Category Archives: rasu’-plansu’

>Domnu’ Nicu si domnisoara Andromeda

>Domnu’ Nicu este barbatul care locuieste singur in garsoniera de deasupra mea. Are in jur de 50 de ani si sunt absolut convinsa ca este gay. Este funny. Nu cunosc nicio o persoana gay de varsta asta in afara de el.

Domnisoara Andromeda sunt eu. Sau asa crede el ca ma cheama. Am incetat sa incerc sa-l conving ca nu e asa.

Cand m-am mutat, domnu’ Nicu a fost primul care a rasarit pe scara in timp ce imi mutam lucrurile si a intrebat pretios: “cine se muta aici?”. Prietenul meu de pe atunci i-a raspuns sec : “o fata”. A parut oarecum lezat de raspunsul laconic si s-a retras nemultumit in vastele apartamente. Adica in garsoniera.

Domnu’ Nicu a fost cu siguranta artist. Asculta mereu opera si seara canta romante.

Domnu’ Nicu e suparat de faptul ca folosesc odorizante de camera. Mi-a tinut o intreaga teorie intr-o dimineata despre efectul nociv al chimicalelor pe care le inhalez. De asemenea, domnu’ Nicu imi da sfaturi despre cum sa port gentile. Cum ma prinde pe scara, cum ma mai loveste cu un sfat. Domnu’ Nicu merge ceva mai leganat decat mine, este foarte curios si intr-o zi m-a luat la intrebari – “domnisoara Andromeda, pot sa va pun si eu o intrebare? De ce nu va platiti intretinerea?” . “Nu am timp”. “Cum adica nu aveti timp?”. “Adica daca ar exista un cont in care sa pot pune banii, sau daca ar exista o caserie non-stop, as plati. In conditiile in care ea functioneaza acum, nu am timp. Locuiesc singura, deci e exclus sa trimit pe altcineva.”. “Dar nu se poate asa ceva, trebuie sa platiti in fiecare luna”. “Well… platesc cand pot. Altceva?”. A dat putin ochii peste cap si a plecat.

In concluzie, si persoanele gay sunt la fel de carcotase odata cu varsta. Si eu care aveam pretentii…

>Nici apocalipsa nu mai e ce-a fost…

>
Asa spunea un prieten cu care vorbeam ieri, apropo de “the-big-bang-black-hole-shit-protons-accelerator-geneva-collider-whatever-weird-fancy-machine”.

Cica ala de azi a fost doar un test. The real thing e pe 21 octombrie. Inca am timp sa-mi fac planuri pentru sfarsitul lumii. Dar trebuie sa recunosc ca nu prea imi place chestia cu amanatul… Ce fel de apocalipsa e asta, pe care o amani?

Sunt dezamagita.

Asa. In another manner of speaking, citeam ieri comentarii pe un site cu poze ale “device”-ului. Cateva dintre cele aproape 3000 sunt absolut delicioase. Trebuie sa le impartasesc.

yes give me a pen and paper where do i sign up

I’m sooo glad I live in New Zealand. At least we get to watch you all Die first….{Me and the other Hobbits}

Osama bin laden secret weapon …

the first experiment that is very likely to suck. literally.

If something bad happens Chuck Norris will save us 😛

E = mc2 ? Anyone??? Hello???!!
Pretty bad when Jar Jar Binks gets it right and they don’t…. “Yousa thinking yousa people ganna die?”
or, lol, Jack O’Neil, Stargate….. “you know, the big ring, that kinda flushes sideways?”
I’d like to see a picture of one of the scientists sheep with a shirt on that says “If you see me running, try to keep up”

This reminds me of the machine that tried to get rid of Superman… 🙂

What a pretty toy.. I hope they have a backup hamster for that wheel.

Hey Bill, The wife found a nut in my shirt pocket when doing laundry yesterday which i forgot to install on friday. What should i do?
Do’nt worry Stan, i did the same with an electrode last month. Im sure it’ll still work??

I hope this thing doesn’t run on Vista.
“System Error. Press OK to implode planet, Cancel to explode.”

Silence!!! i’ll kill you!!!

t will not turn us into ducks.
It MAY turn us into sperm whales or bowls of petunias…

where does Jodi Foster sit?

So this is why Pi never ends….

