Category Archives: monoloagele taximetristului

Monoloagele taximetristului (de data asta, gânduri de pasager)

E luni dimineață. Am reușit din nou să întârzii la serviciu, așa că trântesc ușa blocului și pășesc apăsat dar dezlânat (da, eu pot) către stația de taxiuri. E la fel, mereu la fel și totuși diferit în fiecare zi – primul obstacol: puradeii ieșiți la joacă. Urmează baba cu canișul murdar care mă măsoară din cap până-n picioare cu o atitudine de tineretul din ziua de azi. Urmează piața volantă – cele cinci-șase țărănci care vând brânză, legume, verdețuri și flori pe marginea trotuarului. La început erau două, azi văd că sunt vreo șapte. Să mai zică cineva că merge economia prost.

Ajung în stație și văd două mașini. De fiecare dată fac o analiză fulger a mașinii și șoferului înainte să mă urc, dar de cele mai multe ori o dau în bară. De aici și seria cu monoloagele. De data asta chiar nu vedeam șoferii, așa că am ales mașina mai mare. Daca-s manele și fum de țigară măcar să am spațiu la picioare, nu credeți? Deschid portiera și întreb ca de obicei – sunteți liber?. Ca de obicei, mi se răspunde – da, domnișoară (efectul verighetei încă se lasă așteptat, bănuiesc că e de bine). De data asta alegerea pare a fi făcută corect. În mașină nu miroase a nimic, iar domnul șofer chiar pare așa… un pic domn. Nu ca domnul taximetrist din episodul 4, ci chiar d-ăla adevărat. Părea a fi tatăl cuiva, cum să zic. La 50 și ceva de ani, grizonat (cica se zice grizonant, să mă pupe, n-am știut și cred ca multă lume nu știe), ochelari de soare de firmă, cu o carte în mână.

Așteptăm vreo doi minuți să scoata zetu’ și pornim. Dupa nici 20 de metri, întinde mâna către torpedou, îl deschide și scoate de acolo …șoc și groază, un CD. Oh, nu, gândesc.
CD-ul e absorbit în mașinărie – zzzmmt – și începe să se audă din boxe ceva de neimaginat. Mozart. Îmi simt mușchii încordați la maxim – sunt în afara zonei proprii de confort. Nu avem Radio ZU? Azi nu o auzim pe Inna? Încet-încet încep să mă relaxez, mă sprijin de canapea și încep să observ în jur tot ce nu observasem până atunci. Domnul pare credincios – are prin mașină două cruciulițe atârnate, dintre care una e luată din Grecia. Mai zăresc prin bord o icoană cu Iisus – clar. Ochii îmi pică apoi pe cartea dintre scaunele din față – ,,Matricea divină”. Hm… Domnu’ se joacă de-a religia universală. Observ, apoi, în locul unde ar fi trebuit să fie scrumiera din spate, spațiul umplut cu bomboane mentolate, pentru pasageri. Nu pot să mă abțin și iau una. În timp ce-o molfăi mă mai uit puțin în jur. Bizareria cea mai mare (bine, nu la fel de mare ca muzica clasică, trebuie să recunoașteți), e o păpusă mică blondă, mai mică și parcă mai inocentă decât barbie, de pe bord.

Mașina o apucă pe drumul cel mai scurt (adică direct pe Elisabeta, pe unde taxiurile au voie, mai nou, doar ca majoritatea taximetriștilor se fac că nu știu asta).
Sunt deja călare pe Facebook și povestesc tărășenia de la fața locului cui vrea să mă asculte. Firma e Taxi As, numele șoferului e Mihail Dobrinescu, iar coloana sonoră oficială trece de la Mozart la Simfonia a 5-a de Beethoven (pe care am botezat-o a 9-a pe facebook, iertare, iertare, vă implor). . Promit că iau indicativul, numai că… uit. Uite-așa. Se pune pâcla pe ochii mei miopi și mici de somn și uit. Uit că am întârziat, uit că e luni, uit că am dormit prost, uit de toate. Și e tare, tare bine…

Smoke and classics

…-Fumați?
– Nu, dar nu mă deranjează dacă fumați.
-Nuu, eu nu dau la nimeni să fumeze pe gratis. Așa, la fumători, mai dau un fum din fumul meu, că suntem tovarăși de suferință. Dar la nefumători… – păi cum? Să fumeze pe banii mei? Nu, niciodata. Am alternativă pentru țigări – și scoate o pungă de semințe.

