…se merge la meci.
Rugby.
Da, eu.
România-Rusia. Pe stadion, la Arcul de Triumf.
și muzica zilei,ce ascult de vreo săptămână, de când mi-a venit newsletterul de la Kul:
Category Archives: muzica
Tudor Gheorghe
În legătură cu Tudor Gheorghe cred că lucrurile sunt destul de alb/negru. Îți place sau nu-ți place. Tudor Gheorghe e ca Marmite, așadar. Dacă ar fi fost britanic, ar fi fost o marmeladă neagră, vâscoasă, cu reclame celebre în toată tagma advertisingicească. Dar fiind român, e Tudor Gheorghe așa cum îl știe toată lumea. Actor și oltean.
N-am văzut, de exemplu, până acum hipstăr adevărat să guste Tudor Gheorghe. E vechi, e tradițional și cumva și patriotic. Hipstărul gustă lucrurile vintigi, cu iz comunist eventual, dar să nu fie prea românești (decât dacă sunt articole vestimentare, remixate sau luate în pamflet). La Tudor Gheorghe până și numele e un pic prea românesc pentru o ureche formată de hipstăr. Așadar postul ăsta e posibil să mă trimită direct în dizgrația hipstăreasca, și mă mai învârt când și când prin locuri hipstărești, dar nah. Nu poți mulțumi pe toată lumea.
Eu îl iubesc pe Tudor Gheorghe. De copil, și nu mi-a trecut nici până în ziua de azi. De când cu povestea cu discurile, am dezgropat și albumul Tudor Gheorghe (adică acea cutie de carton care conține mai multe discuri). Trebe să țineți minte, toată lumea avea albumul cu Beethoven și pe ăla cu Hans Christian Andersen. E, eu îl am și pe ăsta. Și îl mai și ascult. Mie Tudor Gheorghe mi se pare extrem de cool, ca să păstrăm linia.
Mă bucur că face concerte sold out mereu. El și Bănică. Diferența e că pe-al doilea nu-l înghit. Deh, pentru una albă tre să fie și una neagră.
Facem un sondaj? Cum vă situați în relație cu Marmite-ul carpatin?
Mergem la un concert? Ăsta de pe 4 e sold out, m-am trezit prea târziu, dar mai e unul în mai.
He’s a Dream
Pe scurt, mi-am luat pick-up. Da, știu, aveam unul. Da, dar ăla se auzea rău, plus că uneori nu reușeam să fac să se audă în boxe… În fine… era mai bun drept piesă de mobilier.
Așa că mi-am luat drăguțul ăsta.
După aia am dat iama în discuri. Și răscolind prin ele, am dat de cel cu coloana sonoră din Flashdance.
Așadar, pentru cine nu știa, uite care e originalul piesei Deep Dish. O să înțelegeți la ce mă refer după ce ascultați:
De (re)văzut
Dacă e careva pe acolo care încă n-a văzut Underground, vă invit elegant să îl. Eu l-am revăzut sâmbătă.
Acolo, pe youtube scrie ,,Kusturica’ comedy”. Eh, eu i-aș zice comedie doar la suprafață, filmul e de fapt drama unei întregi națiuni. ,,Niciun război nu e război adevărat până când frații nu se omoară între ei” (citat aproximativ).
Sticle-n cap, maimuțe, pistoale, trio amoros, muzica sârbească a lui Bregovic, tot ce trebuie.
Și muzica zilei, cât se poate de americană:
Despre muzică
Trăiesc pe soundtrack. Asta e clar. Am, uneori, perioade când fac pauze. Mici, mici de tot. În general, însă, trăiesc (și visez) cu soundtrack. Uneori am răbdare și caut și noutăți. Mai nou mă alimentez din Last FM. O perioadă mi-a plăcut și Blip FM. Am rămas, totuși, la Last FM, unde plătesc și un abonament lunar de vreo 2 euro. Acolo, în profilul meu, se poate vedea cam ce ascult în general. Încerc să trec pe grooveshark, dar Last FM mă ține cumva în mreje.
