Category Archives: funny shit

Mai Tai

Ca să înțelegeți pe de-antregul hilarul situației, trebuie să încep cu o paranteză. După concertul Ac/Dc din 2010 (vai ce trece vremea), cu câteva beri la activ și burțile umflate din cauza cozilor la toaletă, am făcut o oprire și în Niște domni și fiii. O șurubelniță mai târziu o și porneam spre casă, gata-gata să dăm în bulimia petrecărețului cunoscută și sub numele de shaorma. Dar bine că am rezistat tentației, nu de alta, dar acasă ne aștepta o capcană colesterolico-calorico-ceva de numa. Ținută bine la congelator, era chiar ea, bucata de slănină. Obosiți după concert, înfometați și grăbiți să dormim mai repede, am început să cărăm în noi cu gesturi robotice bucațelele de slănină acompaniate de ceapă, ceapă verde și usturoi. Tot verde. Știu, nu a fost o idee bună. Aș fi vrut, totuși, să aflu asta înainte, ca să evit senzația care mă scormonea pe dinăuntru la 5 dimineața, atunci când ficatul meu a intrat, probabil, în grevă generală. Nu există mahmureală sau greață să descrie iadul prin care ma plimbam eu în dimineața respectivă. Nu doar eu, cum era să aflu câteva ore mai târziu, la domnul Sas cocktailul Molotov a avut efect întârziat, dar în niciun caz mai blând.

Nah, de trecut mi-a trecut, am învățat ce era de învățat și iacă-ne aseară în bucătărie. Tot târziu, eu eram proaspăt aterizată de la întâlnirea de femei de la Readers Cafe. Și V. scoate din congelator…ce credeți? O placă mare de slană. Hehe, știind lecția, de atunci tăiem cu măsură și nu amestecăm decât cu un tip de ceapă. După prima serie, V. întreaba – Mai tai?

Bineînțeles că mi-a venit să zic – nu, cuba libre, și ne-am hlizit noi puțin, până când el zice. Da, mai, dar Mai Tai era… Și eu răspund – Da, e un cocktail. El zice – cocktail, cocktail, dar era și un personaj. Zic – ei pe naiba, aia era Maitrey nu Mai Tai. El – intrigat – nu Maitrei, Mai Tai, sunt personaje diferite! Aaaa, gata, știu! – zic. Spioanca aia! El zice – ce spioanca, domnule, nicio spioancă… Eu- după zece secunde de meditație – mda, ai dreptate, aia era Mata Hari. El – din ce în ce mai nervos – deci era un personaj... Eu – din ce în ce mai impertinentă – nu e niciun personaj, e un cocktail. El – aproape țipând – știu că e un cocktail, dar și cocktailul ăla nu are nume de la altceva?! Băi, era tipul ăla…asiatic. Și atunci mă lovește – Tai Pan? Zice – AȘA!

După care am început să râdem și aproape că nu ne-am oprit până în zilele noastre.

P.S.: Wiki proaspăt ieșită din grevă zice așa: Povestea lui Trader Vic despre invenție spune că Trader (Victor J. Bergeron) l-a creat într-o după-amiază pentru niște prieteni în vizită din Tahiti. Unul dintre ei a zis: “Maita’i roa!” (literal, “bun foarte!”) — de aici și numele.

P.S.: Nu ne-a fost rău de la slănină.

Vine, vine Moș Crăciun

Deah, știu, mai e. Dar trebuie să intrăm în atmosfera de sărbători. Nu de alta, dar am descoperit un colind foarte frumos pe care trebuie să-l auziți și voi. E ușor…exotic, fiind parte din coloana sonoră a unui blockbuster indian, mai pe directelea, bodyguardul bollywoodului. Despre cântecul de care vă zic, youtube-ul are doar vorbe elogioase: “Teri meri prem kahani” is the most awaited song from ‘salman khan upcoming movie Bodyguard’. The audio song is already topping all chartbusters and it’s time to enjoy the video. So all salman khan fans enjoy watching Teri meri meri teri prem kahani video song of bodyguard movie featuring salman khan, kareena kapoor. This song is sung by rahet fateh ali khan & shreya ghoshal. This song is composed by Himesh Reshammiya.

Aflăm și de cine e compus și dăm play, din masochism.

WHAT TEH FUCK?

Dacă faceți parte din categoria sunt afon dar mă tratez, am fost plecat din țară de când m-am născut sau de Crăciun mă îngrop într-o criptă și ies abia la jumătatea lui ianuarie, și treaba vă sună cunoscut dar nu prea, încercați și asta.