Pentru azi, ceva clasic:

Vinerea în taxi

Spre serviciu: -Aveţi un traseu preferat? Da? Bun. Pe acolo mergem. Nu de alta, dar am avut o clientă mai devreme, dacă mai am doi aşa mă internez direct la nebuni. Am văzut eu de la început că era zmucită săraca… Am luat-o de la Policlinica X până în Militari – când s-a suit – interogatoriu – ce tarif am, să n-o păcălesc, ditamai teoria de zece minute. Şi când am ajuns la Eroilor – acolo, la Operetă, la Operă – în loc să fac stânga pe linia de troleu, am mers în faţă să fac stânga aici la Podu’ Cotroceni. Şi zice: domle, chiar mă miram, zice, credeam că eşti om cinstit, dar vrei şi tu să mă furi. Zic – nu doamnă, o iau drept o glumă, că e acelaşi lucru. Ea – nu, că aici aţi făcut unghi drept, şi acolo era aşa şi pe dincolo. Am rămas prost. Acuma nu zic, o fi fost traumatizata, cine ştie cine a păcălit-o că sunt tot felul de nesimţiţi în meseria asta, cum sunt în toate, de aia, când v-am auzit că aveţi traseu, foarte bine, pe acolo mergem, să n-avem discuţii.
Da’ aţi văzut ce zi frumoasă? M-am uitat la meteo – nu la noi, că s-au prostit de tot ăştia cu vremea, mă uit pe Yahoo pe net, domle, când zic ăia ceva, parcă aşa e, nu? Şi era soare azi, soare mâine, soare poimâine, numai soare, măcar să fie aşa tot noiembrie…

…..

…..

Spre casă: Mă sui în taxi. La radio dat la maxim, defunctu’ Păunescu urla din toţi rărunchii: ,,Te saluuuuut, generaţieeee în blugi!!!”. Shit. Şoferul mă întreabă: ,,să dau mai încet? Vă deranjează?” Contrar firii mele pacifiste, zic: ,,vă rog, dacă se poate.” Şi mă pune dracu’ să adaug: ,,Nu de alta, dar doar asta am auzit azi…” Şoferul dă mai încet şi îmi aruncă: ,,păi atât. Azi şi mâine, că după aia n-o să mai auziţi.”

Ahm…Is that a promise?

Am tăcut.
După un minut a schimbat şi postul.
Muzică până acasă şi atât.

Şi apropo de ,,m-a pus dracu’ ”:

Monoloagele taximetristului – episodul 12 – sah mat (fals dialog)

(se uita la mine suspicios): – Popa Petre?

-…a…nu…Andrada.

-da, da, stiu, dar nu v-am luat azi dimineata de pe Popa Petre?

-Doamne, ce semanati cu fata aia de am luat-o azi dimineata de pe Popa Petre. Incredibil.  Si unde mergem?

-Unde e Silver Church asta?

-Fosta Preoteasa? Sau vizavi?

-…hm. Dar ce era aici de unde v-am luat pe dumneavoastra?

-Dar stiti ca asta, Matasari, e cea mai renumita zona de prostituate? Si sunt cele mai nespalate, domnisoara… Ca de cand sunt eu taximetrist tot e asa, disperare cu Matasari asta. Si vorba aia…e in centru. Nici doi kilometri de universitate nu sunt.

(dupa o scurta interventie in care m-am simtit datoare sa impartasesc o informatie despre Matasari…s-a declansat iadul)

da’ cine e Tudor Vianu asta? Sa mor daca stiu… Parca are si strada in Dorobanti… Si liceu? Serios? Domnisoara, eu va zic sincer ca in viata mea pana la 20 de ani eu n-am citit 3 carti. Carti-carti adica, ma intelegeti. Domnisoara, eu pana la 20 de ani am citit doar carti de SAH. Mi-a placut, domnule! La 19 ani eram vicecampion pe Bucuresti la sah. Am citit toate cartile de sah pe care le-am gasit…

Nevasta-mea, de exemplu, citeste in fiecare zi. Bine, ca are si timp. Si ca e si vanzatoare. Da’ va zic, in fiecare zi citeste. Eu ce naiba sa fac, sa iau cartea cu mine si sa citesc cat – 2 pagini cat stau in statie? Si mai terbuie sa fiu si atent sa prind comenzi.

