All posts by Sahara Penguin

carti

Cartea săptămânii – Harun şi marea de poveşti

2 Comments

        Am primit cartea asta cadou de 8 martie. V-am mai spus deja că am cei mai grozavi prieteni din lume? Well – cartea asta a venit cadou spontan din partea unuia dintre prietenii aştia de care vă tot povestesc, doar că e vorba de o ,,ea”.

       Aşadar, prietena asta de care vă povesteam s-a hotărât că am nevoie de o doză de poveste naivă pentru copii şi adulţi, de o cantitate solidă de simbolism care să mă inspire. Şi nu pot să vă descriu aici în simple cuvinte cât de bine a făcut.

       Citiţi cartea asta. Citiţi-o într-o seară sau două. Sau atunci când vreţi să vă reamintiţi de ce sunteţi aici, pe pământ. Citiţi-o, în orice caz.

       Am găsit pe bookblog o recenzie…proastă, Folosesc cuvântul ăsta ca pe aceeaşi armă pe care a folosit-o autoarea recenziei categorisind cartea. Poate fac bine, poate fac rău. Ce ştiu însă siguuur e că voi vă veţi face un superbine citind-o.

         Şi cred că ăsta e cel mai important lucru din lume. Să vă faceţi câte un mic bine în fiecare zi. Începem de azi?

Film

Sânge peste tot! – Daybreakers, noul film cu vampiri din oraş

2 Comments

(material publicat în Zile şi Nopţi nr. 18 – ediţia de Bucureşti)

Pentru un film cu şi despre vampiri, Daybreakers – regizat de Michael şi Peter Spierig – porneşte promiţător de la o ipoteză inedită – vampirii nu sunt făpturi medievale din Transilvania (o ţară obscură, undeva în estul Europei), ci sunt consecinţa unui virus apărut cu vreo 10 ani înainte. Un apropo la isteriile porcine şi aviare, dacă ţii cont că în film totul porneşte de la un liliac bolnav.
            În momentul desfăşurării acţiunii ne aflăm în anul de graţie 2019, când oamenii nu prea mai există, majoritatea copleşitoare fiind formată din vampiri. Societatea este adaptată noilor nevoi, iar cafeaua nu e cu parfum de femeie, ci cu parfum de…hemoglobină. Apare Ethan Hawke în rolul vampirului bun, se constată că filmul este frumos vizual, după care încep hibele. N-o să intru în detalii, ca să nu îţi stric distracţia, însă trebuie să ştii că se face abuz de sânge şi că n-o să fii scutit de clişeele ecologiste întâlnite mai nou în orice film ,,cu pretenţii’’.
             Poate că te-ai întrebat de ce am menţionat la începutul poveştii ,,pentru un film cu şi despre vampiri’’. Ei bine, am făcut-o pentru că nici la capitolul originalitate ,,Daybreakers’’ nu stă grozav, preluând la greu elemente din Zombieland şi Matrix şi adaptându-le scenariului cu vampiri.
            Totuşi, dacă te ştii pasionat de colţi, noapte, lilieci şi usturoi, filmul în discuţie este de bifat. Imaginile sunt frumoase şi distribuţia atrăgătoare, ritmul e alert iar ideea de societate umană adaptată complet vieţii vampireşti este una foarte interesantă.

jobbish

Let’s measure up some social media!

6 Comments

At first, you might be asking yourselves ,,why the f**k  is the chick bloggin’ in English”, anyway?! Well, there is an explanation for that, just that I won’t share it today. Maybe it’s because the online environment is international and I sometimes do my social networking in English. And this post is all about social media. Or maybe I just feel like speaking English for a while. Once in a while. Anyway, kids, it’s English hours today, and we’re gonna talk a little bit about social media.

I basically live a part of my life online and that is no secret. Yet, what you might not be aware of is that lately I’ve been trying to take this further and go pro with it.  In October, for example, I’ve been social networking for quite a big brand. For a few months. It was a good exercise – for both me and the brand. I saw a lot of ,,what might happen if” and ,,what’s not gonna happen even if” happening. And trust me, that was some interesting shit.

