouă papucii preferați și vreți alții.
Dragii babei, s-a terminat cu fericirea, m-am băgat în juriu la BlogJuan. De fapt nu m-am băgat eu chiar singură, dar am acceptat să intru, ceea ce e aproape același lucru.
Și aici vine taskul – 28 de candidați s-au înscris, 10 au rămas în concurs. Cinci care se cred amuzanți și vor la Amsterdam și cinci care se cred romantici și visează la Paris.
Recunosc cu mâna pe inimă că am dat din start mai multe șanse celor amuzanți, pentru că așa sunt eu – îmi plac oamenii cu un simț al umorului sănătos. Cu toate astea, am vrut să elimin orice urmă de prejudecată și am decis să citesc mai întâi romanticii. Mi-am jurat că dacă vreunul mă face să fug la baia firmei cu lacrimile-n barbă, îi dau verde pentru Paris. Asta pentru că, în ciuda aparenței mele conform căreia sunt o tipă care preferă bărbații amuzanți, am o doză de romantism bine bine îndesată în ghiozdan, pe care o scot doar la nevoie și o reneg tot la nevoie.
Bun.
Am citit romanticii.
Din păcate, niciunul nu m-a convins până la capăt. Cel mai mult s-a apropiat de sufletul meu mic, rău și negru Alex Dima, care mi-a părut a avea o abordare puțin altfel, a reușit un pic să iasă din clișeele cu trandafiri roșii și prăjituri la cofetărie (cred că asta și-a și propus). Pentru că eu cred că romantismul înseamnă să surprinzi și să creezi emoții într-un fel nou, neașteptat, frumos.
Acestea fiind notate, am trecut la amuzanți.
M-am lovit mai întâi și mai întâi de povestea cu porcul. La naiba, a fost amuzantă. Aproape că nu mai dădeam șanse altcuiva, uitasem și romantism și tot, înfiptă fiind în realitatea lăptoasă a vieții. Cu toate astea, ca un membru onorabil al juriului, am ținut să citesc și restul participărilor. Nu credeam, sincer, să mă amuze altcineva mai mult, când, din întuneric și ceață, a apărut Sîrb. Ovi Sîrb.
Să vă povestesc acum despre întâlnirea cu Sîrb cel bănățean (cred că am mai aterizat de câteva ori pe blogul lui, dar nu-s o cititoare fidelă sau măcar pe jumătate fidela. Altfel spus, parcă știam de el, parcă nu). La început am strâmbat din nas, pentru că nu are un articol înscris în concurs, ci o sumedenie de linkuri către chestii de pe blogul lui, mai vechi sau mai noi, ceea ce înseamnă muncă, nene. Clickuri, citit, gândit, bleah…Lenea îmi zicea grohăind – fugi, fugi cât poți, porcul e suficient de amuzant. Cu mâna tremurândă pe mouse, am reușit totuși să accesez unul dintre linkuri, la întâmplare. Nici nu mai știu care dintre ele, că dupa aia le-am citit pe toate.
Domnilor și doamnelor, onorată instanță, zarurile au fost aruncate, votul meu merge indubitabil către Ovidiu Sîrb . De ce? Pentru că umorul dumnealui este pe gustul meu, deși susține că Bucureștiul nu e ceașca lui de ceai, iar eu sunt în București ca peștele în apă. Pentru că mi se întâmplă foarte rar să îmi vină să citesc un blog cap-coadă după ce citesc doar câteva articole. Pentru că mi se pare genul de blogger al cărui stil și simț al umorului e recognoscibil. Pentru că a reușit să surclaseze povestea porcului din simplul motiv că întâmplările lui îmi par mai credibile, mai naturale, mai calde, în același timp la fel de amuzante. Și nu în ultimul rând pentru că nu mă deranjează nici cât negru sub unghie că e luat, eu sunt chiar mai luată decât el. Ha! Pentru că nu e politically corect, dar nu mi se pare că sare calul nejustificat.
Deci, dragă Ovidiu, sper să câștigi excursia la Amsterdam, ai sprijinul meu!
Eh, iaca, dacă nu știați, aflați acum. După atâtea nopți de muzee, galerii, filme românești și scurt metraje, avem pe 1-2 octombrie și Noaptea Bibliotecilor, eveniment național organizat de Asociatia Excedo în parteneriat cu ANBPR și Asociatia Marketer Club! Păi să vă mai plângeți voi acum că nu aveți timp să dați pe la bibliotecă! 😛
Și pentru că niciodată nu avem destule cărți, eu vă dau acum premiu patru exemplare din colecția Sherlock Holmes, de la editura Adevărul. Da, facem concurs cu dublă miză nobilă – voi aflați de un eveniment mișto și tot voi primiți niște cărți.
Le vreți? Ce e de făcut? Păi nu mare lucru – dați like pe pagina Nopții Bibliotecilor și pe cea a lui Adevărul, lăsați-mi un comentariu în care să-mi recomandați cartea voastră preferată din toate timpurile și negociem, ne gândim, discutăm pe teme de Sherlock.
De câștigați, vă puteți ridica premiile direct de la bibliotecă în seara evenimentului, sau el se poate trimite și prin poștă în caz de necesitate geografică.
Vă aștept cu paginile deschise să-mi ziceți ce să mai citesc.
Și vă dau și melodie frumoasă, să intrați mai bine în mood de lectură:
Uah, ce generoasă sunt, aproape că nu-mi vine sa cred!
Ca ma chinuiesc de ani de zile sa-mi iau carnet asta nu e nicio surpriza pentru nimeni. Ca am picat o singura data examenul desi am facut 3 scoli pana acum, nici asta nu e o surpriza. Explicatia se numeste lene, delasare, comoditate. I se mai zice si Pinguinita pe aici pe la mine prin cartier.
Acum – sa va explic eu cum e cu Toyota ar fi cam dificil. Pentru ca n-am carnet. Insa ce pot sa zic sigur e ca n-am auzit pe nimeni cu Toyota care sa se planga de ea. E ca un labrador. Pur si simplu nu te plangi.In plus, mi se pare asa… cum sa spun eu… simpatica?
“Ce masina ai?”
“O Toyota mica, am luat-o second”.
“Ah, ce dragut!”.
De ce?
Nu stiu. Dar e o masina simpatica. Si trebuie sa fie si buna din moment ce e asa simpatica. Doar nu ti se pare simpatic ceva prost. Nu cred, nu mi s-a intamplat niciodata sa agreez ceva prost.
E, vedeti, Evrika! De aia e Toyota liderul mondial al pietei auto (asa mi s-a spus). E simpatica, domnule!
Ca ma chinuiesc de ani de zile sa-mi iau carnet asta nu e nicio surpriza pentru nimeni. Ca am picat o singura data examenul desi am facut 3 scoli pana acum, nici asta nu e o surpriza. Explicatia se numeste lene, delasare, comoditate. I se mai zice si Pinguinita pe aici pe la mine prin cartier.