Dar am un plan. Cand ma retrag si o sa termin cu taximetria, o sa ma apuc sa citesc. Am o gramada de carti la tara… si o sa le citesc pe toate,ca vederea o am buna, si sper ca nu mi se strica in 20 de ani.

Ah, si v-am zis, veneam aici, in Cismigiu si le luam banii pe sah.  Deci pe bani jucam. Si veneam asa, puneam ceva bani deoparte si primele partide le pierdeam si apoi pe celelalte dadeam remiza, dar din aia complicata, intelegeti, intrucat sa creada ca pot castiga, si pierdeam 50-60 de lei, si dupa aia, cand jucam pe 100 incepeam sa castig, si plecam cu toti banii lor acasa. Asta pe vremea lu’ Ceausescu.

Dupa aia am vandut toate cartile de sah. Pe o nimica toata le-am dat, dar tot au fost o gramada de bani. Daca ati sti cat umblam dupa ele prin anticariate – asta pe vremea lu’ Ceausescu zic – si dadeam spaga sa mi le tina. Si le-am vandut…

Auziti? Va suparati daca nu mai intorc, si va las pe partea asta sa ajung si eu la timp la comanda?

Monoloagele taximetristului – episodul 12 – sah mat (fals dialog)

(se uita la mine suspicios): – Popa Petre?

-…a…nu…Andrada.

-da, da, stiu, dar nu v-am luat azi dimineata de pe Popa Petre?

-Doamne, ce semanati cu fata aia de am luat-o azi dimineata de pe Popa Petre. Incredibil.  Si unde mergem?

-Unde e Silver Church asta?

-Fosta Preoteasa? Sau vizavi?

-…hm. Dar ce era aici de unde v-am luat pe dumneavoastra?

-Dar stiti ca asta, Matasari, e cea mai renumita zona de prostituate? Si sunt cele mai nespalate, domnisoara… Ca de cand sunt eu taximetrist tot e asa, disperare cu Matasari asta. Si vorba aia…e in centru. Nici doi kilometri de universitate nu sunt.

(dupa o scurta interventie in care m-am simtit datoare sa impartasesc o informatie despre Matasari…s-a declansat iadul)

da’ cine e Tudor Vianu asta? Sa mor daca stiu… Parca are si strada in Dorobanti… Si liceu? Serios? Domnisoara, eu va zic sincer ca in viata mea pana la 20 de ani eu n-am citit 3 carti. Carti-carti adica, ma intelegeti. Domnisoara, eu pana la 20 de ani am citit doar carti de SAH. Mi-a placut, domnule! La 19 ani eram vicecampion pe Bucuresti la sah. Am citit toate cartile de sah pe care le-am gasit…

Nevasta-mea, de exemplu, citeste in fiecare zi. Bine, ca are si timp. Si ca e si vanzatoare. Da’ va zic, in fiecare zi citeste. Eu ce naiba sa fac, sa iau cartea cu mine si sa citesc cat – 2 pagini cat stau in statie? Si mai terbuie sa fiu si atent sa prind comenzi.

Dar am un plan. Cand ma retrag si o sa termin cu taximetria, o sa ma apuc sa citesc. Am o gramada de carti la tara… si o sa le citesc pe toate,ca vederea o am buna, si sper ca nu mi se strica in 20 de ani.

Ah, si v-am zis, veneam aici, in Cismigiu si le luam banii pe sah.  Deci pe bani jucam. Si veneam asa, puneam ceva bani deoparte si primele partide le pierdeam si apoi pe celelalte dadeam remiza, dar din aia complicata, intelegeti, intrucat sa creada ca pot castiga, si pierdeam 50-60 de lei, si dupa aia, cand jucam pe 100 incepeam sa castig, si plecam cu toti banii lor acasa. Asta pe vremea lu’ Ceausescu.