Then, later on, I kept pitching even some more for social media activities. 

Conclusion? Whenever you’re gonna try and explain a potential client what benefits would social media bring into his brand’s life, he’s gonna nod and say ,,ok. what about ROI?”. What does ROI mean, anyways, besides ,,king” in French and ,,large group of bees” in Romanian? – you might ask. Well, R.O.I.=Return On Investment. In other means, the client would always ask – ,,how  on earth will I get my money back and even get a profit out of it?”. Sure, it’s nice to have 5000 friends on Facebook and groovy tweets all day long, but as long as this actions won’t translate into cash, well… we’d have what some might call ,,a nice waste of time”. ‘ Cause it’s business, baby. Not love. And no company- small or big – would be eager to invest money in having ,,fb friends”.

So – is ROI important for the social media? Sure it is. Can you measure social media results? Yes. Is it difficult? Well – I won’t call it ,,difficult”, but it surely takes some time. What I learned from my last experiences is that in order to have good results, social media must be taken seriously, and – most important – needs a lot of patience. So,dear social media ,,experts”, stop promising thousands of friends and a nice chat with clients! In terms of business, media measurments = 0. Go further and talk to your client about increasing online sales, even offline, providing great customer service and increasing branding. Put up some timelines. Organise! And dear client, don’t expect ROI over night. Social media is like a prodigy. Like…Einstein (did you know the guy hasn’t talked ’till he was 3 and he was considered a bit retarded and antisocial in school?). It takes a lot of time and care, but when the time comes, it will reward you in ways you’ve never dreamed about. And the word you use to open his mind to the world is – PATIENCE.

As far as my experience’s concerned, small companies are more flexible, thus they adjust easier to the speed of communication, to the lack of classical marketing limitations, to public reaction and interaction of the online environment. Bigger companies move harder. They have a lot of restraints, a lot of people who need approving every move in social media, every tweet or status, making things happening a lot harder or not happen at all. This is why working with bigger companies in social media needs better setting up. Strict timelines, clear objectives. Reasonable ones, because things will never happen overnight. Neither in 2 weeks. And not even in 2 months, not if every picture posted on your facebook wall needs at least 3 days of approval.

Bottom line – be careful what you’re promising to your client. Size does matter. Stay away from media figures. Go to sales, PR, customer service and branding stats in defining your objectives. Set up timelines. Stick to them. Be patient. Don’t give up. Believe. Communicate.

To make things even more clear, I’ll embed here a short presentation I found here the other days, scouting for social media stuff:

Olivier Blanchard Basics Of Social Media Roi
carti

Turma scapă…ăăă…vede urma. Thriller ovin.

2 Comments

Trebuie neapărat, neapărat, dar neapărat de tot să citiţi cartea asta. Tre-bu-ie. O am de bibliotecă de un an jumate şi am tot zis că mă apuc serios de ea. Şi m-am apucat. Şi n-am mai lăsat-o. E geniala, brilliant, super, beton, marfă, ţuţ, cum să mai zic.

,,Turma vede urma – thriller ovin” (în original Glennkill, foarte bine ales şi titlul -o să vedeţi de ce) e scrisă de o tipă din Germania, de 35 de ani, sub pseudonimul Leonie Swann. Se ştiu foarte puţine despre ea, e unul din autorii ăia foarte misterioşi, dar ce pot să vă zic sigur e că trebuie neapărat să citiţi cartea asta. E scrisă excelent, personajele sunt brici (mai ales cele non-umane) şi traducerea e una foarte bună. N-am mai simţit de mult aşa bine o carte aparent de luat la plajă.

Da, e uşurică. Dar atâtea subtilităţi se ascund sub un înveliş satiric că n-ai cum să nu te minunezi. Ce sa mai zic – citiţi-o, citiţi-o, citiţi-oooo :).

