Tag Archives: when violin meets guitar

Insist. When Violin Meets Guitar, azi, la Ceainăria 5

Încep prin a vă mărturisi că n-am fost niciodată la ceainăria asta. Nici nu știam că există, dar din ce citesc pe net e un loc foarte drăguț. Apoi, dacă vă imaginați că am vreun scop ascuns pentru care tot scriu despre When Violin Meets Guitar, puteți să nu vă mai imaginați. Singurul motiv pentru care vă tot bat la cap cu asta este că îmi plac la nebunie și că cele 3 experimente de oameni duși la spectacolele lor s-au soldat cu multă încântare din partea amicilor mei, mulțumiri cu ochi umezi că i-am adus, aplauze la scenă deschisă și așa mai departe. Cred că e ceva despre care merita scris, ceva care merită experimentat, așa că o să-mi bat gura până o să vedeți de ce mă comport așa :).

Bon. Aseară am fost la Fire, la concert, a fost supertare. Am făcut rezervare pentru vreo 10 oameni, dar au venit vreo 14. Ăia de la bar ne-au urat la mulți ani, au crezut, bieții, că aniversăm ceva. Da’ de unde – eram noi, adunătura de groupies, cu noi (din ce în ce mai mulți) acoliți la fiecare concert. Vă pot obține mărturii, cred că pot să filmez și niște testimoniale cu telefonul, mai ceva ca în reclamele la margarină (hmmm, chiar aș putea să fac chestia asta).

Așaa. Și uite că azi am aflat că mai există un concert săptămâna asta, la această Ceainărie 5, din zona Principatele Unite/Unirii (strada Olimpului 13), și anume chiar azi la ora 20.00. Numărul de telefon pentru rezervări este (+40) 734 847 594, iar intrarea costă 15 lei. O nimica toată pentru minunăția de seară care vă așteaptă. Pe mine nu cred că mă mai țin puterile, m-am întins mai mult decât îmi era plapuma aseară, iar acum îmi e un somn frate cu nebunia, dar insist, insist, dacă n-aveți planuri în seara asta și vreți unele – iată. Servit, pe tavă. La botul calului, cum poetic s-ar zice.

Dixtracțe plăcută!

When Violin Meets Guitar – magia se întâmplă live

Acum vreo trei luni i-am ascultat la un party privat. Am fost atât de impresionată încât a doua zi, când aburii alcoolului s-au mai risipit, i-am căutat pe youtube și i-am trimis peste tot în lume, să vadă și mai ales să audă și alții. Spre marea mea surprindere, ceilalți nu păreau a se entuziasma atât de tare – și mă întrebam de ce. Am luat și eu piesele de pe youtube la ascultat și – într-adevăr, parca treaba nu mai era chiar așa glorioasă pe cum îmi aminteam eu. Cu cât treceau zilele, cu atât mi se părea că am exagerat și că probabil vodka din mine a făcut aprecieri în locul meu.
Până la urmă, într-o seară, am zis să merg totuși să-i mai ascult încă o dată, cât mai trează posibil. Și am făcut-o, la Godot.. Prima senzație a fost confirmată, entuziasmul a atins cote de alarmă, aș fi ascultat zile în șir vioara și chitara. Magia era din nou acolo, așa cum nu era pe youtube. Rar mă entuziasmez atât de mult, deși merg relativ des pe la manifestări culturale de tot genul. Dar extrem, extrem de rar mi se întâmplă să mă transpun în așa fel, să am impresia că plec din sală. Serios, e foarte greu să-mi faci asta. Mintea mea chițibușară și plină de deficit de atenție rămâne agățată undeva pe drum. Uneori îmi pare rău. Mă uit în jur la lumea fermecată, cu gurile căscate, cu mimica urmând firul spectacolului, iar eu rămân undeva acolo, între pielea de găină și întrebarea dacă n-am uitat să iau ceva de la magazin. Nu și de data asta, însă :). N-o să mă lansez în aprecieri critice de specialitate, sunt avizată în mult prea mică măsură. Sunt alții care se pricep mult mai bine decât mine la asta. Pot însă să garantez că pe spectatorul profan muzica îl va lua și îl va duce departe, departe de tot, și îi va mai da drumul abia la final, când se va simți ca picat din lună. E mare păcat că lucrul ăsta nu poate fi deocamdata dovedit altfel decât live, dar merită o încercare, nu?