Dupa aia am vandut toate cartile de sah. Pe o nimica toata le-am dat, dar tot au fost o gramada de bani. Daca ati sti cat umblam dupa ele prin anticariate – asta pe vremea lu’ Ceausescu zic – si dadeam spaga sa mi le tina. Si le-am vandut…

Auziti? Va suparati daca nu mai intorc, si va las pe partea asta sa ajung si eu la timp la comanda?

>Pacatosi din lumea intreaga, uniti-va!

>A fost mult prea tare. Trebuie sa povestesc, ca altfel o iau razna. De ras, nu de alta!

Azi, in semidepresie, am decis sa ies in oras. Am fost la un concert, apoi cu ceva amici intr-un … loc. De unde, doamnelor si domnilor, am subtilizat o scrumiera. RECUNOSC!!AM FURAT!! Pe principiu “na, ca pot” si “na, ca am tupeu”, am subtilizat-o. Am izolat-o, am acoperit-o si apoi am bagat-o in geanta. Faza cea mai tare e ca nu era pentru mine, ci pentru una dintre insotitoare. Bon. De acolo, contrar asteptarilor mele depresive, am plecat in Expirat. Unde am mai consumat ce am mai consumat, dupa care… pe la 6 si un sfert… hai sa plecam. Eu si insotitoarea cu scrumiera, care imi mai e si vecina.

Mai intai ne-am deplasat pana la Petromul cel de langa Expirat, am luat niste mancare toxica si apa. Dupa care eu am sunat la taxi. Am stat pe o bordura balotand chipsuri pana a venit taxi-ul.

Dupa ce ne-am suit, eu am scos grandomania de scrumiera pe care o carasem eroic pana atunci si am inmanat-o insotitoarei. Ea tinea scrumiera in brate. Taxiul mergea. Si mergea. Pana ne-am prins ca nenea asculta un post religios. Si era, taica, un preot furios la radio, care tinea o prelegere “Pacatosule! A venit vremea sa te caiesti! In curand vom fi cu totii in locuri cu verdeata si atunci veti sti cuvantul Domnului! Pacatosule! A venit clipa!”. etc etc etc. Am dat intr-o criza de ras de genul … celor din liceu. De la meditatiile de economie cand imi imaginam ca sprancenele impreunate ale profului creeaza un corn ca de rinocer. E greu de imaginat… Radeam cu lacrimi, mai bagam un chips, o auzeam pe insotitoare cum pufneste langa mine si nu stiam ce sa fac.

Eram la semafor la opera si radeam cu lacrimi, in tacere. Ma uitam pe geam, incercand sa ma gandesc la copiii din Somalia si la incalzirea globala si – degeaba. Radeam rau de tot. Ma uit la masina din dreapta – un taxi. O domnisoara dormea in dreapta, cu capul sprijinit de geam, baluta la gura, totul regulamentar. Eu radeam de ma cutremuram. Taximetristul din masina de alaturi se uita furios la mine. Si popa tot vorbea in boxe si eu tot nu stiam unde sa ma mai bag sa pot sa rad in voie. Lacrimi, spasme, chitaituri, tot tacamul.

In fine.

Trebuia sa povestesc.

Dar ar fi trebuit sa fiti acolo…

Inspre final, am dat-o pe cantecele religioase. Ne-am mai calmat, dar tot radeam.

Doamne, ce am ras. Ca niste pacatoase ce suntem. Cu scrumiera cu tot.

>Monoloagele taximetristului – episodul 11 – Misoginul rutier

>
(deschid usa – el urla) – CUM VA CHEAMA? A, ok. Si unde mergeti? … Cam nasol… Nasol. De acolo vin. Bine, n-am venit de acolo la comanda, dar am lasat pe cineva si am pornit usurel pe 1 mai.


(la un semafor) – aaa, n-am vazut ca era femeie, ca n-o lasam daca vedeam ca e femeie. Nu sunt misogin, dar femeile sunt rele rau la volan. N-aveam nimic cu ele daca nu faceam accident cu una. Nu eram cu masina asta, cu alta, cu o dacie din aia normala. Si n-am vazut eu ca era femeie, ca n-o lasam…

De fapt cu doua am facut accident, nu cu una singura. Trei de fapt. Doua mi-au intrat in portbagaj si una in usa din dreapta. Dar nu cu masina asta, cu alta. De fapt stai, a intrat una in mine si cand eram cu masina asta. Da, si in portbagaj la asta mi-a intrat una.