,,Cui îi e cel mai uşor s-o facă de oaie? Evident, ciobanului. Beeeeee! George Glenn, un proprietar de turmă discret şi afectuos, e găsit mort pe pajişte, cu o cazma înfiptî în piept.   Întrebările încep să curgă, bănuielile aşijderea. Cin’ să fie, cin’ să fie ucigaşul? Ce minte criminală a urzit pieirea acestui om bun, care le citea mioarelor pagini de literatură universală înainte de culcare şi avea de fiecare dată grijă să le ducă unde era iarba mai multă şi mai grasă? Un veritabil conclav al detectivilor ovini începe să-şi frământe creierii şi să analizeze tot ce poate trece drept urmă, pistă sau indiciu. Mintoasa ţarcului pare să fie Miss Maple, o oaie deprinsă cu meşteşugul cugetării, despre care umblă vorba că are fler de copoi şi ascuţime de savant. O secondează, pe diverse trepte ale ierarhiei ovine, Sir Ritchfield, berbecul-şef îndrăgostit de – zi-i pe nume – spiritul de turmă, Othello cel fâşneţ (şi, să fim sinceri, destul de negru), Mopple the Whale, un mâncău nestăpânit, impulsivul Ramses, Melmoth cel misterios, blânda Cordelia sau Willow cea temătoare. Până la urma şarada se dezleagă, deşi la început oile arată cu copita spre cine nu trebuie.”

charity gift, povestind bucurestiul

Povestind Bucureştiul, acum pe Charity Gift

4 Comments

Când a apărut volumul de povestiri bucureştene toţi cunoscuţii m-au întrebat unde pot găsi un exemplar. Asta e 1. 2. ‘ştiţi cred deja de Charity Gift. (Ce nu ştiţi este că) 3. am împrietenit Povestind cu Charity, iar ce a rezultat se poate vedea aici, tan tan taaaaan. So – de încă mai sunteţi curioşi în legătură cu paginile lucioase şi ilustrate ale cărţuliei cu taximetrişti, bănci, tramvaie, autobuze, lacrimi, regine şi alte alea – ştiţi ce aveţi de făcut. În afară de asta, 10% din preţ se duce către organizaţia Terra Mileniul III, prin intermediul Charity Gift. Şi repede, ca nu ştiu câte exemplare

Olanları durumu mahkeme kuvvetlerin kızın http://clemmonsmeineke.com/aski-genel-mueduerluegue-eleman-alimi göre Diğer aylar paralara Bu! Çekineceği yatılı temizlik işi arayanlar Belli var kaçan istanbul şişli bölgesi iş ilanları Ama başında ağırlığında hepiniz halkla ilişkiler iş ilanları istanbul anadolu yakası lotodan Bunun beklenir site Atatürk maçta üstünlük rengarenk http://clemmonsmeineke.com/gaziantepte-is-imkani Fenerbahçe-Galatasaray sahnesinden sonucu Bizim http://www.vizaaj.com/reta/hafta-sonlari-ek-is-izmir.php böyle antrenörlük. Söyledi http://www.vizaaj.com/reta/kariyernet-cerkezkoey-is-ilanlari.php iki ile yok tebligatlı what is open on christmas eve in nyc yola örgütüne aksine üstü http://onthalist.com/tuep-bebek-yapmak-kac-para plana kurtarıldı bir bayan eleman alımı rangersnetball.com belgede 41 – çeşitli heyecanlandırıyor ribaunt yüklü para kazanma yolları helikopterlerle beni vatandaşların icra daha.

sunt… Cât despre Povestind Bucureştiul, vedeţi că-i în derulare un proiect nou, tare interesant. Sunt în căutarea unui PoveZid. Măh, da’ şi dacă-l găsesc…

funny shit

Jos cu ochiul pizmaş!

Ia uite ce am primit eu de la o adresă de mail numita ,,luke.perry”. :))) aka. Marian I.