I wanna smoke weed in there …

We are crazy…estamos locos.

Earth gonna look like the macs logo.

the zombie army on the other side is waiting for the portal to open!!! don’t do it!!!

Viral marketing!

erver: “There is a problem connecting to the netowk. Please make sure your network cable is connected.”
Guy1: ……*Cries*
Guy2: What’s wrong?
Guy1:..*points at screen then to network cable that is properly connected*
Guy2: but that means……..shit……..

Troubleshooting this would be a nightmare

I already made my bump stickers….
“I was a black hole survivor”
want some?

Science shouldn’t lie just to make you more comfortable. That’s religion’s job.

>Cine si de ce vrea sa demoleze Pasajul Victoria in articolul din Gardianul, asa cum a fost el scris

>Daca aveti de gand sa faceti ceva in sensul asta, intrati aici si aici , copy paste, trimis mailuri si batut obraz. Daca aveti idei mai bune, feel free to share.

Copiat de aici

” Considerate a fi monument istoric, doua cladiri de la intrarea in Pasajul Victoria, din centrul Capitalei, se afla in pericol de fi demolate de catre detinatorii unei firme off-shore, inregistrata in Liechtenstein. Una dintre acestea, fostul Hotel Muntenia, arata deja ca dupa razboi, fiind distrusa cu buna-stiinta la interior. Desi cladirea este incadrata oficial la gradul de risc seismic III, nicidecum I, proprietarii off-shore-ului au atårnat buline rosii, cu de la ei putere, pe zidurile fostului hotel. Acestea anunta iminenta prabusire. Miza o constituie insa ridicarea pe locul a peste jumatate din ceea ce inca este Pasajul Victoria a unui building cu 17 etaje. In spatele firmei off-shore se afla nume ce amintesc de scandalul “Posta Romåna”, in care au fost implicati fostii ministri Tudor Chiuariu si Nagy Szolt.

Prin mai multe manevre iscusite, societatea Ronkifi Anstalt, cu sediul in Vaduz, Liechtenstein, a ajuns sa detina, in proportie de 93 %, fosta societate Muntenia International S.A. , transformata ulterior in SRL. Cele doua cladiri pe care Muntenia International SRL le detine in prezent la intrarea in Pasajul Victoria, dinspre strada Academiei, au un regim de inaltime de patru, respectiv cinci etaje. Intentia investitorilor de a demola respectivele cladiri a fost clara imediat dupa preluarea acestora, atunci cand au solicitat Primariei Sectorului 1 autorizatia de demolare (facsimil 1). In adresa este precizat foarte clar ca s-a solicitat autorizatia de demolare, dar ca “in afara de dezafectarea camerelor de hotel, nu s-a intreprins nici o actiune de demolare”. Cei care se ascund in spatele firmei din Vaduz au uitat insa ca la parter si subsol exista alti proprietari pe respectivele spatii. Trei dintre acestia declara ca au fost supusi unui adevarat maraton al controalelor de tot felul, al intimidarilor si al incercarilor de santaj pentru a vinde pe nimic spatiile lor firmei din Liechtenstein. Si, cum nu poti demola etajele si sa lasi in picioare doar parterul si subsolul, lucrurile au luat o intorsatura aproape hilara.

Bulina care da dureri de cap
Astfel, in data de 30 iulie 2008, doi alpinisti utilitari au pus pe fatadele celor doua cladiri niste buline mai rosii si parca mai mari decat cele folosite de oficialii de la Primaria Capitalei. Cand au fost intrebati de proprietarii spatiilor de la parter si subsol daca sunt autorizati si in ce baza pun respectivele buline rosii pe cladiri, cei doi alpinisti s-au refugiat in fostul hotel, de unde i-a scos numai un echipaj de la Sectia 1 Politie. Agentii i-au legitimat pe cei doi alpinisti cu greu, dupa care acestia s-au urcat rapid intr-un Ford rosu, cu numarul de inmatriculare PH-48-SSS, si dusi au fost, caci politistii au uitat sa-i mai intrebe ulterior “de sanatate”. Intamplarea nu este deloc lipsita de importanta, intrucat cele doua cladiri sunt incadrate oficial in clasa III de risc seismic. O dovedeste adresa 1673/12.05.2008, eliberata de Primaria Capitalei si semnata inclusiv de seful Serviciului de consolidari al municipalitatii, Aurelia Radu. Ceea ce inseamna ca cele doua imobile nu prezinta deloc pericol de prabusire iminenta, asa cum mare sta scris acum pe pancartele fixate la vedere, pe strada Academiei. Tot circul are scopul de a-i alunga pe cei care inca rezista in spatiile de sub cladiri, angajati si patroni deopotriva.