Ce-am patit odata… Femeia era nu stiu ce manager la nu stiu ce computer-systems din astea. Si am umblat de nebun 12 zile dupa ea, ca plecase dupa piese de calculator nu stiu unde dracu… in Thailanda, intr-o tara din asta… asiatica… in Bangkok, nu mai stiu unde dracu’. Si facea asta la politist “ca ce domnule, eu sunt femeie de afaceri, nu am timp sa vin sa dau declaratii”. Da, asa zicea, ca ea e femeie de afaceri.


(suna telefonul)

“- Da, ma, unde esti? … Auzi ma? Nu ma mai cobi atata. Auzi ma? Cum adica ca de ce iau curse cu voucher, pai da ma, da iau curse cu voucher intre 17 lei si 34 de lei. Acuma nu, nu sunt cu voucher. Baaa, ce ma enervezi, ti-am zis sa nu ma mai cobesti atata”.

Dreapta aici? Of… cum ma prinde asta la telefon numai cand… conduc. Mereu ma suna. Nu, ca e cumnata-meu, nu e de asta… da’ ma cobeste mereu.

>Episodul 10 – Monoloagele Taximetristului. Astazi, Nelu Bulgaru

>
Taxi, domnisoara? Taxi? Da, il stiu pe baiatul care are masina asta, vi-l arat imediat, e acolo, dar pot sa va duc eu. Unde? Domnisoara, va spun sincer ca am copii de varsta cu mataluta, vulturii astia nu pleaca fara un milion de aici. Uitati, duceti-va si intrebati-i daca nu ma credeti pe cuvant, si sa veniti dupa aia sa-mi spuneti “nea Nelu, ai avut dreptate!”. Va spui sincer, n-am de ce sa va mint, ca v-am zis ca am copii de-o varsta cu mataluta. Militari? 30 de lei. Bine, 25. Haideti la masina. Aveti bagaje multe? A, n-aveti?

Asta e masina. ( imaginati-va cea mai urata si veche dacia 1300, cu piese gata sa cada, tot tacamul, care a pornit doar in vreo 3-4 minute, dupa insistente).

(Dau sa intru in spate, omul imi deschide iligant usa din fata. Zic – fie – ori la bal, ori la spital. Tot drumul am admirat panoplia de iconite si beculete, in mirosul de benzina care plutea peste tot).

Ete drace… Ce-o avea? N-a mai facut niciodata figuri, va jur ca e pentru prima oara. Da, domnisoara si sa nu imi zica mie Nelu Bulgaru daca am vreun interes sa va mint. Ati vazut cum stau, eu stau timid, pitit, in spate de tot. Fac meserie de 40 de ani. Sunt si eu profesor de masini, am facultate, nu ca toti astia de sta pe aici. Stiu meseria asta cum nu stie nimeni nimic. Sa va povestesc ceva. Acu’ vreo luna iau de la airoport o domnisoara cu un italian. Era prietenul ei. Ea blonda, cu parul asa lung, pana la… spate. Se suie, imi zic ca au o urgenta, sa plec repede. O calc, iesim d-aici si intram pe autostrada si sa vedeti care era povestea. Luasera pe unu’, si exact cand sa fie la colt vad pe aparat 600.000. Si au oprit acolo, in intersectie, si s-au intors. Si isi uitase geanta cu banii in taxi. Si zice – domnule, va rog din suflet, mergeti tare de tot sa il mai prindem, ca sigur e tot acolo. Am 60.000 de euro in geanta aia! Merg, accelerez. In intersectie – prind semaforul rosu – chiar semaforu’ asta era, si uite, masina era aici parcata, taxiu’ de care va zic. Politai in intersectie. Asta, blonda, imi zice: va rog din suflet, treceti pe rosu ca va platesc amenda. Eu i-am zis -domnisoara, fina-meu e sefu la circulatie pe toata tara. Nu s-a gasit politai sa ma amendeze pe mine. Si ma duc – pe cuvant va spun, domnisoara- opresc fix in curu’ la taxiul celalalt. Asta – blonda – se da jos, si nu stiu cum il imbrobodeste pe sofer, ca nu va suparati, mi-a picat un pachet de tigari, ca pot sa ma uit. Asta – da… sigur… v-ati intors pentru un pachet de tigari? Si unde nu scoate asta o geanta de mana, asa, picata intre scaune… O ia, se intoarce in masina si plecam. Cand am ajuns pe Kiseleff, unde mergeau ei – spune – domnule, opriti, uitati, va multumim mult – luati 200 de euro. Eu zic – vai pacatele mele, dar nu imi trebuie mie banii, ca eu am vrut sa va ajut. Lasati, doar 100. Ea nu, insista, ca ati fost om, ca extraordinar cum ati alergat si m-ati ajutat, ca eram terminata fara bani. Si asa cu astia.