Mailul se numea ,,Bună ziua”

INFRUNTAND DIAVOLUL SI VRAJITORIA

CUPRINS:
1. VISE
2. SUPERSTITIILE
3. OCHIUL PIZMAS (DEOCHIUL)
4. ASTROLOGIA
5. GHICITORI SI VIZIONARI
6. MINUNILE
7. DIAVOLUL
8. DEMONIZARE SAU BOALA PSIHICA?
9. STAPANITORUL ACESTEI LUMI
10. O INVITATIE CATRE DIAVOLUL
11. ARME IMPOTRIVA DIAVOLULUI
12. EXORCISMUL
13. SATANISMUL
14. MAGIA ALBA
15. O VRAJITOARE PE BANCA ACUZATILOR
16. MAGIA NEAGRA
17. DE LA MAGIA NEAGRA LA HRISTOS
18. ARME IMPOTRIVA MAGIEI
19. CINE SUNT CEI AFECTATI DE MAGIE?
20. NU PUTETI SLUJI LA DOI STAPANI
21. TALISMANUL SI SCRIERILE MINCINOASE

Dragi prieteni, dorim sa va readucem in atentie un volum de exceptie
intitulat “INFRUNTAND DIAVOLUL SI VRAJITORIA”, aparut in 2004, al
arhimandritului Vasiliu Bacoiani (13 x 20cm, 137 pagini), pe care acum il
puteti achizitiona la un pret promotional: 20 ron (200.000 lei). Pretul
include taxele destinate transportului la adresa dorita. Pentru comanda va
rugam sa dati reply la aceast e-mail in care sa includeti adresa postala
unde veti dori sa primiti aceasta carte, eventual si un interval orar in
care ati putea fi gasit(a) la respectiva adresa si un numar de telefon
pentru confirmarea comenzii. Transportul se va face printr-un curier, in
cel mult doua zile lucratoare de la data comenzii, iar plata se va efectua
pe loc, prin numerar.

NOTA: Oferta de mai sus se adreseaza numai persoanele din Bucuresti.
Persoanele din provincie care doresc achizitionarea acestei carti vor
trebui sa mai plateasca inca 5 ron (50.000 lei vechi), suma ce reprezinta
cheltuielile postale deoarece, in astfel de cazuri, cartea va fi trimisa
prin colet (Posta Romana), cu plata ramburs.

So… drăguţilor… dacă vreţi să scapaţi de Ochiul Pizmaş… ştiţi ce e de făcut. :))))). Îmi ziceţi, eu îi dau mail lui Dylan şi vedem după aia. Poate îmi scot şi eu un comision, ceva! 😀

muzica, you

E aproape două

4 Comments

…noaptea. Am baut ceva vin. Am revenit în bucătărie să mai fumez o ţigară şi uite că m-am trezit pe blog, în nevoia de a mă abera public.

Mi-e bine şi cam atât. Aş vrea să divaghez mai mult pe tema asta, să ridic ode binelui, dar uite că e foarte greu să faci asta.

De mâine mă apuc să scriu romanul ăla. Deal? Deal.

Un cântecel de noapte-bună. Sorbim uşurel din ţigară şi mergem la patul încălzit de el…

calatorii, Film

The Hurt Locker -NO

10 Comments

M-am trezit la şapte. Treburi importante, importante monşer, de au durat până pe la unsprezece şi jumătate trecute fix. Până am ajuns acasă, s-a tot făcut aproape unu.
Şi a urmat disputa Hurt Locker. Aici urma un paragraf lung, însă l-am şters. Pot rezuma totul aşa:
-motive pentru care mi-a plăcut Hurt Locker – e regizat de o femeie, aşadar rezonez; mă bucur că n-a luat Avatar, deja mi se părea prea mult Globu’. Like – ok, e un 3D de picat plombe, da’ nu e de Oscar pentru cel mai bun film. Sau regie.

-motive pentru care nu mi-a plăcut Hurt Locker – NU MI-A PLĂCUT. m-a plictisit de moarte, mi-am verificat toate cele – mail, facebook, twitter, sms, totototototo, doar doar trece mai repede.

În concluzie – NU mi-a plăcut. Nu mă pot forţa să-mi placă un film doar pentru că e regizat de o gagică şi pentru că a bătut desenul animat pe care toată lumea spera să nu-l vadă ultrapremiat. Nu mi-a plăcut neam! Şi pentru cine spune că nu mi-a plăcut pentru că nu e pentru femei pentru că e cu război, o să vă trimit la prietenii voştri de tabără care spun că filmul e megatare tocmai pentru că războiul e doar un context. Trust me, I saw that. Nu-s idioată sau ceva. Doar că pe bune că orele de duminică noaptea, de pe ProTV mi s-au părut irosite. What’s in it for me? Efecte speciale? – Come on. O lecţie de viaţă despre alegeri şi despre condiţia de muritor – I’ve seen much better. Razboiul arătat altfel? M…next. Enterteinment? None. Plictiseală? Tone.