Pentru muzica pe care am pus-o de-a lungul timpului pe blog, se urmează scurtătura. Am acolo 346 de posturi. Aproape câte unul pentru fiecare zi din an. Din cele vechi, de pe fostul blog, nu sunt disponibile toate. Dacă ar fi să fac niște recomandări pentru prințese, după un luuuung și complicat proces aș ajunge la următoarea lista:
Jeff Buckley (aici cu Hallelujah – da, e aia a lui Cohen, pe versurile lui Cohen, dar varianta asta mi se pare cea mai reușită dintre toate- și New Year’s Prayer)
Aaron – U-turn (Lili)
Devotchka – Charlotte Mittnacht
Benabar – Je suis de celles
Hot Hot Heat (aș fi vrut să găsesc Elevator, dar nu e pe youtube decât în niște înregistrări live proaste de genul celei de mai jos)
Pentru chill e ok Nitin Sawhney, aici cu Letting Go și Octomber Daze
Laura Marling – Night Terror
Mă opresc aici, nu de alta, dar îmi dau seama cât de împărțită sunt și cum nu am cum să pun aici tot ce aș recomanda. Așadar, prințesă, urmează eticheta din cărămizi portocalii dacă vrei muzică cu toptamul :D.
Godot Cafe Teatru
Am ajuns în sfârșit aseară și la Godot. De mult îmi propuneam. Chiar am încercat, de vreo două ori, să fac rezervare pentru câte-o piesă de teatru, dar nu reușeam să prind loc.
De data asta am fost la un concert When Violin Meets Guitar. Am reușit să fac rezervare. Yay.
Și am ajuns acolo cu vreo oră mai devreme, ne-am postat la bar (alternativa era la loja, cu oameni necunoscuți la masă – noi fiind doar doi. Nu ne-a sunat bine, așa că ne-am proptit la bar. Din fericire scaunele foarte comode, așa că n-a fost niciun bai.
Locul arată excelent. Mi-a întrecut așteptările într-un fel greu de descris. E o cafenea elegantă, cu scenă (deci mai mult decât ce aveți în cap atunci când auziți ,,cafenea în care se joacă teatru”). Intrarea e ușor de găsit – cum mergi pe Blănari spre Club A, chiar înainte să ajungi, vezi o vitrină cu costume de teatru. Ei – acolo. Cum să zic, locul arată foaarte bine, prețurile sunt în jumătatea superioară, dar nu de neabordat. Berea e doar de import. Eu am băut un White Russian de 15 lei și apoi am ținut-o pe bere Bavaria draught, la 8 lei. Bune, ambele.
Sala e foarte înaltă (are și balcon, unde sunt lojele de care povesteam). De asta nici nu se face foarte fum. Impresia facută e că te afli într-o sală de teatru modern, unde șirurile de scaune sunt înlocuite de mese cu scaune foarte comode, iar in spate ai și bar. Din câte am văzut există și mâncare, însă n-am testat-o, n-aș putea să emit opinii.
Toaletele sunt la subsol. Sunt curate și – slavă domnului – suficiente.
Evenimentele care au loc la Godot sunt foarte variate. Concerte, piese de teatru, party-uri . Vineri, de exemplu, e o piesă de teatru la 8, urmată de stand-up la 10, urmat de un party Șuie Paparude la 12 noaptea. Cool, huh?
Ne-a plăcut, mai mergem. Ne-au plăcut la nebunie și băieții cu concertul, dar asta e altă poveste, doar veniserăm special pentru ei :).
Pe scurt – mergeți la Godot, mergeți, că sigur n-aveți nimic de pierdut.
(clipurile sunt cu When Violin Meets Guitar, înregistrări din Fire și de la Operă. Înregistrarea nu sunt grozave, dar sunt bune pentru făcutul de idei):
Două recomandări (strâns legate între ele)
Un film de care am uitat să povestesc, pe care mi l-a recomandat Alexandra (mulțumim) și …evident, muzica zilei.
Nu e un film…realist. Nici extraordinar de profund… E doar o comedie, dar una bună. Iar coloana sonoră face toți banii. Recomand.