Da, domnisoara, si pa mine toti ma suna sa vin sa ii iau, cand vin in tara. Am o frantuzoaica, cand vine aia o plimb prin toata Romania. Prima data, cand am cunoscut-o, venise si ma intreaba daca o duc la munte. Normal ca am dus-o. Undeva pe langa Poiana Tapului imi zice sa oprim intr-o benzinarie. Si isi ia o bere. Zice - bei o bere, sau nu bei alcool? Normal ca am baut o bere! Ce, eram prost, ea sa bea bere si eu suc? Si de atunci, de cand am dus-o la munte, de fiecare data cand vine in tara ma suna si o plimb peste tot. Ultima oara cand a venit si trebuia sa ajunga la Sinaia, eram la nunta lu’ fi-mio? V-am zis ca am 4 baieti? Eu n-am fete, numa’ 4 baieti am, ca asa mi-a dat Dumnezeu. Eu as fi vrut si fete, da’ daca numa baieti mi-a dat… Si ma suna frantuzoaica, ca sa o duc la Sinaia. Eu ii zic – sunt tot motat, imbracat, se insoara fi-miu. Tocmai ce trebuia sa plecam dupa mireasa, la Craiova, ca ea e din Craiova, si ne duceam sa o luam de acolo. Si insista asta, zice – domnu’ Nelu, ma duceti sau nu? Zic – pentru clientii mei fideli, la orice ora. Si l-am trimis pe fi-mi-o cu cumnata-meu – fratele lu nevasta-mea, are un Peugeot 307 – si i-am zis ba, nu te supara pe mine, asta e. Ma duc si ma intorc. Si pana seara la restaurant eram si inapoi…

Da, si va povesteam de baietii mei. Al’ mare – asta de e insurat, are 28. Are si o fetita mica. Mereu vine la mine si zice – “tataie, imi imprumuti mobilul tau? Mereu ma minti ca imi imprumuti mobilul”. Si dupa asta de v-am zis ca e insurat e urmatoru’ de are 26, al treilea are 23 si mai am unu’ de 20. Primu’ si al treilea seamana in neam cu mine, ceilalalti amestecat, cu mine si cu ma-sa.

Am ajuns, vedeti, v-am zis ca va duc cu ochii inchisi. Unde? Pe Timonierului? P-acolo, pa unde iese Vacaroiu? Pai nu v-am zis domnisoara, ca eu ii stiu pe toti? Am stat si eu aici cand se construia pasaju’. Stiu strazile cu ochii inchisi. Atunci aveam 5 baieti, ca am mai avut unu’, da a murit la 5 ani inecat, exact cand construiau astia pasaju’ aici…

Sa traiti domnisoara, la multi ani si multe realizari va doresc, si sanatate la parinti!

>Inca un monolog al taximetristului

>

Episodul 9 – lectia de condus

In militari? E…. ce ma bucur… Imi plac cartierele astea: Militari, Drumu Taberei, sa mor eu, ma bucur cand aud. E lucru mare sa ai si noroc in viata asta.

