Category Archives: cool

Scrie despre tine

Iată ce am primit zilele trecute pe mail. Mi se pare foarte interesant, așa că vă spun și vouă.

INSCRIERI DE PRIMĂVARĂ pana la 28 MARTIE la atelierul SCRIE DESPRE TINE

Daca va place sa cunoasteti oameni noi si sa le aflati povestile, sa investigati universul altor persoane
si sa va explorati propriile experiente prin scris, interviuri, exercitii de observatie si de actorie, daca va intereseaza observarea contextului in care traiti si vreti sa invatati sa povestiti/scrieti despre asta, indiferent de experienta, timiditate frici, verificati blogul http://scriescrie.wordpress.com/

La atelierul Scrie despre tine inveti sa iti investighezi experientele cu instrumente de dramaturg, sa asculti povestile altora si sa incepi sa scrii o piesa de teatru bazata pe povesti personale. Descoperi cum sa scrii despre personajele care iti traverseaza viata, si sa observi mai clar contextul in care traiesti. Trainerii au dezvoltat o metoda bazata pe interviuri, exercitii de observatie, de actorie si de scris care te va ajuta sa iti povestesti mai bine universul si povestindu-l sa il si intelegi.

Te invitam sa incerci aceasta experienta la primul modul, pentru care te poti inscrie pana pe 28 martie 2012. Detalii despre inscriere la http://scriescrie.wordpress.com/ateliere-noi/

”Fiecare va fi pus fata in fata cu propriile mecanisme de limbaj, de aparare si de povestire. Este un fel de prima oglinda si prin ea veti incepe sa va studiati si sa va intelegeti mai bine reactiile, pattern-urile de limbaj, felul de a povesti si de a reactiona. Prin exercitiile propuse in primul modul incercam sa dezvoltam simtul observatiei si al povestirii unui eveniment, deprinderea de a empatiza cu personajele despre care scrii si de a le investiga universul. Fiind vorba de un limbaj mai specializat care vizeaza teatrul, vom face si cateva exercitii foarte simple de actorie.” (Vera Ion si Sorin Poama, traineri )

SCRIE DESPRE TINE ESTE UN ATELIER DE DRAMATURGIE SI DEZVOLTARE

PERSONALA IN CARE POTI SA LUCREZI CU ACTORI SI REGIZORI

PROFESIONISTI EXERCITII CREATIVE DE ACTORIE SI DRAMATURGIE,

BAZATE PE POVESTI SI EXPERIENTE PERSONALE.

REZULTATUL ACESTOR INTALNIRI ESTE CATE O PIESA DE TEATRU

CARE VA INTRA APOI IN FAZA DE PRODUCTIE PENTRU UN SPECTACOL.

http://scriescrie.wordpress.com/

Ce se mai întâmplă în țara verzilor și uscatelor

Aseară am fost la sindrofie. E, hai, știți care, aia cu 10 ani de publicitate blabla. Nu fac parte din grupul vedetelor (yes, yes, this is envy speaking) care se suie pe scenă, dar a fost sort of fun, frig cu muci în Operă, Moisescu impecabil, fragmentele din Apropo TV foarte reușite.
La party ne-am pozat cu replici din reclame celebre, am beut Ursus, a fost bine – mai bine decât la Effie Party, cu siguranță. Muzica mai bună, parcă și aglomerația ceva mai subțire (deh, nu era uzina mechen prezentă, ei e oameni importanți, nu pierd vremea cu nimicuri).

Pe când molfăiam o shaorma cu de toate în bucătărie pe la 3, mă gândeam – hai măh, că nu e chiar așa rău. Mda.

Între timp ce să vă mai anunț? Păi poate v-ar interesa că se apropie de lansare încă o șmecherie socială, numită Orașul Meu (e încă beta, deci nu vă speriați dacă ceva pe acolo vi se pare că scârțâie). Cu alte cuvinte, ăștia de tot dați pe goarnă unde sunteți pe forsquare sau places, acum aveți jucărie nouă gratis pentru iPhone și Android, să vă tot lăudați cât de hipster o ardeți. Plus că e ceva ce eu (împreună cu alți viteji) am propus într-un pitch de telefonie mobilă acum vreo 4 ani, sub altă formă, desigur (nu existau telefoane cu touchscreen pe vremea aia). Respectiv te ajută să te orientezi, să găsești ușor locuri, filme, petreceri, păreri și alte chestii de genul ăsta. Pare a fi facebook meets metropotam. Să vedem ce iese.

Acum mă pregătesc să mă duc să zac puțin după destrăbălarea de aseară să mă ocup de alte chestii interesante pe care le clocesc în ultima vreme. Nu pot să vă spun, deocamdată, decât că ambele chestii (da, sunt două) au legătură cu copiii și că nu, în niciun caz nu sunt însărcinată (să nu-ncepeți…).

Evident, nu pun coada pe spinare până nu azvârl o piesă.

Abia aștept să ajung acasă

Nu, n-am răcit. Nici nu mă așteaptă vreo prăjitură fabuloasă pe masă și nici nu m-am mutat într-o super vilă în Primăverii.
Nu mi-am luat animal de casă și nici n-am vreun film nou de văzut.
Am pus parchet și câine (a se citi covor alb pufos) și am o misiune – un puzzle cu castelul din Praga din 1000 de piese din care am făcut azi-noapte aproape o treime. Am făcut castelul, catedrala și puțin din cer. Trebuie să mă apuc de făcut la Mala Strana și la Podul Carol și la Vltava.