Hotel Muntenia este cladire de patrimoniu
Un alt aspect de care nu au tinut cont cei care au preluat Hotel Muntenia este acela ca imobilul este clasat pe lista Monumentelor Istorice din Bucuresti inca din anul 1992. O dovedeste adresa numarul 345/13.11.2001, eliberata de Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural a Municipiului Bucuresti expediata catre ocupantul subsolului, care solicitase aviz pentru renovare, asa cum cere legea (facsimil 2). Ceea ce institutia din subordinea Ministerului Culturii a acceptat. Insa, cei care distrug cu buna- stiinta Hotelul Muntenia nu au avut, pare-se, nici cea mai mica grija privind distrugerea unor cladiri de patrimoniu. Mai trebuie precizat ca ridicarea unei cladiri de 17 niveluri intre altele de maximum cinci etaje, fix intr-o zona de cladiri de patrimoniu, ar arata ca nuca in perete. Asta, daca demolarea Hotelului Muntenia, care ocupa practic jumatate din Pasajul Victoria, va avea pana la urma loc.

Cine se ascunde in spatele afacerii
Potrivit Oficiului National al Registrului Comertului (ONRC), in spatele off-shore-ului din Liechtenstein se afla oameni de afaceri importanti. Astfel, la societatea Muntenia International SRL apare ca si administrator un oarecare domn Alexandru Dan Andriesu. Aceeasi persoana o regasim, tot pe post de administrator, in societatea Lahovari Grup SRL. La aceasta din urma firma, asociati cu parti egale sunt doi oameni de afaceri destul de cunoscuti: Sandu Feig si Sorin Creteanu. De altfel, acesta este cunoscut publicului larg avånd in vedere concediile pe care le facea pe Coasta de Azur, alaturi de fostul primar general, Adriean Videanu. Creteanu detine trustul de constructii Comnord si este implicat in celebrul scandal numit generic in presa “Posta Romana”. In acest caz, procurorii de la DNA suspecteaza o asociere ilegala intre grupul lui Creteanu si Posta Romana pentru construirea tot a unui building pe Calea Victoriei, foarte aproape de Palatul Telefoanelor si nu departe de Hotel Muntenia. Toata ingineria a avut, la data respectiva, girul a jumatate dintre ministrii cabinetului Tariceanu, de la acea vreme. Scandalul “Posta Romana” a dus inclusiv la solicitarea procurorilor DNA de a-i cerceta pe fostii ministri Tudor Chiuariu si Nagy Zsolt, itele afacerii ducand insa pana la premierul Tariceanu. Desi firma “Lahovari Grup” SRL apare inscrisa la Registrul Comertului cu un capital social foarte mare, de aproape 15 miliarde de lei vechi, pe site-ul Ministerului Finantelor se poate vedea ca societatea are un singur angajat, probabil administratorul Andriesu.

Augustin Andreiu “

>Oh, cat mi-am dorit nopti de genul asta in timpul sesiunilor…

>
Adica din astea in care nu pot sa lipesc geana de geana si sa ma duc direct spre activitate. Ca aseara. O fi de la eclipsa, o fi de la concediu, o fi de la piticii din capul meu care s-au reactivat un pic si tropaie nervos in ritm de mars…Cert e ca inainte de prima zi de munca de dupa concediu n-am putut sa dorm nici macar un minutel. 