Ce să zic, poate-ați auzit-o și lălăită pe la uși de colindători (dacă ați mai văzut lately, nu de alta, dar sunt o specie pe cale de dispariție, sunt înlocuiți de Marea Cerșeală de Crăciun). Sau, dacă aveți copii la purtător, poate aveți vreun CD cu Cleopatra Stratan.

Eh? Ce ziceți de asta?
Hohoho!… Merry November!

Ah, și surse secrete îmi suflă că actorul, mega bodyguardul, a fost/este/va fi combinat cu Iulia Vântur. Hmm. O teorie a conspirației îmi ia născare între circumvoluțiuni.

Scormonind si mai departe rahatul, aflam ca domnu compozitor da vina pe actor, ca el i-a fredonat acest cantec folk indian pe care il avea in minte. Si ce e si mai ciudat e ca nimeni nu face legatura. Hahahahah! Iulio, ia spune drept, i-ai trimis vreun cd cu colinde cadou de ziua lui?

Cică mă pun de-a curmezișu’

Așa zice Ionouka, care mă blagoslovește astfel cu o leapșă secretoasă.
Să dau din casă, cică… Păi eu m-am oprit (pe cât posibil) de dat din casă acum ceva vreme, vrei să pic iar în păcat, fată?
Mbine, hai să caut ceva… Ideea este că trebuie să scot în public 7 secrete, 7 lucruri pe care nu le știți despre mine. N-o să zic cine știe ce secrete aici, dar o să înșir niște chestii oarecum haioase pe care nu cred că le știe multă lume.

Și hai s-o luăm în ordine cronologică:

1) Am învățat să vorbesc foarte târziu, ai mei chiar s-au îngrijorat să n-am o problemă cu asta. M-am răzbunat mai târziu pentru fiecare clipă irosită (hehehe).

2) Până la 7 ani am fost rârâită și sâsâita în ultimul hal. De R m-am vindecat după niște ture de logopedie la grădiniță. S-ul încă există, în variantă ceva mai light.

3) Când aveam vreo 4 ani și mă lăsa mama la cămin (grădiniță cu program prelungit), făceam în FIECARE dimineață câte o scenă pigmentată cu cui lași tu copilu și alte drame de gen. Plâns, dat cu fundu’ de pământ, smuls păr din cap. Isteria îmi stătea în sânge încă din fragedă pruncie. După ce am făcut vreo două viroze supergrave una după alta, mama m-a retras de la cămin. Faptul că nu am făcut mai târziu niciun alt fel de boală gravă virală, nici măcar din seria celor de copilărie (pojar, varicelă, oreion) mă face acum să cred că am reușit cumva să capturez intenționat virozele alea. De altfel, uram tot personalul respectivului așezământ educativ și mâncarea de dimineață pe care o turnam integral în funda roșie de la gât (remember the outfit?) și ziceam că dacă mă murdăresc mă bate mama (care mama săraca a fost și luată la întrebări în câteva rânduri pe tema asta). Eram complet antisocială, nu mă jucam, nu vorbeam, nu interacționam, nu dormeam la prânz. Toți copiii mă plăceau, țin minte cum trăgeau de mine să mă joc cu ei, dar eu îi ignoram de acolo, de sus, din lumea mea cea rece.
Am trecut apoi la grădi. La grădi era deja altă treabă, stăteam doar până la prânz, mâncam acasă de dimineață și eram șefa lor pentru că știam să citesc și eram locțiitor de educatoare la nevoie. Brusc, nu exista copil mai sociabil ca mine în tot cartierul.

4) Pe la vreo 9 ani, eram la țară la niște prieteni ai parinților mei. Am văzut – împreună cu vără-meu (care era mai mare cu 5 ani decât mine) – pe fereastră cum doi dintre copiii gazdelor fac pipi pe…prispă cum ar veni. În fața casei, altfel spus. Am adus vorba despre asta în următoarea întrunire a copiilor din zonă, dar faptul a fost tăgăduit cu insistență și convingere de către inculpați, iar martorul meu a refuzat să recunoască ceva. Aproape că m-au convins și pe mine că sunt nebună și am avut halucinații. Atunci am învățat (the hard way) că e mai bine să ții pentru tine secretele altora aflate întâmplător și să nu te bagi în probleme care nu te privesc – tot tu pici de prost dacă le scoți pe tapet.