Hoo, disperatule!! Unde te duci? Traiesti periculos, ai? Am vazut unu’ mai devreme, cat p-aci sa incalece bordura! Era intr-un Renault – alta troaca de masina…Suflete de disperati ce sunt…

Hai, ma, baga-te in fata, ca nu omori pietonii! Uff, treceam pana acuma, ma baiatule…

Imi povestea o clienta mai devreme, era asistenta la urgenta. Si imi povestea de astia de vine cu accidente de masina. Eu i-am zis: in locul dumneavoastra i-as da una, sa moara mai repede. Disperati de viata ce sunt…

(in dreptul unei treceri de pietoni) : ce sa zic, l-ai legat in lant, ca murea dulau’ pe zebra… Hai mai repede, ca nu moare asa usor…

Hai, ma Gogule, ca numa’ domnisoarele isi iau masini asa mici…Ati vazut ce s-au inmultit femeile la volan? Mie mi-ar placea, asa, da’ sa stie sa conduca… Nu asa, 700 de frane intr-un metru…
Femeile vor masini mai mici, sa nu scape-n accident. Da’ mai e cate una asa, cum e asta din fata, de-si ia cate un cazan d-asta. Adevaru’ e ca te simti mai in siguranta-n cazan decat intr-o bujie d-asta de trece masina peste tine. Fosta mea nevasta vroia cazan d-asta. Si i-am zis : ce vrei, ma femeie, tot masina e. Tot 3 pedale si-un schimbator. Dupa aia vroia Matiz. Bomba pe roti, va zic, asta e Matizu’ – bomba pe roti. Te bate vantu’ pe-autostrada. Da’ i-a trecut, si si-a luat Olcit. Si a invatat sa o intretina. O singura data a zgariat – o – in parcare. Nu pe drum, a zgariato-n parcare. Dadea in spate si a dat asa, subtire, intr-un cazan d-asta. (treceam pe langa o dacie pe moarte, din 70 si ceva). I-a dat 300.000 si a scapat de el. Mare lucru sa inveti sa intretii o masina…

Eu d-aia merg numa’ pe banda din dreapta, ca se gaseste cate un destept sa opreasca din senin la ei in fata la scara. Uite cum opresc… Gata, acuma pot sa trec, ca pana in intersectie nu mai opreste nici unu’.

Mama, ce derapaje pe nisipu’ asta. Ce Romanie de rahat. Daca vedeai asa ceva in Germania mureai pe loc. Sau in alta tara in afara de Romania, Bulgaria sau Rusia.

Si ma uit la astia – nu mi-as lua Logan nici mort. Mai bine Trabant, va jur. Da’ romanu’ are o dambla -sa-si ia masina noua. Ma uit la toti colegii – toti si-a luat Logan, desi nu da 2 bani pe el. N-as da 10.000 de euro pe Logan nici mort…

>Monoloagele taximetristului reloaded (with a little help from my friends)

>Episodul 6 – O fobie pentru fiecare

“Uff, ce cald e. E nenorocire, stiti? E ne-n0-ro-ci-re. Toate bacteriile care plutesc in aer sunt acum fericite. Nu tu vant sa le rasfire, nimc. Stau in caldura si se inmultesc si ne intra noua in gura, pe nas, in ochi, in urechi…

Uite, daca deschid geamul, navalesc peste noi. Armate ntregi de bacterii. Ma intreb unde merge societatea asta.

I uite si maturatorii… cum valseza ei prin nori de praf… ta-da-da, ta-da-da. Ei sunt parte din plan… Asa dragutilor, asa, ridicati praful ca sa ne intre mai usor in urechi si in nas si in gura si in ochi. Asa, valsati, valsati.

Suntem o generatie bolnava. Ieri am facut otita. La urechea asta (intorcandu-se spre mine). Am deschis geamul putin, si gata. Otita. Du-te la doctor, fa injectii, tratamente. Nu cred ca mai e nimeni sanatos in lumea asta in ziua de azi.”

Episodul 7 – Conspiratia Becali-Hrebenciuc (via Ioana, traiasca copy paste)