Am citit. M-am uitat la atletism pana a inceput sa doara. Am fumat ultima tigara. Am baut apa. M-am mai demachiat inca o data, mai atent. Am iesit pe geam sa iau o gura de aer poluat. Am dat o tura pe messenger sa vad care ma poate face sa dorm… Toate astea intre 2 si 6.30. La 6.30 in panica totala, am bagat beethoven si mozart la ipod. Artileria grea carevasazica. NIMIC!!! Cascam de-mi trosneau falcile, lacrimam mai ceva ca o desdemona, dar somn – ioc! 
La 6.45 am zis ca gata. Asta e si e trist. It’s gonna be a looooooooooong painful day. Asa ca am dat drumu’ la hbo si am vazut finalul unui film d-asta romantios cu unii de se tot pupa facand schimb de noroc si dupa aceea am revazut inceputul de la Juno. Cafea, mancarica, spalare, frezare, imbracare, machiaj…. am facut pana si curat in camera. Cu toate chinuirile mele, mai tarziu de 8.15 n-am reusit sa plec din casa. Si cu tot ocolul pe la magazin si plimbatul agale pana la si de la metrou, la 9.15 eram la serviciu. In conditiile in care programul incepe la 9.30 iar eu mai devreme de 10.30 nu cred ca am ajuns vreodata in viata asta. (a, ba da, o data cand am dormit la Gabrijela si aveam meeting la 10. Si, recunosc, cred ca au mai fost 2-3 meetinguri pe la 10, dar la toate am intarziat macar un pic). 
Nu vreau sa stiu cum o sa ma simt pe la 15-16. Dar insomnie mai crunta ca asta n-am trait in viata mea si nici ca vreau sa mai traiesc. M-am chinuit sa adorm cu fiecare por din piele. Am vizualizat lanuri de grau in bataia vantului, oite suprarealiste trecand prin cadru, am incercat sa fac filme cum fac de obicei si merge (transformand scenariul in vis)… Tot ce am reusit sa fac a fost sa starnesc nervi, angoasa, panica, idei negre, teama si in final nici urma de somn.
Si iata-ma acu’, cu ochii impaienjeniti pe sub ochelari, lasand acest ultim mesaj in caz ca mi se intampla ceva diseara, in drumul spre casa.  Cum ar fi, de exemplu… sa adorm in metrou si sa mor axfisiata. Sau altceva exotic de genul asta. 
Hai, somn usor! Asta… serviciu usor! 

>A woman without a man is like a fish without a bicycle

>
Lucian zice ca citatul era invers, dar nu conteaza. Aceeasi branza.

Doar ca in ultimele doua zile am simtit acut absenta unui mascul. Nu, nu, nu pentru activitati fizice la orizontala -d-aia sunt peste tot. Si am inceput sa-i dispretuiesc un pic, desi pana la urma n-au nicio vina ca exista si ca au nevoi. In plus, ei se pare ca se simt excelent in postura de armasari de prasila. Si – pana la urma probabil ca sunt si ei necesari intr-un fel… Ca lupii care mananca cadavre…

Nu, frate, am simtit lipsa unul mascul din asta neanderthalian, care sa rezolve cu tevi si becuri si sa care chestii. Aseara, cand din cauza instalatorilor care lucreaza pe coloana mi-a refulat buda in casa (din fericire in mare cu productiuni de bucatarie – gen grasime), si am umblat nauca prin tot blocul de 10 scari pana am aflat unde si de ce stau instalatorii si pana au venit doi bajeti cu sarma ceea de au scobit si au scos punga de Cora care se pusese in calea fericirii mele. Aseara s-a intamplat. Aseara m-am simtit singura. Si azi, cand au spart un perete intreg in baie ca sa schimbe tevile… a fost din nou magnific. Eu – cu 5 barbati vanjosi care imi distrugeau faianta. So, so, so much fun. Stau si astept sa se intoarca instalatorii de la masa si intre timp ma gandesc sa invit un sobolan, ceva, la ceai. Sau poate serveste o cafeluta. Dezolant…

Da’ lasa ma, ca o fac si p-asta singura. Trece. Eu sa fiu sanatoasa… 🙂

>Un cosmar nu vine niciodata singur

>Aseara petrecerea aia de care a auzit toata lumea. Aia cu clubu’ art directorilor sau ceva. Cand a venit mailul cu invitatia, toata lumea a zis “ce e si rahatul asta”? “Auzi ma, ne cheama astia, art -directorii…”. Haha, hihi, hehe, “ce basina”. Si cu o ora inainte de party ne-am trezit ca mergem… si eram destul de multi. Semn trist ca nu aveam alternativa. Asta se intampla cu oamenii fara o viata :)) Well… trista concluzie, da’ asta e. Suntem o turma din ce in ce mai eterogena de oameni care se aduna din cand in cand in diverse spatii si care sprijina canapele sau isi aduce aminte de vremurile bune. Care or fi fost alea… 