Dacă ați văzut Almost Famous și v-a plăcut, o să vă placă sigur și ăsta. Dacă l-ați văzut pe ăsta și v-a plăcut, vedeți si Almost Famous. Dacă n-ați văzut niciunul dintre ele, go 4 both!
Să cânte muzica:
Știrbei Vodă, 86
Nu sunt sigură că e 86 sau 84, cert e că e casa aia de pe colț cu Popa Tatu.
În fiecare dimineață, ore în șir, la fereastra casei stă un bărbat de vârstă incertă (destul de înaintată). Dacă e cald, fereastra e deschisă. Azi era închisă. De cele mai multe ori nu e singur, ci cu un câine.
Să vă uitați.
L.E.: E 84.
Muzica zilei:
Și faza zilei:
(“Firefox has encountered a problem with your version of windows”)
Să curgă vinul, să curgă berea! (în seri diferite, aș recomanda…)
Deși frigul și bătrânețea m-au determinat s-o las mai moale cu petrecerile în ultima vreme, asta nu înseamnă că n-am mai fost în locuri interesante. Ba chiar am de povestit despre două dintre ele, unul specializat în vin, celălalt în bere.
Primul în care am aterizat într-una din primele seri cu adevărat friguroase care stăruie să existe în București este Bruno Wine Bar, un băruleț din centrul vechi, pe strada Covaci. Terasa pe care o puteți admira în fotografie există, însă era inutilizabilă în seara cu pricina din motive climatice lesne de înțeles. Seara a fost deosebit de plăcuta, vinurile care au trecut pe la masa noastra (roșii, producție Portugalia, Chile și Argentina – parcă) au fost deosebite, la fel fiind și platourile cu brânzeturi, mezeluri uscate și struguri. Ele sunt singurele feluri de mâncare din meniu, sunt alese în așa fel încât să dea bine cu vinul, însă sunt suficient de mari și conțin chestii suficient de variate cât să nu-ți frustreze apetitul. Dacă vă doriți să consumați alta băutură decât vinul, mergeți în altă parte, în afară de apă și coniac n-o să găsiți nimic. (nu sunt sigură în privința cafelei). Specii de vin, însă, sunt câte-n lună și în stele. Spațiul e mic, fum există dar nu chiar să-l tai cu cuțitul. Muzica nu e nici tare nici încet, plăcută, cât să poți să porți conversații în tihnă. Înțeleg că se fac și degustări. Singurul lucru care m-a deranjat a fost domnul de la tejgheaua din spatele nostru, care s-a încăpățânat toată seara să nu-și mute scaunul niciun centimetru mai încolo (stânga sau dreapta), astfel încât am stat amandoi înghesuiți. Motivul presupun că a fost unul pueril de genul am fost primul aici. De și-ar fi obosit creierul cu un gând și o privire, ar fi observat că masa noastră conține una bucată stâlp care nu-mi permite să mă deplasez. Masa lor nu avea stâlpul respectiv. Deh, asta să fie problema…
În cel de-al doilea loc, patria berii, am petrecut aseară vreo 4 ore. Locul se numește Beer O’Clock și e de găsit în Pasajul Villacrosse. Ca spațiu și organizare, locul este fratele geaman al lui Bruno. Câteva tejghele jos, 4-5 mese mici sus. Meniul abundă în beri de toate felurile posibile. Vreo două au lipsit la apel, deși în meniu figurau, dar în mare setea noastră de bere variată în tării, arome și culori a fost potolită. Fiind vreo 8 la masă, felurile comandate au fost în număr destul de mare. În plan personal, dupa o Bruegel de chihlimbar și un Westmalle Tirpel cu 9,5 n-am mai dus decât o halbă apoasă de Budweiser. Locul trebuie neapărat vizitat dacă sunteți fani bere. Mai puțin cochet decât Bruno (decorativ-wise) (zic eu), însă plăcut. La minus – fumul greu de suportat, cel puțin la etaj. Îmi miros hainele ca după o noapte în CS (piteștenii știu). În prezent sunt liniștită, nu-mi poate fura nimeni geaca din cuier. Aș sesiza de la câțiva metri dispariția mirosului greu.
și songu zilei:
Azi avem doua ,,song of the day”
Si al doilea e: