Se întâmplă ceva foarte greu de trecut cu vederea – exista în momentul ăsta, în același timp, o mulțime de subiecte polarizante – Roșia Montană, maidanezii, monarhia, românii deștepți sunt doar patru dintre ele (poate cele mai celebre). Abia îți tragi sufletul după o ceartă cu colegul de muncă legată de subiectul cu patrupedele că dai în alta, legată de cianuri. De unde pot să trag concluzia că românii nu știu cât e de deștepți, dar sigur e tari în cap când vine vorba de contradictoriu.
Eu vă propun să ne avem ca frații pentru o seară întreagă, de 1 Decembrie. La Atelierul de producție, pe la 10 trecute fix, la un concert Subcarpați cu Sound. Corul Sound.
Aveți aici și poză, pentru cine preferă cărțile cu ilustrații.
Vineri am clacat. Fizic. Am încercat în ultima vreme să le fac pe toate în același timp și mi-a cam ieșit, dar a și costat ceva.
Așa că vineri am uitat telefonul acasă. A doua oară într-o singură săptămână, ceea ce e oricum numai de bine nu. După care a clacat computerul. E un d-ăla cu măr pe el, teoretic n-ar fi trebuit să crape așa ușor. Totuși… Am reușit să-l pornesc doar în safe mode, o jumătate de oră mai târziu, fără sunet, fără vizualizare imagini, practic cuțu șchiop.
Și după toate astea, pe seară m-a luat un rău d-ăla… de abia mai stăteam în picioare.
Și a trebuit să merg și la repetiție, la Sound. Unde am constatat cu rușine că încă sunt pe lângă la anumite părți, în condițiile în care vineri plec cu ei în Elveția și teoretic intru în formula de concert :(.
Așa că în weekend am tot murmurat note și cuvinte, doar doar îmi intră în cap cu fast forward. Și m-am uitat la tot sezonul din Camelot (unicul, se pare că nu se mai filmează mai departe). Care – Camelot – e muuuult sub alte producții de gen (a se citi Urzeala tronurilor), are găuri mari în scenariu, burți, un Arthur cam efeminat și o Guinevere cam enervantă, cu toate astea am stat cu ochiul țintă din cauză de Merlin și Morgan.
Ah, da, și am făcut un colț întreg + conturul dintr-un puzzle nou de 1000 de piese.
Și am făcut și o prăjitură inteligentă. Știați că există așa ceva? Prăjitură inteligentă? Cunoscută și sub numele de prăjitură deșteaptă? De o pui în tavă și își alege singură blaturile și crema? Mmm. Și tot la noi în casă s-a întreprins și un kaiser bio. Bun, nu e tocmai bio, dar e homemade și e foaaaaarte bun – asta pentru iubitorii de mezeluri care se panichează când citesc etichetele prin magazine. Dacă vreți vă povestesc altădată despre asta. Întreb și eu (că nu l-am făcut eu, doar am inhalat vaporii de vin în care se fierbea pieptul de porc, cât amestecam la aluatul pentru prăjitura aia deșteaptă de v-o lăudam adineauri) și vă spun ce și cum în detaliu.
Așadar, deși nu pare, m-am odihnit. Și acum trebe s-o iau de la capăt.
Altfel spus, cu toata vitejia, începe ușor să mă ia o mică panică legată de deplasarea de care tocmai ziceam, dar mă țin tare, bag un yodle în baie și îmi revin.
Săptămână fără evenimente neplăcute vă doresc!
Și să ne auzim cu bine. Mai ales voi pe mine. :S 😀
P.S.: Computerul s-a resuscitat singur. Poate merge și cu mine la fel.
De noaptea muzeelor eu m-am distrat de minune. A început pe la ora 18.00 cu probe tehnice pentru streamingul live al concertului. Streaming care nu prea a mers cum trebuie, dar… deh, din greșeli se învață.
La 19 a început concertul. Cum era de așteptat (din păcate), sala s-a acoperit pe ici-colo, însă în cea mai mare parte cu părinți și prieteni apropiați. Ca într-o reuniune de familie, ca să zic așa.
De ce? Păi… de noaptea muzeelor? De lene? Cam d-asta…
Din cei x de care am tras au venit doi (mulțumesc). Buni și ăia. Mai ales că le-a plăcut foarte tare, sper că vor spune și altora că nu doare, nu pleci cu dureri de cap etc.
Concertul a fost excelent, am avut emoții de acolo, de la balcon, chiar dacă nu eram pe scenă :).
Distracția a continuat la Restaurantul Thalia, unde o masă lungă cât o zi de post și o atmosferă care ar fi putut fi statică s-a transformat în dans pe la bucătărie și al doilea concert live al serii.
A fost tare frumos și o să tot scriu aici, poate o să reușesc să și conving pe cineva că e mai bine să testezi ceva înainte de a spune că nu-ți place. Mai ales când e cu intrare liberă.
În rest… n-am prea avut ce să scriu zilele trecute. Repetiții, o seară în centrul vechi, minunându-mă iar câte valuri de oameni pot trece pe acolo.
Ieri una din viitoarele soacre m-a târât prin toate magazinele posibile, motiv pentru care imediat după am căzut ca un bolovan, fără inspirație sau energie.
Se anunță zile din ce în ce mai pline, dar nu disperați! :)) Vă țin la curent cu ce mai mișcă interesant.
(foto e de la repetiții, înainte de costumare 🙂 ).