Pentru piscotari (adica aia ca mine) dezamagirea a fost dubla. 1) lista de free drinks foarte modesta. Dar na, in definitiv era party j&b – asadar pe lista era pepsi, apa, red bull, j&b si smirnoff. 2) no food 3) dupa ora 9.30 au inceput sa ceara bani pe redbull si pepsi. WTF?! Lista aia de “free drinks”… in fine. 
Am ajuns acasa, am mai ars-o aiurea vreo 2-3 ore, ca asa e frumos. Dupa care cica sa dorm. Inca o ora pierduta pe perpelit dupa o parte pe alta, dupa care m-am plimbat prin 3 cosmaruri pana dimineata. Unul cu zapada, unul cu fantome si altul cu … nu mai stiu cu ce… oricum. Urmariri, chestii… vorbeam cu fantomele, alea vorbeau in soapta cu mine, ochii lor erau ca niste leduri rosii in intuneric – ca asa le identificam – la un moment-dat am incercat sa omor una cu Pronto albastru (pentru toate tipurile de suprafete). 
Fataa… care vrea un cosmar, ca eu am prea multe…
Uite si personajele din publicitate cum isi fac de cap (remarcati pinguinii, va rog…):

Feist – 1, 2, 3, 4 – Sesame Street Version – via Oneday.

>Momentul Cosmo

>
Sau, mai bine spus, Momentul “Tabu”. Dar Cosmo suna ceva mai… colorat.

Ei bine, da. Am si eu momente in care simt nevoia sa spun banalitati. Stiti – exista un sir interminabil de bloguri majoritar feminine, scrise corect din punct de vedere gramatical, si care trateaza o serie intreaga de clisee ingrozitoare, in genere de spectru romantic – “de ce ne inseala barbatii”, “oare putem fi fideli?”, “de ce ne indragostim intotdeauna de cine nu trebuie”, blablabla. Stiti despre ce vorbesc. Posturile alea care se lasa cu cate 50 de commenturi in care majoritatea femeilor spun “m-am regasit!! dumnezeule, vorbesti exact pe limba mea” etc. Cu putina grija, articolele astea s-ar putea transforma in Coehlo 2, in literatura mioritica de consum. Luati aminte, asadar, dragele mele Paolo de Carpati…

Asadar. Da, am si eu momente cand vreau sa impartasesc truisme. Si truismul zilei este “se intampla ceva ciudat cu lumea”. Cred ca e un moment de rascruce, ca cel in care s-a renuntat la casatoriile aranjate. Ca doar nici la asta nu s-a renuntat brusc, intr-o buna zi. Presupun ca cei care se casatoreau pe ascuns sau impotriva parintilor erau cazuri de scandal… Erau perceputi drept nebuni. Ei, acum cred ca intram in epoca superficialitatii sentimentale sincere, vadite. In era in care institutia casatoriei o sa devina in sfarsit ceva depasit. Asta nu e neaparat un lucru rau, e doar ceva nou. Si fiind nou, e temporar perceput ca rau. Si greu de “inghitit”. Si o sa dureze cu siguranta foarte, foarte mult. Ma indoiesc ca o sa apuc vremea in care notiunea de casatorie o sa fie complet abolita. Dar mi-e clar ca transformarile au inceput.

Lumea are optiuni. Prea multe optiuni. Atata informatie, atatea cunostinte noi in fiecare zi duc la dorinta de mai mult. La dorinta de schimbare. La cultul personalitatii. La dorinta de independenta. Casatoriile nu mai rezista. Relatiile sunt ceva caduc. “Everafter”-ul siropos e pe duca rau de tot. Daca pana acum se incercau pastrarea unor aparente de dragul… aparentelor, acum nici macar pe alea nu se mai pune pret (thank GOD!!). Incep sa ma simt de-a dreptul binecuvantata. Ca sunt asa, ca pot trai de una singura, ca imi doresc iubire doar atata timp cat e reala si ca nu visez la cai verzi pe pereti si bastoane la batranete.