După concertul de la Godot am încercat să ducem mai mulți oameni, cât mai diferiți între ei, să-i vadă, marțea în Fire (spectacolul are loc în fiecare săptămână, intrarea este liberă). Aceeași reacție și din partea lor. Entuziasm, plăcut, aplaudat, emoții, omg omg, ce tare, de unde ați auzit de ei, excelent etc.
Ok, am mai încercat încă o dată. Altă luni, back la Godot. Alți oameni. Doamne dumnezeule, cum sună, trebuie să-i audă toată lumea, trebuie să cânte peste tot, să facem, să dregem. Să vorbim cu toată lumea, să dăm sfoară în țară, să se audă din tată în fiu și din gură în ureche și asa mai departe.

Mâine seară mai ducem câțiva (vreo 10) și gata, luăm o pauză (nu foarte lungă, totuși). Vouă însă vă recomand cu tot dragul, mergeți marțea în Fire să-i ascultați pe Cristi Horia (vioară) și Emilian Florentin Gheorghe (chitară). Nu vă uitați pe youtube prea mult, sau dacă o faceți țineți minte că ce veți experimenta e de vreo mie de ori mai intens decât ce vedeți pe youtube. De săptămâna viitoare s-ar putea să-i găsiți și lunea în Godot, așa mi-a șoptit o vrăbiuță. Cântă Vivaldi, Deep Purple, Queen, Enescu, Zeps, Django, Bregovic, Piazzola și mai multe :).

Insist să vă notați pe undeva – pe un post-it, pe frunte, în palmă, și să mergeți să-i ascultați. Nu pierdeți nimic, în afară de vreo 2-3 ore (la Fire) și vreo 15 lei intrare în Godot. Primiți, însă, mult, mult, mult, mult de tot înapoi. Promit.

Godot Cafe Teatru

Am ajuns în sfârșit aseară și la Godot. De mult îmi propuneam. Chiar am încercat, de vreo două ori, să fac rezervare pentru câte-o piesă de teatru, dar nu reușeam să prind loc.

De data asta am fost la un concert When Violin Meets Guitar. Am reușit să fac rezervare. Yay.

Și am ajuns acolo cu vreo oră mai devreme, ne-am postat la bar (alternativa era la loja, cu oameni necunoscuți la masă  – noi fiind doar doi. Nu ne-a sunat bine, așa că ne-am proptit la bar. Din fericire scaunele foarte comode, așa că n-a fost niciun bai.

Locul arată excelent. Mi-a întrecut așteptările într-un fel greu de descris. E o cafenea elegantă, cu scenă (deci mai mult decât ce aveți în cap atunci când auziți ,,cafenea în care se joacă teatru”). Intrarea e ușor de găsit – cum mergi pe Blănari spre Club A, chiar înainte să ajungi, vezi o vitrină cu costume de teatru. Ei – acolo. Cum să zic, locul arată foaarte bine, prețurile sunt în jumătatea superioară, dar nu de neabordat. Berea e doar de import. Eu am băut un White Russian de 15 lei și apoi am ținut-o pe bere Bavaria draught, la 8 lei. Bune, ambele.

Sala e foarte înaltă (are și balcon, unde sunt lojele de care povesteam). De asta nici nu se face foarte fum. Impresia facută e că te afli într-o sală de teatru modern, unde șirurile de scaune sunt înlocuite de mese cu scaune foarte comode, iar in spate ai și bar. Din câte am văzut există și mâncare, însă n-am testat-o, n-aș putea să emit opinii.

Toaletele sunt la subsol. Sunt curate și – slavă domnului – suficiente.

Evenimentele care au loc la Godot sunt foarte variate. Concerte, piese de teatru, party-uri . Vineri, de exemplu, e o piesă de teatru la 8, urmată de stand-up la 10, urmat de un party Șuie Paparude la 12 noaptea. Cool, huh?

Ne-a plăcut, mai mergem. Ne-au plăcut la nebunie și băieții cu concertul, dar asta e altă poveste, doar veniserăm special pentru ei :).

Pe scurt – mergeți la Godot, mergeți, că sigur n-aveți nimic de pierdut.

(clipurile sunt cu When Violin Meets Guitar, înregistrări din Fire și de la Operă. Înregistrarea nu sunt grozave, dar sunt bune pentru făcutul de idei):