“Vedeti domnisoara cladirea asta. Cica e cea mai mare din tara, daca nu din Iuropa. Are 23 de etaje. Cate? Nu domn’soara. 23 va zic io. I-am dus aseara pe patroni. Adica nu stiu daca era chiar patroni da ei construia. Si mi-au zis domn’soara 23 are. Baieti destepti domne. Ce ti si cu tara asta, cica nu e bani. Lasa-ma domne nu e bani. Ca toti astia care e la guvern sunt niste vai mama lor. (Ii suna telefonu): Da, ‘na seara domnu Paul! Unde? Da vin. Pentru dumneavoastra? Pe cine? A… Paula… Da, o stiu. Parca v-am mai adus-o o data. La cat s-o iau? La 2… Da domnu’ Paul. V-o aduc s-apoi o ridic pe la 2. Da sefu’!”…Asa domn’soara. Ca astia de la guvern e destepti ei asa. Ca il stiu io pe un mare boss de p-acolo. Acuma stiti cum e, nu pot sa zic cine e, secret profesional domn’soara, da e mare asta, merge tot timpul numa cu mine. Ca na lucrez demult si ii stiu pe toti astia din lumea monderna…moner..Cum e domnisoara? Asa… Mondena, da, tot timpu’ ma incurc. Si astia are o mare conspiratie… Ce crezi domn’soara ca ei isi imparte asa sarcinile. De unde. Toti stiu pe toti. Stiti cand a fost indundatiile alea prin tara d-a construit Jiji case peste tot? Credeti ca a fost banii lui Jiji? Ha ha. De unde domn’soara. Va spun eu. Am un prieten la senat. Il stiu demult, de 10 de ani de cand practic taximetria. Il stiti pe Hrebenciuc? Ati auzit nu? Il stiu si p-asta ca-l mai iau pe fiisu. Asa, Hrebenciuc e ruda domn’soara cu Jiji. E fin. Si Hrebenciuc are toata Moldova domn’soara. Stiti de ce are toata Moldova? Nu stiti. Ca si-a pus el toti finii pe la primarii si prefecturi. Si cand a venit inundatiile i-a dat el bani lui Jiji sa faca casele in taina. Fara presa, fara nimic. Baiat destept! Ce i-a zis lu Jiji. Bai Jiji io is cu guvernu, cu statu cu astea, tu esti cu fotbalu. Fa tu niste case pe banii mei, ca bietii oameni e vai de mama lor, si zi ca le-ai facut tu, ca de nu io am belele. Si uite asa a facut Jiji case de milioane de euro. Pe banii lu’ Hrebenciuc… Nu’s domnsoara banii lui Jiji. E o mare conspiratie. Pai toti astia de la guvern e rude, veri, fini, nasi. De ce credeti ca nu mai intra nimeni. E un fel de “Casa Nostra”…Aici? Asa… Ii suna telefonu: “Stati asa ca e o fata de-a mea, tre s-o duc la un prieten, client vechi d-al meu. Alo.. Sarumana Paula.”

Episodul 8 – Nimfomana din Ofis ( via Alex – sper ca imi amintesc povestea asa cum trebuie :) )

(un tip gras, cu o bluza slinoasa de trening, un singur dinte in fata, tuciuriu)

“Ba, frate, cum sunt si femeile astea. Am dat eu de una o data, una buna rau de tot. Blonda, cur, tate, fusta scurta, tot ce vrei. Am luat-o de acasa si am dus-o la clubu ala – cum ii zice – ala din centru, din amzei – ala, ofis, asa, ofis. Si cand ajungem acolo, incepe aia sa imi zica ca daca nu vreau sa vin cu ea, ca face ea cinste, ca pot sa las aparatul pornit cat stam acolo, lucruri din astea. Si m-am dus, na. Ca era buna rau.

Intram noi acolo, incepe asta sa bea, si stam stam stam, face asta cinste cu nu stiu cate uischeane. La un moment-dat ca sa plecam, sa o duc inapoi acasa. O plimb prin tot bucurestiu, iti dai seama cat se facuse pa aparat, cat am stat si acolo la ofis, si am dus-o inapoi acasa. Am uitat sa iti zic ca statea in ditamai vila.

Ajungem in fata casei, incepe iar asta sa se roage de mine, ca nu vreau sa urc, ca nu stiu ce, ca e singura… Si m-am dus, ca era buna rau. Intram in casa, isi mai pune de baut, si incepe sa zica, ca ei ii place de mine, ca daca ma culc cu ea imi da bani, incepe sa se alinte…. pana la urma ce sa fac, m-am culcat cu ea, ca arata bine si sunt baiat fin. Si mi-a platit tot cat era pa aparat seara aia, si mi-a mai dat si niste bani in plus.

Si ma mai suna din cand in cand, nu scap da ea deloc. Cum are chef, cum ma suna.”