Cei care au visat de tineri la valorile patriarhale ale epocii trecute au apucat sa se casatoreasca. S-au aruncat pe la 20-25 de ani intr-una din primele iubiri (de obicei una din timpul facultatii). Intr-o majoritate covarsitoare divorteaza inainte de 30 de ani sau se complac intr-o nefericire pigmentata cu nopti pe internet, cu cautarea de distractii interzise si cu consolarea ca “asta e viata”. Nu se mai lupta in lumea asta pentru o relatie. Nu se mai lupta pentru construirea unei eternitati impreuna. Nu stiu daca asta este neaparat rau. Poate este doar sinceritate, dupa decenii intregi de inchinat la un idol fals.

Suferinta lunga si domoala provocata de banal, rutina si incertitudini a fost inlocuita de rupturi dese si violente. De 100 de iubiri neimpartasite pe metru patrat, de obsesii ciudate si de lucruri pe care le consideram deocamdata ca fiind “nebunesti”. Eu cred ca a venit doar momentul in care oamenii au toate conditiile sa isi dea arama pe fata… Nu cred ca “the world is going to end” sau ca “au innebunit cu totii” sau ca “nu mai sunt oameni ok pe lume”. Nu. Cred doar ca suntem generatia de sacrificiu, cea in timpul careia se produce mutatia.

Mai e ceva, ce am dezbatut indelung cu prietenii mei. De multe ori n-au fost de acord cu mine. Inca mai cred in povesti cu zane unii dintre ei, pesemne. Da, cu totii avem nostalgia parintilor care au cupluri sudate si greu incercate, care inca se plimba de mana pe strazi si care au grija unul de celalalt. Dar oare ce ar fi facut aceeasi parinti ai nostri daca ar fi trait astazi? Daca si-ar fi facut 20 de prieteni noi pe zi pe facebook si myspace, daca s-ar fi exprimat pe un blog pe care sa primeasca continuu feedback de la cunoscuti sau necunoscuti, daca ar fi avut contact cu 30 de filme pe zi, daca ar fi fugit la Vama Veche in fiecare weekend de vara si daca, si daca, si daca. Daca un parinte ar fi putut creste un copil in conditii perfect normale, asigurandu-i un trai mai mult decat decent. Daca ar fi fost atat de usor sa adopte. Daca s-ar fi putut reinventa o data la 10 secunde. Daca ar fi putut gasi un hobby inedit in fiecare zi.

Ma intreb daca s-ar fi descurcat mai bine decat noi. Eu cred ca nu. Si cred ca eu m-am adaptat al dracului de bine.

>Si s-a facut liniste…

>
Luni. Acelasi sentiment de ura impotriva ceasurilor din intreaga lume. Iar mi-a cantat mobilu’ vesnica pomenire de dimineata, timp de vreo 2 ore. Si am snooze la 5 minute… Dupa o perioada incep sa integrez sunetul in vis si nu ma mai deranjeaza.

Numai ca azi era ceva in plus. Sau in minus. Ceva imi spunea ca nu trebuie sa ma trezesc. In afara de pofta-mi inefabila de somn si ora pierduta in weekend undeva pe drum… Ceva.. ERA LINISTE!

Mi-a placut. Imi place summit-ul asta mult injurat. Toti corporatistii si-au lasat acasa masinutele branduite de serviciu si s-au dus cu metroul la joburi. Frumos…

Nici duminica nu e asa liber pe strada.

>Sunt foarte calma

>
Sunt gripata. Sed in pat, mananac portocale si beau apa. Mai beau si cate un ceai. Din cand in cand dau in febra, ma simt uneori si putin mai bine…

Din cand in cand mai stau si ma gandesc la evenimentele din viata mea amoroasa petrecute in ultimele luni. Cu putinul simt al umorului pe care il mai detin in starea asta gripala, as putea adauga “care viata amoroasa?”. Tocmai de aia, extind la ultimii ani.

Bai, bai, bai! Un singur lucru am de zis:

IN ZIUA IN CARE O SA VA ADUNATI CU TOTII INTR-O PIATA PUBLICA SI O SA VA IMPUSCATI INTRE VOI PANA NU MAI STA NICI UNUL IN PICIOARE, EU O SA FIU ACOLO SA FAC POZE. Pfaaai!

Muhahahaha!

Ma duc sa imi fac un Coldrex. Cu afine, fireste. Si mai mananc o portocala.