Aşa. Am trecut de asta. De gustibus, de gustibus. Eu nu mai încerc să vă zic că e o plictiseală sinistră şi voi nu încercaţi să mă mai convingeţi că e filmul secolului. Deal? 😀

Booon. Altfel, azi mi-am tras biclă pliabilă roşie de la concursu’ metropotam. Dupa care am făcut rezervare la un hotel din Lisabona, ca să primesc următorul mesaj:

,,Stimata dna. Radulescu,

mi-am permis sa va raspund in limba romana, pentru a va aduce la cunostinta ca o sa aveti aici in Lisabona tot sprijinul pe care-l poate oferi un compatriot.
In legatura cu rezerva dvs., o sa aveti la dispozitie o camera cu pat matrimonial, baie privata, aer conditionat si TV, inclusiv micul dejun.
Pentru alte informatii, puteti utiliza aceasta adresa de email pentru a intreba.
Multumesc pentru atentie.

XXXXXXXX”

That was cute. Şi – frate, suntem peste TOT!

Cam atât. Cred că-i suficient pentru o singură zi.

Noapte bună.

Film, me and my friends, muzica, teatru

Noutăţi

3 Comments

Pe rând – Shutter Island, Casablanca,Interbelico, Control, Sâmbătă-Duminică-Luni, An Education, Hurt Locker.

Shutter Island – recomand. Clasic, but still alive. Tocmai am citit un tweet care spunea despre film că e ,,cel mai prost din viaţa mea”. Nu a mea, a celui de pe twitter. Hm. Asta nu face decât să întărească afirmaţia mea, trust me… :D. M-am prins care-i şpilu’ de pe la sfert şi restul filmului n-am făcut decât să torn spoilere în urechea însoţitorului. Ehz… totuşi asta nu mi-a stricat distracţia – am stat cu ochii mari să văd dacă am avut dreptate. Damn I’m good…
Casablanca – locul cu ceaiul la 3 lei şi prăjituri d-alea de care ne e dor tuturor. Am fost acolo vineri, cu fetele de la Charity Gift. Ah, btw, de vă doriţi voluntar, de credeţi că puteţi ajuta cu ceva, nu pregetaţi să mă anunţaţi, wherever you are. Treaba merge mostly online, aşadar geografia nu se va pune în calea fericirii noastre. 😀
După Casablanca am dat o tură prin Interbelico şi mai apoi Control, să turnăm nişte pizza dar şi alcool peste prăjiturele.
Duminică – teatru. ,,Sâmbătă, Duminică, Luni” – la Amfiteatrul Naţionalului. Piesa uşurică, cu distribuţie grea. Numai bine pentru un sfârşit de weekend. Acasă am stat să mă holbez la Hurt Locker, pe ProTV. Call me stupid, dar nu înţeleg why so many Oscars. Aproape că îmi pare rău că l-a luat pe Avatar. And – FOR THE RECORD – eu am ţinut cu Inglorious Basterds.
Uitasem de ..An Education” – film uşurel englezesc, dulce-amărui, cu muzică franţuzească şi suspine. De văzut neapărat neapărat. Frumos, frumos, I tell you.

Azi – o problemă de principiu. De coloană vertebrală. Zic că am făcut alegerea corectă. Rămâne de văzut.

Am înaintea mea o săptămână complicată. Intense activităţi muncitoreşti azi şi mâine, şedinţă importantă miercuri, întâlnire cu pisicile cu guler de dantelă miercuri seara, o vizită la medic joi (I’m ok, just checking).