Cu această ocaziune vă anunț că am trecut pe la Leroy Merlin și e țeapă, nu e niciun preț mic, iar lucrurile sunt nașpa.

Așa că am ajuns inevitabil la Ikea, unde am balotat niște chifteluțe și am găsit și câine și lustră. I still love Ikea, no matter what they say.

Voi faceți puzzles vreodată? Vă storciți coatele, genunchii și fundul căutând piesuce mici de carton care să se potrivească la fix?
Noroc cu câinele, altfel nu mai eram om azi la cât m-am târât pe jos.

Vice Magazine

Vineri seara am dat o tură prin Control, ca în vremurile bune ale tinereții. Doar puțin, că a doua zi aveam de vizionat Morcheeba și mă doream în formă. Și cum m-am așezat eu la bar, ca o duamnă, mi-am dat seama că mă plictisesc puțin. În spate, la dixtracție, era cald rău rău, așa că nu-mi rămânea decât să aștept să dispară plictiseala în timp ce sticla de Salitos devenea ușor parte din mine.

Ca orice om plictisit cu o bere-n mână, m-am întins să văd ce avem de citit. Primul material didactic a fost Zile și nopți, pentru care am o afecțiune deosebită din motive poate puțin subiective, dar și obiective. După ce am terminat cu zilele și nopțile am văzut că avem pe tarabă și alt material distribuit gratuit, în format mare și lucios. M-am întins elegant și am pus gheara pe un exemplar. Vice Magazine era el. Pe copertă, un negru mic cu un tricou pe care scria Hi, I don’t care, thanks. Uber cool. Zece minute mai târziu încă citeam la revistă, motiv pentru care am îndesat-o în geanta maaare (care în sfârșit avea un sens într-o seară de vineri în club), iar acum sălășluiește la domiciliul personal. Da, da, știu, am descoperit și eu America. Deh, bine că am descoperit-o.

Pentru cei care n-au descoperit-o încă, recomand descinderea în locurile unde se găsește și luarea ei acasă, e foarte mișto. Aveți aici câteva informații despre conținut. Tot acolo găsiți și informații despre locurile unde o găsiți.

(mha, și pentru că îmi plac detaliile, la caseta tehnică mesajul despre care tre’ să spun e ,,sunați-ne, ne plictisim”)

Și pen’ că viciul meu preferat este cultura, în episodul de azi urmăriți:

Well, well, Summer Well

Ca să-mi înec frustrările legate de absența repetată la Peninsula (da, se pare că nici anul ăsta nu pap mohair), am purces spre domeniul Știrbey să vedem care e faza cu Summer Well, un festival ca o vacanță, ziceau ei.
Și, of, simt cum inspirația nu se apropie deloc de mine, însă voi spune cu cuvinte simple, cât pot eu de simple, că a fost frumos, domne. Nu chiar ca un festival, ci chiar ca o vacanță, că bine au zis. (poze aici și aici).
Lume pe iarbă, defilare de modă (cine are pălărie mai hipstărească sau ciorăpei mai colorați), liniște, pădure, lac, sezlonguri portocalii, copii, mâncare indiană, nachos, cutiuțe de picnic, Sunset Cafe (de la Fratelli), Club Control și mai departe de toate, incredibil de multă curățenie deși, cel puțin în prima seară, containerele de gunoi mi s-au părut insuficiente. Fără semințe, fără cocalari, fără fum de mici. În primă instanță – doar bere pentru consum alcoolic, dar după o cercetare aprofundată, puteai să dai peste vodka and co din Control și Sunset Cafe.
În prima seară m-am delectat cu Noisettes, mi-a plăcut enorm solista, și prezență, și voce, și suflet, și tumbe. Frumos.

Plan B a început genial, cu :

Ne-am retras dupa aceea la Sunset Cafe, să sorbim un Mojito, o atenție, iar pe la 1 ne-am scurs ușor printre copaci și apoi la casa de lângă piscină, unde printre un cârnăcior rece, un JB cu cola, bere la pet și bancuri cu accent moldovenesc, ne-a prins ora 4.

A doua zi cheful inside a fost mult mai mic, din cauza orei 4 de mai sus, dar totuși ne-am înființat pe același Domeniu Știrbey, în aceeași atmosferă generală de picnic civilizat. Am ajuns destul de târziu, în timpul Raveonettes. The Wombats au pus ceva suflet (și alte substanțe, am o bănuială, dar a fost bine):

A urmat capul de afiș, Interpol. Care a cântat foarte mult, corect, dar fără feeling (just my feeling).

Evident, impresiile au fost determinate și de lipsa cronică de chef, a mea și a găștii (am văzut și români entuziasmați). Dupa 3 melodii ne-am retras la plimbărică și am revenit aproape de final, când ne ceream acasă de somn și dor.

Am plecat cum am venit, printre copaci, necălcând pe peturi și pahare ci direct pe potecuță, cu luna mare și frumoasă în față.

Acestea fiind spuse, doresc Summer Well-ului viață lungă și fericire, că nouă ne-a dăruit două zile… ca o vacanță. Și sper că titlul festivalului nu înseamnă că fără Interpol treaba nu se repetă.

Și o cronică poate mai inspirată decât a mea – aici