De aproximativ două săptămâni mă dau de ceasul morții pe facebook, dar și-n viața reală, să spun tuturor care au răbdare să mă asculte sau să mă citească cum că nu e normal să respirăm aer poluat grav cu acid sulfhidric (adică că nu e normal să pută a ouă clocite ,,îmbogățite” cu ceea ce unii descriu ,,miros chimic” aici, la margine de capitală europeană).
Dacă locuiți în anumite zone din cartierele Militari, Crângași, Giulești, Pajura, Bucureștii Noi, Grivița, 1 Mai sau în localitățile limitrofe Chiajna, Chitila, Mogoșoaia, dar (se pare că și) Băneasa, Prelungirea Ghencea sau Bragadiru (!!), știți că în unele seri, nopți și dimineți miroase ORIBIL, exact a ceea ce am povestit mai sus. Ouă clocite îmbogățite cu miros chimic.
Conform oamenilor care se pricep mai bine, dar și conform măsurătorilor realizate de PMB (Primăria Municipiului București), acest miros terifiant vine de la H2S – hidrogen sulfurat sau acid sulfhidric. Bineînțeles că în doze mari acest compus nu doar că deranjează olfactiv, dar poate avea efecte negative asupra sănătății și – ce e mai grav – aceste efecte se cumulează (adică expuneri repetate la doze neletale sau poate chiar inofensive în doză unică sau rară pot cauza efecte grave asupra sănătății oamenilor).
De la ce miroase?
Să vă povestesc. Conform autorităților, sursa nu este confirmată oficial. În zona Chiajna există o concentrare MASIVĂ de societăți comerciale care fac bani din gunoi. Aveți aici lista, completă. E o problemă IMENSĂ faptul că orașul s-a dezvoltat atât de mult și că groapa de gunoi care deservește o sumă enormă de oameni se află ATÂT de aproape de oraș. Pe lângă dezvoltarea imobiliară din ultimii ani, trebuie totuși să fim de acord că erau acolo comuna Chiajna, cartierul Pajura, cartierul Bucureștii noi, localitatea Chitila, localitatea Mogoșoaia sau satul Rudeni. Existau încă de la emiterea avizelor de mediu și a autorizațiilor de tot felul.
Acesta este un subiect separat. Cât de în paragină sunt lăsate fostele gropi de gunoi (giulesti), cum camioanele de gunoi duc încă ilegal gunoi și-l abandonează acolo fără a-l trece prin niciun fel de gestiune ecologică sau nu, cât de normal este să ai un asemenea focar de gunoi la câțiva km de așezări omenești… toate astea sunt lucruri atât de mari și serioase că nu știu câte luni ne-ar lua să le dezbatem.
Dară să ne întoarcem la putoarea noastră. Toți cei care știu despre ce vorbesc sunt de acord că nu miroase a gunoi. În urma investigațiilor făcute de Garda de Mediu – dupa sutele și miile de reclamații care curg de ani de zile legate de mirosul pestilențial – s-au descoperit nereguli la societatea Iridex. Cine este Iridex? Citiți aici – . Acum ceva ani, societatea IRIDEX a achiziționat o instalație state of the art (zic ei) în valoare de milioane de euro, care produce energie electrică din gazul de depozit. Așadar – gunoiul produce gaz. Gazul, în lipsa unei instalații de acest tip, se arde – și atât. Preocuparea pentru ecologie/reciclare și tot ce mai vreți, a dus în ultimii ani, în Europa (și probabil nu doar) la aparitia acestor centrale care funcționează pe biogaz. În măsura în care acest biogaz conține un procent satisfăcător de metan, el poate fi folosit la producerea de electricitate. Sunt țări în care metanul ăsta e direcționat direct către aragazele consumatorilor – la acest nivel s-a ajuns. La noi mai e mult până departe, așadar Iridex produce curent electric din gazul produs de gunoi. Foarte frumos! Ce se întâmplă dar cu gazul de depozit care conține mai puțin metan (și mai mult H2S)? O parte ar trebui să se ardă și o parte ar trebui să fie eliberat în atmosferă, dar doar în urma biodesulfurării. Ce este biodesulfurarea? Trecerea gazului printr-o instalație unde ..viețuiesc” bacterii consumatoare de sulf. Vedeți? Totul este foarte inteligent și ecologic. Impresionant, de-a dreptul.
De menționat că România NU ARE legislație care să reglementeze funcționarea acestor tipuri de centrale/instalații. Se aplică legislația europeană, așadar.
De menționat de asemenea că instalația (fiind state of the art) e monitorizata automat iar datele-s trimise și stocate direct într-un satelit, de unde pot fi verificate în timp real. Cu toate astea Ministerul Mediului nu are acces la aceste date (sau alte autorități). S-au pus întrebări legat de asta, s-au bâguit explicații penibile legate de imposibilitatea de stocare a datelor etc. Am solicitat sigilii pe instalatiile de monitorizare și acces la date pentru autoritățile competente. Probabil putem să solicităm în continuare multe și mărunte dacă statul nu este interesat la rândul lui să obțină aceste date.