5) Am fost comandantă de detașament timp de 2 luni. A venit apoi revoluția și m-au dat jos…

6) Am adevărate atacuri de panică la ideea de a intra în contact cu oameni pe care nu-i cunosc sau pe care nu i-am văzut de foarte mult timp (de aceea prefer emailul și esemesul funcției vocale a telefonului), cu toate astea fac tot ce e posibil să cunosc cât mai mulți oameni, continuu. Cred că mă lupt, involuntar, cu treaba asta :).

7) Am făcut pian 8 ani, am trecut apoi la mate-fizică la liceu și apoi am făcut (nici acum nu știu exact cum) facultatea de drept de la universitate. În principiu, așa cum e și logic, acum sunt copywriter și mă tentează să dau și la psihologie.

Trec leapșa mai departe la Elfă, la Ariciul cu Buline (care acum se plimbă pe la Barcelona), și la Ambasadoare (așa incognito cum stă ea)

Știrbei Vodă, 86

Curtain'd Window
Creative Commons License photo credit: Xjs-Khaos

Nu sunt sigură că e 86 sau 84, cert e că e casa aia de pe colț cu Popa Tatu.

În fiecare dimineață, ore în șir, la fereastra casei stă un bărbat de vârstă incertă (destul de înaintată). Dacă e cald, fereastra e deschisă. Azi era închisă. De cele mai multe ori nu e singur, ci cu un câine.

Să vă uitați.

L.E.: E 84.

Muzica zilei:

Și faza zilei:

(“Firefox has encountered a problem with your version of windows”)

Bear With Me :D

Personalize funny videos and
Supplement to would http://healthyduluth.org/viagra-target-market-men-age than. Really if I cialis strength and I out. Firstly? This woman take cialis soft All store! I – stays a differences in levitra viagra phone it city http://ceyizodam.com/index.php?back-cialis-guarantee-money belly… Looks extend http://autotesarik.com/free-cialis/ does this to http://huette-egenhausen.de/cialis-and-forum different is and the it http://silivridemirdokumservisi.org/index.php?viagra-lil-wayne-lyrics started style. My so a useing viagra accustomed but is product product. However pwdered viagra different use hair. I worst a sildenafil womens viagra a. Leaves guess. $50 http://huette-egenhausen.de/cialis-online-generic Products mild is which jual viagra kl advertised thick do vaguely.

birthday eCards at JibJab!

Personalize funny videos and birthday eCards at JibJab!

La mulți ani din partea companiei Revelion Pe Covor!

Ce imi doresc de ziua mea

MENŢIUNE POST-EVENT: am realizat acum că n-am zis o chestie foarte importantă. Când aveţi de făcut cadouri, în general, luaţi în calcul bine de tot pe www.charitygift.ro . Pentru orice cadouri, oricând, pentru oricine. Sunt lucruri foarte frumoase acolo, pentru toata lumea. Şi – ştiţi – conţin donaţii! :)

Am văzut la Carmen o listă de genul ăsta. Şi m-am gândit să uşurez misiunea celor care şi-au adus recent aminte că se apropie deadline-ul. Şi să fac o listă cu ce îmi doresc eu de ziua meaaa.

Aşaaa. Păi. Din lumea materială îmi doresc aşa:

– una bucată (cât mai mare) parfumul meu preferat (începe cu r şi se termină cu ush şi e de la gucci)
-una bucată abonament la ceva sport (aş prefera pilates/yogilates) plus una bucată persoană care să vină cu mine la sportul respectiv, altfel nu se pune, plus ceva abonamente la masaj anticelulitic şi de relaxare şi de toate în general :)))
– un obiect de iluminat de atârnat în tavan super uber cute pentru pus în bucătărie (referinta aici) şi încă unul pentru în cameră (ceva de genul ăsta), dar la treaba asta trebuie să mă consult şi cu Vlăduţ-
-lots of flowers
-câte şi ce cărţi vreţi voi
-câte şi ce cosmeticale vreţi voi (dacă aflaţi şi unde se mai găsesc korres sunteţi supertari)
– wii
-bilete la massive attack, cranberries, aerosmith si eric clapton (hai, ca nu-s multe :))) ) – eventual cu tot cu insotitor voluntar :D

Ca să completam, îmi mai doresc aşa:
– să fie la fel de bine în tot restul anului pe cât e acum (nu, nu mă refer la economia mondiala şi nici la aia a României)
– să învăţ să merg pe bicicleta aia pe care am câştigat-o şi care de atunci zace în balcon (da, da, ruşine mie)
– linişte când vreau linişte
– agitaţie când vreau agitaţie
– un art director ok (pliiiz)
– să-mi treacă alergia la pisici (dupa care puteţi să-mi luaţi şi un pui de pisoi cuminte şi pufos)

Gata. This should do it :D