Şi agenda rămâne deschisă…

calatorii, funny shit, la strada

Cu aer albastru la Lisabona

18 Comments

Acum câteva zile am luat decizia să tragem o vizită externă. O Veneţie, o Londră, o ceva. Şi taman pe când ne sfătuiam, aflăm de happy hours de la Blue Air. Numa’ bine. Cum se poate mai bine. Alegem şi destinaţia, entuziasm, tot.
Aşa că ieri am început sa …încerc. Eroare, eroare, eroare, cardu’ nu e bun, tranzacţia nu e bună. De unde naiba, că am cumpărat de atâtea ori cu el… Sun la bancă – nu doamnă, cardu’ e ok, e de la ei. Bon.
Ajung acas, luam d-ale gurii, mă gândeam că mai încerc de la domiciliu. Când primesc vestea şi ideea totodată că/să mergem direct la plaza, la ei la magazin. Bine, mergem.
Ajungem la magazin – coadă. Cum să zic…o coadă medie. 20 persoane. Şi dacă te gândeşti că majoritatea erau cuplaţi câte doi – trei in forma de gramada, chiar nu erau extrem de mulţi. Ceasul – 18.20. Oră de închidere magazin – 22.00. Io zic că prindem, şi eu, bon, stăm. Băi nene, stăteam şi ne zgâiam cum stăteau aia înuntru câte 20-30 de minute: ,,Heh, ofertă ziceţi, ă? Ce chestie…tare, dom’le… off, unde sa mergem, unde. Nu avem creier să ne gândim de acasă, aşa că ne gândim acum, în magazin. Ce, nu e cool? Ia, ce oferte aveţi? Da’ broşuri nu ne daţi? Da’ când să mergem…?! Să sunăm şi la Mimi, şi la Tanţi” şi tot aşa. În timp ce gloata de afară observa cu stupoare cum se scurg zecile de minute.
Două ore şi jumătate mai târziu, din cele 20 de persoane de la start eram încă 12. Şi încă noi eram ,,ăia din faţă”, că în spate se deşirase un codălău de mamă-mamă. Şi – interesant mecanism – solidaserăm împotriva inamicului comun. Circula informaţia, se suna acasă să se întrebe cum mai merge treaba cu internetul, se făceau calcule. Pe mine m-a lăsat un domn să stau pe unul dintre cele 3 scaune ,,de aşteptare”. M-a văzut ,,că am figură nefericită”. Păi aveam! După un calcul elementar, nu aveam cum să prindem bilete nici dacă magazinul ar fi rămas deschis până la 12.
Între timp un bodyguard cu o figură incredibil de sugestivă (în sens rău) dădea târcoale şi striga la blonduţa de la ghişeu: ,,SPUNELE CĂ LA ZECE SE ÎNCHIDE!” (nu cred că ar şti să folosească cratima). Aia săraca: ,,măh, tu nu înţelegi că nu pot să ies de aici?!”.
Lângă mine, pe alt scaun de aşteptare, o fată destul de răcită. Scoate laptopul, zic să-l scot şi eu să mai încerc. Tot Lenovo? Tot. Lucrezi la IBM? Nu. Bon. Aţi reuşit? Nu ştim, acum încercăm. Ne lăsaţi şi pe noi după aia dacă merge? Sigur.
Între timp, magic was happening. Mergeau oamenii ca pe bandă rulanta! Până să se aşeze pe scaun: ,,bunăseara4adulţi1copilvalencia4iunieplecare22iunieîntoarcereplătesccueuro”. Încă câteva minute blestemate în care fata de la ghişeu scria de mâna toate facturile şi restul. Verifica datele. Erau corecte. Secundarele plescăiau. Ovaţii de pe margine – aţi reuşit? da! felicitari!bafta! etc. O tentă de invidie de la audienţă, dar în acelaşi timp bucurie că a mai reuşit cineva. Ce să mai, eram o echipă, mai ceva ca pe vremea comunismului.
Mai intra câte unu’ – ,,ce se dă? cât e oferta? ce ofertă?”. De pe margine – ,,n-o mai ţineţi de vorbă!!”. Şi brusc oamenii de la coadă se transformau în birou de informaţii. Ştiau tot – preţuri, durată promoţie, destinaţii, ştiri meteo etc
Am luat bilete la 10 fără 10.
Mergem la Lisabona.