Care este însă, problema? Problema este ca Garda de Mediu a constatat eliberarea acestui gaz în atmosferă fără a se folosi instalația de biodesulfurare (în mentenanță mereu la momentul controalelor, nu știu cum de), plus neconformități la camera de ardere – față de documentația depusă la Agentia de Protecție a Mediului pentru obținerea Autorizației Integrate de Mediu. Iridex susține însă că este doar o greșeală de traducere (din limba engleză, am întrebat personal) și cere în prezent revizuirea autorizației integrate de mediu cu corectura necesară astfel încât să autorizația să fie aliniată la realitatea din teren. Adică, susțin ei, acea camera de ardere nu trebuia niciodată să aibă vreun filtru sau vreo căptușeală ceramică, e o pură greșeală nevinovată și este normal așadar ca autorizația să fie modificată iar ei să nu mai aibă dificultăți la controalele gărzii de mediu în ceea ce privește acest aspect.
Iridex susține că mirosul nu vine de la ei, ci arată vag către alte surse care ar putea fi (groapa Giulești – teoretic închisă, sau bancurile de nămol din zonă). Interesant că nu arată către niciun alt competitor sau societate comercială activă, ci doar către entități unde nu se pot identifica vinovați.
Toate aceste lucruri au fost prezentate și discutate la dezbaterea publică programată (convenabil?) in Joia Mare, la ora 15.00 la sediul Agenței de Protecție a Mediului.
Tot acolo am mai aflat că nu se face monitorizare permanentă de H2S pentru că nu există JUSTIFICARE LEGALĂ pentru investiția necesară. Am mai aflat că APM în general nu are bani și resurse pentru nimic. Am mai sesizat că APM nu prea își asumă în general absolut nimic. Cănd vine vorba despre sancțiuni arată cu degetul direct către Garda de Mediu, deși autorizația de mediu a fost eliberată de APM, nu de Gardă și e în competența APM să o suspende sau să o ridice (lucru solicitat de altfel de Garda de Mediu în documente trimise către cetățeni, pe care le avem cu toții noi cei implicați).
Am mai aflat ca în doi ani de zile, APM a întreprins de 6 ori monitorizări în zonă, pe strada Amintirilor, în cartierul Bucureștii Noi. În niciuna dintre serile în care s-au făcut măsurători (atenție, mai puțin de 1% din timpul care a trecut în doi ani de zile) nu mirosea. Cum nu s-au înregistrat depășiri la MEDIA ZILNICĂ (așa se fac măsurătorile, cu medie zilnică, nu contează că se dă un puseu de ceva la o oră, dacă media zilnică e în regulă, nu se face nimic) s-a tras concluzia că nu este justificată cererea mai sus pentru aprobarea monitorizării PERMANENTE de H2S în analizele de calitate a aerului.
Măsurătorile PMB (făcute în zona Lacul Morii, în curte la APM mai exact) sunt considerate irelevante în acest caz – pentru că nu sunt făcute dupa standardele lor și pentru că sunt făcute departe de sursa bănuită. Pur și simplu. Dacă vă arăt valorile H2S vă ia cu frică și criză de nervi. APM nu le-a negat, doar s-a comportat ca și cum sunt complet irelevante.
Sesizările repetate și isterice ale cetățenilor sunt considerate irelevante în acest caz. Pur și simplu.
Motivul pentru care nu se fac monitorizări la cerere mai dese este ca nu exista resurse umane (personalul este alcătuit din 3 persoane), nici materiale și nici 3,80 + pază astfel încât autolab-ul să poată fi lăsat timp îndelungat să-și facă treaba. Am întrebat dacă s-au căutat soluții, dacă s-a făcut cerere către măcar UN cartier rezidențial din zonă (care beneficiază de 3,80 și pază, personal locuiesc într-unul dintre ele). Răspunsul este că nu, desigur.
Tot în cadrul dezbaterii s-a prezentat un studiu de dispersie – pur teoretic și bazat pe datele furnizate de IRIDEX (date oficiale din comunicările SEMESTRIALE către APM). Studiul nu făcea decât să demonstreze că meteorologia este o știință complexă și că totul este complex și greu de controlat. Că vântul sau presiunea sau temperatura sau orice în general influențează felul în care suntem afectați de lucrurile din aer. Între datele furnizate nu s-au numărat și măsurători de la instalația de biogaz.
Concluzia mea personală este că e șocant, după ce am văzut la dezbaterea asta, că Statul Român încă funcționează. Că nu se va întâmpla NIMIC până când nu ne implicăm personal. Că presa nu va reacționa nicicum dacă nu există răspuns din partea cetățenilor. Că nu este jobul nostru nici să identificăm sursa mirosului, nici să devenim experți în legislație, nici în funcționarea centralelor pe biogaz, nici în protecția mediului și în niciun caz nu e treaba noastra să fim poliție, inspectori, chimiști sau altceva – dar că cei pe care i-am angajat să facă asta nu o fac – și ar trebui trași la răspundere pentru asta. Că am dormit cu totul până acum și acum se sparg multe bube. Că suntem mai buni decât ei. Orice ați înțelege prin ,,ei”.
Și-n final, ca să subliniez felul în care suntem ridiculizați și luați peste picior – omul care-a prezentat studiul de dispersie era șocat că oamenii sunt scandalizați de miros, având în vedere cum arată aerul din București, în general. (pe genul țara arde și baba se piaptănă).
Și un personaj important care-a luat parte la dezbatere povestea altui personaj pe hol cum că-n Germania pute-n nu știu ce zonă a bălegar și nu mai face nimeni plângeri.
Băi oamenilor, trebuie să facem ceva.
